Guvernul chinez recunoaşte falimentul politicii „un copil per familie”

855
0
DISTRIBUIȚI

Impusă acum mai bine de 3 decenii, politica oficială a Guvernului de la Beijing, „o familie = un copil” îşi trăieşte ultimele zile. După ani de restricţii, conducătorii recunosc (Articol Liber la naşteri în China în „Adevărul”):

„Ne-am concentrat, până acum, asupra încetinirii creşterii populaţiei, iar acum ne-am trezit fără tineri”, a declarat pentru jurnaliştii de la „Telegraph” Peng Xizhe, profesor la Universitatea din Shanghai.

Politica de control al naşterilor a fost însoţită de abuzuri incredibile, cu milioane de avorturi şi sterilizări forţate – în faţa cărora lobby-ul proavort şi care pretinde că apără dreptul femeii de a alege a fost orb şi surdo-mut:

Avorturi şi sterilizare forţată

Scopul restricţiilor era ca fiecare familie să ajungă să aibă – statistic vorbind – de la 4,3 copii la 1,7 copii. Efectul imediat asupra familiilor mai puţin numeroase a fost creşterea nivelului de trai şi o educaţie mai bună pentru micuţii singuri la părinţi. Propaganda chineză privind „copilul unic” nu a dat roade imediat, autorităţile recurgând la măsuri extreme. Astfel, anii ’80 au fost marcaţi de un număr extrem de ridicat de avorturi, la nivelul milioanelor, şi de sterilizarea forţată a sute de mii de femei. Pentru încălcarea restricţiei, chinezii riscau amenzi usturătoare, ba chiar şi o pedeapsă cu închisoarea.

Rezultate:

Acum însă politica demografică îşi arată reversul. Potrivit publicaţiei „China Daily”, lipsa forţei de muncă mai ales în zona rurală din nordul Chinei este foarte ridicată. Disponibilizările în masă de la sfârşitul lui 2008 – începutul lui 2009, cauzate de criza economică, au ascuns pentru o perioadă problema, însă anul acesta ea a devenit din nou vizibilă. De vină pentru deficitul de forţă de muncă nu este doar natalitatea în continuă scădere, ci şi boomul economic.

Nevoie de forţă de muncă necalificată

Un singur exemplu: vânzarea de autoturisme a crescut de două ori în luna ianuarie 2010, comparativ cu ianuarie 2009. Creşterea capacităţii de cumpărare a populaţiei a dus la crearea a sute de mii de noi locuri de muncă în provincii, mai ales în domeniul comerţului, al restaurantelor şi în sectorul hotelier. Specialiştii chinezi susţin că la acutizarea deficitului de forţă de muncă a dus şi dezvoltarea sistemului de învăţământ superior din China. Anul trecut, universităţile au avut peste 6,4 milioane de noi studenţi, în condiţiile în care în urmă cu zece ani erau doar puţin peste două milioane de studenţi. Şcolarizarea poate fi o problemă în contextul în care China are nevoie de forţă de muncă mai puţin calificată în anumite domenii.

Altă problemă este dezechilibrul între nou-născuţi de sex masculin şi cei de sex femeiesc. Siliţi să aibă un singur copil, chinezii preferă băieţi:

estimările specialiştilor arată că în 2020 peste 24 de milioane de bărbaţi chinezi nu-şi vor găsi partenere.

Ne punem din nou întrebarea retorică: oare cum este posibil ca propagandiştii controlului populaţiei, ai reducerii numărului de copii şi ai avortului liber din aşa-zisa lume civilizată să nu înţeleagă pericolul de moarte în care se află? Sau, ca să alimentăm teoria conspiraţiei, tocmai că îl înţeleg foarte bine…

În subsolul articolului din Adevărul un comentariu demn de a fi reţinut:

Melinda
14.Sep.10-18:30hs

@CETATEAN
Nu am reușit, din păcate, să înțeleg care este mesajul tău.

Te întrebi ce va mânca populația celei de-a doua economii mondiale?
Consideri ca ”se înmulțesc ca iepurii” dacă o parte a populației va avea 2 copii în loc de unul singur?
Sau poate te deranjează ceea ce mănâncă?
Din încheierea mesajului tău reiese o altă supărare – de ce circulă prin Europa și prin restul lumii?

Ai călătorit vreodată în China?
E mult prea ușor să ne dăm cu părerea, revoltați, și să judecăm, pe când, ne este incredibil de greu să privim, să înțelegem și să încercăm sa acceptăm și altceva decât ceea ce știm noi că este realitatea noastră.

Conform CIA World Factbook (https://www.cia.gov), ceea ce manâncă și modul lor de viață pare semnificativ mai bun comparativ cu ceea ce mâncăm noi, românii, și cum trăim – speranța de viață în China este de 73.47 ani, iar la noi este 72.45 ani. Deci chiar așa flămânzi nu sunt, iar nici șerpii rumeniți nu par a-i afecta negativ…
Sărăcia lucie a Chinei de care pomenești ar trebui să se reflecte în procentele populației aflate sub limita sărăciei. Conform aceluiași site, in China procentul este de 2.8% (doi virgulă opt) în timp ce în România este de 25% (douăzeci și cinci). Aparent mâncătorii de orez o duc mai bine decât mâncătorii de sarmale.
Apropo, ai gustat vreodată șerpii rumeniți de care pomenești? S-ar putea chiar să îți placă.

Cât despre migrația forței de muncă, să fim noi, românii, oare, cei mai în măsură să criticăm și să blamăm alte popoare?

Recomandăm cărțile editurii „Anacronic”

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here