De ce avem nevoie de o lege privind consilierea în criză de sarcină?

2.200 views
1
DISTRIBUIȚI

De ce avem nevoie de o lege privind consilierea în criză de sarcină?

Despre dezbaterile pe marginea Proiectului de lege privind consilierea în criză de sarcină

 

Participanţii la dezbatere

La 18 aprilie, a.c., la Palatul Parlamentului, la invitația Grupului Parlamentar PDL, a avut loc o dezbatere pe marginea Proiectului de lege privind consilierea obligatorie a femeilor în criză de sarcină. Proiectul a fost iniţiat de deputatul Marius Dugulescu şi este susținut de un număr de 50 de parlamentari, în majoritate PDL. Deocamdată, această iniţiativă se află în faza dezbaterilor în comisiile de specialitate, urmând ca, după ce va fi completată şi cu alte observații, să fie înaintată Plenului Camerei Deputaților, pentru dezbatere şi aprobare.

Până acum, proiectul a stârnit foarte multe reacţii, mai ales la nivelul unor organizaţii din societatea civilă, care îmbrăţişează viziuni ultraliberaliste, seculariste şi de liberalizare a vieţii sexuale. Din rândul reprezentanţilor acestor organizaţii, la dezbaterea de la Palatul Parlamentului, au participat : Ioana Avadanei, Centru pentru Jurnalism Independent, Florin Buhuceanu, Centrul Euroregional pentru Iniţiative Publice, Diana Hatneanu şi Dollores Benezic de la APADOR-Comitetul Român Helsinki,  Ovidiu Voicu, Fundaţia Soros, Tudorina Mihai şi Alexandra Ana de la Asociaţia Front, Ovidiu Anemţoaicei, Societatea de Analize Feministe AnA, Oana Baluta şi Andreea Braga, Centrul Filia, dr. Borbala Koo, SECS – Societatea de Educaţie Contraceptivă şi Sexuală, Ioana Vrăbiescu, doctorandă SNSPA; Laura Candidatu, autoare site Feminism România;  Toma Pătraşcu, de la Asociaţia Secular-Umanistă ş.a.

Grupurile care vor să blocheze această lege se înscriu în cadrul unei atitudini, prezente în multe ţări, ca fiind un braţ puternic al ideologiei mişcării feministe. Ele mai acţionează sub lozinca „Pentru alegere” (din engleză, „Pro-choice”). De fapt, ele militează pentru aşa-zisul „drept” nelimitat la avort, folosind un discurs foarte agresiv, bazat pe argumente false, de multe ori mincinoase, practicând o înlocuire deliberată a conceptelor tradiţionale cu cele aşa-zis „noi”. În spatele ideii de „maternitate liberă”, în fapt, se ascunde o viziune îndreptată împotriva maternităţii şi a naşterii de copii. Amintim aici că tot grupurile feministe şi susţinătoare ale minorităţilor sexuale s-au ridicat împotriva unei asemenea legi, în august 2011, în Rusia.

Ei îşi promovează argumentele agresiv, având în spate o întreagă logistică mediatică, inclusiv majoritatea mass-media. Această susţinere este alimentată, mai ales, de mari trusturi farmaceutice, cu o putere financiară mare, care au interese mari în impunerea unor astfel de viziuni. Viziunea „pro-choice” este şi ideologia care se împotriveşte conceptelor de „familie tradiţională”, de viaţă de familie sau de susţinere a copiilor, concepte care îşi au rădăcinile în învăţăturile Bisericii. În acest sens, să amintim că multe din organizaţiile care au participat la această dezbatere au iniţiat campanii de scoatere a icoanelor din şcoli şi au făcut presiuni pentru eliminarea studierii religiei în şcoli.

Din partea organizatiilor care susţin proiectul, în majoritate organizaţii pentru viaţă şi familie, au participat:  Cezar Axinte, Daniela Ştefan şi Marian Sîrbu Daniel, de la Fundatia Sf. Martiri Brâncoveni, Vancu Leonard, Fundatia Sf. Martiri Brâncoveni Constanţa, Cezar Machidon, Ileana Jacota şi Iulian Capsali, Asociatia pentru Apararea Familiei si Copilului, dr. Maria Dunca-Moisin de la Mişcarea Buna Vestire pentru Apararea Copiilor Nenăscuţi, Mihai Lazar, de la Provita-Brâncoveanu, Anca Saru şi Florin Ioniță, de la Scoala Brâncovenească – Provita, dr. Cristina şi Ernest Valea de la Pro Vita Medica Timişoara, Mădălina Haidemak, de la Asociatia „Clinica Pro-vita international”, Henrieta Stein, Daniela Păun, de la Asociaţia Darul Vieţii, Andrei şi Elena Hurdubelea, Olimpia Popa, Alianţa Familiilor din România, Dana Ionescu şi Alexandra Nadane, de la Asociaţia Orthograffiti, Doina Rogoti, Milea Alexandra şi Roxana Puiu, de la Provita Bucureşti, Larisa Iftime, de la Provita Media. În total, organizaţiile susţinătoare ale acestui project de lege numără peste 35 de organizaţii pentru viaţă şi familie din toată România.

Legea în Europa şi în SUA

Proiectul de lege, care se află acum în dezbatere la noi nu este unul cu caracter special, ci el face ca România să se adapteze la legislaţia privind sănătatea care există în Occident. O astfel de lege funcţionează de mai mulţi ani în mai multe ţări europene, ca Belgia, Franţa, Germania, Olanda, Slovacia şi Portugalia ş.a..  Şi în SUA, ea a depăşit deja pragul dezbaterilor din societate şi este unanim acceptată. Este de mirare că opozanţii proiectului de lege de la Bucureşti nu ştiu (sau se prefac a nu şti) că într-un număr mare de state americane există legi care prevăd consimţământul informat al femeii înainte de avort. Aceasta deorece avortul presupune riscuri ce pot şubrezi sănătatea femeii. În acest sens, Institutul Alan Guttmacher (SUA), un institut de informare al celei mai mari organizaţii de avort din lume, International Planned Parenthood Federation, dă date foarte precise despre existenţa acestor legi. Vezi http://www.guttmacher.org/statecenter/spibs/spib_MWPA.pdf

Mai mult, în unul din documentele Institutului Guttmacher se subliniază că „Aproape toate statele care cer consiliere solicită ca femeile să fie informate despre procedura de avort şi despre dezvoltarea fetală” (subl. n.), că 35 de state cer ca femeia să beneficieze de consiliere înainte ca avortul să fie făcut; 26 din aceste state detaliază informaţia ce trebuie dată unei femei; 9 state au cerinţe specifice avortului, în general, urmând principiile stabilite ale consimţământului informat. 26 dintre state cer, de asemenea, ca femeia să aştepte un timp anume – majoritatea cer 24 de ore – între consiliere şi procedura de avort. 9 state cer ca întreaga procedură de consiliere să-i fie oferită personal femeii. 26 de state cer Agenţiilor de Sănătate să realizeze materiale scrise de informare. 33 de state cer ca femeii să i se dea informaţii despre procedura de avort specifică, în timp ce 21 de state cer ca femeii să i se dea informaţii despre toate procedurile obişnuite de avort. 33 de state solicită ca femeii să i se spună despre vârsta gestaţională a fătului. 25 de state includ informaţii despre dezvoltarea fetală pe tot parcursul sarcinii. 11 state includ informaţii despre abilitatea fătului de a simţi durerea. 11 state oferă informaţii despre accesarea serviciilor de ecografie. 24 de state include informaţii despre riscurile avortului. 18 state includ informaţii exacte despre posibilul efect al avortului asupra fertilităţii viitoare; 6 state oferă informaţii despre legătura dintre cancerul mamar şi avort; 20 de state includ informaţii despre posibile reacţii psihice ale femeii după avort etc (sublinierile n.).

Având în vedere legislaţia existentă în ţările amintite, credem că şi la noi, în România, o asemenea lege ar putea determina o femeie să se gândească mai bine înainte de a face un avort, în primul rând pentru sănătatea ei viitoare. A nu dori să informezi o femeie înainte de avort înseamnă a neglija posibilele riscuri asupra sănătăţii ei, înseamnă a-i încălca dreptul ei cu privire la informare şi înseamnă a fi cu adevărat împotriva femeilor.

Numărul mare de avorturi în România

Cei care se opun acestui proiect de lege pornesc de la ideea că o asemenea lege nu ar mai fi necesară. În acest sens, d-na Diana Hatneanu, de la APADOR-Comitetul Român Helsinki, consideră că numărul de avorturi se află în scădere, în ultimii ani. Dar se uită uşor faptul că România, conform datelor statistice, este un caz extrem în privința ratei avorturilor la nivel mondial. Timp de zece ani, după Revoluţie, rata avorturilor din România a fost printre cele mai mari din lume. În 2008, România se afla, conform Johnstonsarchive.net, pe locul al 12-lea în lume la capitolul avorturi.  Din 2000, desigur, există o tendință de scădere, raportat la această situație extremă. Totuşi, România a rămas, în continuare, potrivit acestor statistici, prima la avorturi în Europa. Potrivit Institutului Naţional de Statistică, România ar avea o rată de 480,3 avorturi la 1000 de născuţi vii, adică un număr de 101.915 avorturi, în 2010. Mai mult, clinicile private nu raportează decât sporadic și neregulat întreruperile de sarcină, ceea ce înseamnă evident că numărul real este mai mare, poate chiar mult mai mare, dată fiind importanța în creșetere a mediului privat în ultimii ani. Pe de altă parte, după cum arată statisticile de la Ministerul Muncii, e posibil ca ameliorarea pe hârtie să se datoreze faptului că 2,7 milioane de români au plecat să lucreze în străinătate, între care şi multe femei de vârstă reproductivă. Este un factor major care a contribuit la scăderea avorturilor, şi nu utilizarea contracepţiei, după cum susţin grupurile pro-avort. Să înţelegem de aici că aceste grupuri sunt de acord că numărul de avorturi din România este îngrijorătoar de mare doar atunci când se pune problema utilizării contracepţiei?

Legea preîntâmpină realităţile avortului

Prezenţa consilierului – care poate fi medic, psiholog sau asistent social – în contextul realităţii avortului de la noi, devine una necesară şi specială. Nimeni nu poate nega faptul că, în România, avortul a creat realităţi noi nu numai în familie, dar şi în societate. Există deja o presiune în favoarea avortului, creată de aceste noi realităţi. Astfel, o femeie din România devine din ce în  ce mai vulnerabilă, în acest context, la presiunile din jur. Presiunile pot fi făcute atât de membri ai familiei (tatăl copilului, părinţii femeii) educaţi în spiritul avortului  sau de societate, în general. Nu este mai puţin adevărat că o parte din medicii ginecologi privesc avortul ca pe o afacere financiară.

«Să nu ne jucăm cu termeni ca „făt” sau „copil”»

Dna Oana Băluţă, de la organizaţia Filia, a argumentat că legea este „împotriva femeilor”. Mai exact, spunem noi, a acelor femei care susţin ideologiile ultraliberale şi feministe, în special. Astfel de idei inundă societatea şi opinia publică, fiind prezente  nu numai în politică, ci şi în economie şi mentalităţi. Subliniem că, la dezbaterile de la Palatul Parlamentului, numărul femeilor care reprezentau organizaţii ce susţineau proiectul de lege a fost mai mare decât cel al opozanţilor. Pentru a manipula opinia publică, APADOR-CH publică pe site-ul său, în prim plan, fotografia celor câtorva bărbaţi, aflaţi în rândul susţinătoarelor proiectului de lege, participante la dezbatere.

Diana Hatneanu (APADOR-CH) a susţinut că nu trebuie „să ne jucăm” cu termeni precum „făt” sau „copil”. Noi considerăm, totuşi, că termenii fac parte dintr-un limbaj natural, transparent şi pot vorbi despre tragedia copilului avortat. Femeia însărcinată se află într-o situaţie dificilă, îşi face griji, pentru că, de fapt, ea vrea să-şi apere copilul. Mai mult, chiar dna dr. Borbala Koo a recunoscut, în timpul dezbaterilor, că femeia însărcinată trece „prin momente dificile, critice” din viaţa ei.

Opozanţii legii au adus, de asemenea, în discuţie cazuri particulare de femei care s-au „simţit fericite”, cum spun ei, după avort. Aşa a încercat să ne convingă dna Ioana Vrăbiescu, doctorandă SNSPA. Se pare că mai multe femei care au avut de suferit de pe urma avortului ies complet din sfera lor de interes. Şi atunci cum apără ei interesele femeii, în general? De altfel, este binecunoscut că mişcarea pro-choice foloseşte un limbaj de lemn, total formalizat, care ascunde tragedia avortului.

Consecinţele devastatoare ale avortului

Dna dr. Borbala Koo, medic ginecolog, susţine că nu există nici un fel de „argumente de ordin medical” în legătură cu consecinţele avortului asupra sănătăţii femeii. Dacă ţinem seama de afirmaţia doamnei dr. Koo, putem înţelege că femeia însărcinată din România se află într-o situaţie foarte grea, neavând nici o şansă să fie informată cel puţin de medicii ginecologi despre urmările avortului. Este deja o informaţie cunoscută pe larg – şi fără a cita din studiile de specialitate – că mai ales o femeie care se află la primul avort are riscul de a rămâne sterilă. Să amintim aici că, în prezent, România este chemată în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Csoma împotriva României, no. 8759/05),   într-o cauză în care reclamanta, care a rămas sterilă în urma unui avort, acuză că nu a fost informată înainte de a face avortul cu privire la riscuri şi alternative.

Opozanţii legii susţin că urmările psihice ale avortului ar fi „un mit”. În ultimii 50 de ani, au fost făcute peste 250 de studii, care atestă existența problemelor psihice la femei în urma avortului.  Enumerăm aici câteva dintre studiile, publicate în reviste cunoscute de specialitate: Adler, N.E., David, H.P., Major, B.N., Roth, S.H., Russo, N.F. & Wyatt, G.E. (1990). Psychological Responses After Abortion. Science. 248. 41-44, Ashton, J.R. (1980). The Psychological Outcome of Induced Abortion. British Journal of Obstetrics and Gynaecology, 87, 1115-1122; Bianchi-Demicheli, F., Perrin, E., Lüdicke, F., Bianchi, P.G., Fert, D., Bonvallat, F., Chatton, D. & Campana, A. (2001). Sexuality, partner relations and contraceptive practice after termination of pregnancy. Journal of Psychosomatic Obstetrics & Gynaecology, 22, 83-90; Bradshaw, Z., & Slade, P. (2005). The relationship between induced abortion, attitudes toward sexuality, and sexual problems. Sexual and Relationship Therapy, 20, 390-406; Brockington, I.F. (2005). Post-abortion psychosis, Archives of Women’s Mental Health 8: 53-54; Coleman, P. K. (2005). Induced Abortion and increased risk of substance use: A review of the evidence. Current Women’s Health Reviews 1, 21-34;  David, H.P., Rasmussen, N.K. & Holst, E. (1981). Postpartum and Postabortion Psychotic Reactions. Family Planning Perspectives, 13 (2), 88-92;  Fergusson, D. M., Horwood, L. J., & Boden, J.M. (2009). Reactions to abortion and subsequent mental health. The British Journal of Psychiatry, 195, 420-426 ş.a.

Mass-media ne prezintă o stare de sănătate precară a femeilor din România

În general, mass-media din România ne prezintă o stare de sănătate precară a femeilor din România. Tot mai des sunt aduse în faţă ratele mari ale îmbolnăvirilor de cancer mamar de la noi. Astfel, nu o dată, în mass-media putem vedea informaţii referitoare la cancerul de sân, care este cel mai frecvent cancer diagnosticat şi principala cauză de mortalitate prin tumori maligne la femeile din România. Aflăm astfel că anual se înregistrează 4.400 de cazuri noi, reprezentând 22,41% din totalul cazurilor noi diagnosticate şi 2900 de decese, deţinând o pondere de 17,50% din totalul deceselor prin cancer la femei. Înţelegem, din datele prezentate de mass-media, că în România incidenţa anuală a acestei boli a  crescut. De asemenea, aflăm că România se află pe primul loc în Europa în ceea ce priveşte mortalitatea prin cancerul de col uterin. Riscul de deces fiind de 6,3 ori mai mare decât în oricare ţaeă din Europa. (Ziare.com) Cu toate acestea, nu ne dorim o lege care, în ansamblu, presupune o relaţie mai bună cu medicul, cu sistemul medical. Frecvenţa crescută a vizitelor la medic nu poate fi decât în beneficiul femeii, în scopul îmbunătăţirii sănătăţii ei şi a sarcinii. Este de neînțeles de ce mulţi medici ginecologi s-au ridicat împotriva unei asemenea legi. Nu numai la nivelul sănătăţii fizice lucrurile arată grav, dar şi în ce priveşte starea sufletească şi psihică. Foarte multe studii de specialitate, în acest sens, vorbesc de un număr mare de cazuri de depresie şi boli psihice la femei. Tot din mass-media aflăm că circa 23.000 de cazuri de depresie sunt diagnosticate anual în România, estimandu-se ca 10% din români suferă de această boală. (România liberă, 29 iulie 2008) Evident, cauzele sunt diverse, dar situaţia generală ar trebui să ne pună pe gânduri.

OMS nu poate fi o instituţie imparţială

Membrii organizaţiilor care cer retragerea legii, în special, dna dr. Borbala Koo, de la SECS, dl. Toma Pătraşcu, vicepreşedintele ASUR, şi dl. Florin Buhuceanu, CEIP, au opinat că studiile existente privind consecinţele avortului asupra sănătăţii ulterioare a femeii nu ar fi „recunoscute de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii”. Ne întrebăm aici: poate fi OMS o instituţie imparţială, atâta timp cât susţine „avortul sigur” şi „îmbunătăţirea accesului la avortul sigur”? Aşa cum spunea profesorul Vasile Astărăstoaie, preşedintele Colegiului Medicilor din România, nu mai poate fi considerat o instituţie-reper, în acest sens. „OMS-ul este un colhoz”, a spus domnia sa ca replică, la argumentele ridicate de opozanţi.

(Asociația Provita Media, 26 aprilie 2012)

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here