Cum acţionează „pilula” asupra resurselor noastre de apă

1.575 views
0
DISTRIBUIȚI

Autor:  Rebecca Oas, Ph.D. Sursa: LifeSiteNews.com via Zenit.org. Traducere și adaptare Asociația Provita Media, www.provita.ro

În 1960, pilula contraceptivă orală combinată a fost aprobată pentru utilizare în Statele Unite. Şapte ani mai târziu, „pilula” a apărut pe coperta revistei „Time”, ilustrând impactul său social enorm[1]. Aproximativ două generaţii mai târziu, statistici ale Organizaţiei Naţiunilor Unite arată că, în naţiunile dezvoltate, la nivel mondial, sub 16% din femeile aflate într-un „parteneriat”, folosesc pilule contraceptive, cifră ce nu le include pe femeile singure [2].

Cu toate acestea, chiar dacă popularitatea contraceptivelor orale rămâne ridicată, medicamentele însele au evoluat, ca răspuns la descoperirile ulterioare din sistemul reproducerii umane, precum şi la eforturile de a reduce efectele secundare negative ale pilulei. Ca orice tip de dezvoltare tehnologică sau medicală majoră, în special, una îmbrăţişată foarte repede de către o mare parte a populaţiei, e nevoie de ani de zile, chiar de decenii, ca întreaga gamă de efecte ale sale să devină evidente. Şi, după cum au demonstrat mai multe studii recente, multe întrebări rămân fără răspuns cu privire la efectele hormonilor din contraceptivele orale pe termen lung, inclusiv asupra mediului, precum şi la efectele hormonilor utilizaţi în alte tratamente medicale.

Atunci când este creată o substanţă sintetică nouă sau o substanţă, produsă în mod natural, este generată la nivel mare, efectele pot fi de lungă durată şi mai ample decât prezic sau estimează producătorii săi. Câteva exemple bine cunoscute includ azbestul, un material izolator folosit pe larg, ignifug, apărut la sfârşitul secolului al 19-lea, care ulterior a fost descoperit că este cancerigen. La fel, spumele din polistiren, ca Styrofoam, frecvent utilizate în ambalajele de unică folosinţă, care pot dura sute de ani, odată aruncate. În cazul contraceptivelor orale, ingredientele-cheie sunt hormoni sintetici cunoscuţi sub numele de progestini, ce imită progesteronul, fie singur, fie combinat cu estrogenul. Atunci când sunt utilizaţi terapeutic în pilule contraceptive sau în tratamentele de substituţie hormonală pentru menopauză, aceşti hormoni sintetici pătrund în reţelele de alimentare cu apă după ce sunt eliminaţi prin urina utilizatoarelor. Consideraţi contaminanţi de mediu, ei devenit cunoscuţi ca perturbatori chimici ai sistemului endocrin  (EDC/endocrine disruptive chemicals), datorită faptului că aceşti hormoni sintetici interferează atât cu sistemele endocrine umane, cât şi cu cele animale deopotrivă, în urma expunerii.

În timp ce impactul acestora este studiat pe larg, nu există nici o îndoială că expunerea are loc. Mai multe studii internaţionale au adus dovezi bine documentate de niveluri ridicate de hormoni naturali şi sintetici în apa de băut. Un astfel de studiu efectuat în Franţa a remarcat ca progestativele, în special, erau mai rezistente la eliminare prin diverse metode de tratare a apei, în comparaţie cu alte tipuri de produse farmaceutice [3].

Având în vedere acumularea de steroizi sintetici în apă, o mare parte a cercetărilor efectuate privind impactul lor a fost realizată cu ajutorul vertebratelor care locuiesc în apă, cum ar fi peştii şi broaştele. O colecţie tot mai mare de studii relatează despre efectele nocive ale acestor hormoni asupra acestor vertebrate acvatice, în special cu privire la reproducerea lor, cum ar fi de presupus, având în vedere natura contaminanţilor [4]. Un studiu s-a axat pe efectele expunerii broaştei Xenopus tropicalis la progestinul numit levonorgestrel (LNG). În timp ce sistemul reproductiv masculin nu părea a fi afectat, mormolocii de sex feminin arătau defecte grave în dezvoltarea ovarelor şi a oviductelor, fapt care îi făcea sterili [5].

In timp ce studii ca acestea nu pot fi considerate ca fiind o evaluare directă a impactului contaminanţilor de mediu pe oameni, ele chiar au anumite avantaje: capacitatea de a controla durata şi concentraţia expunerii, precum şi faptul că ciclurile de viaţă ale acestor animale sunt mult mai mai scurte ca cele ale oamenilor, permiţând, astfel, studierea mai multor generaţii, într-un timp mult mai scurt.

Ca în proverbialul „canar din mina de cărbune” *, studiile pe animale pot servi ca indicatori timpurii ai condiţiilor de mediu potenţial dăunătoare pentru oameni şi pot îndrepta atenţia noastră asupra substanţelor aparent inofensive pe care le întâlnim în aerul pe care il respirăm, asupra alimentelor pe care le mâncăm sau, ca în acest caz, asupra alimentării noastre cu apă. Cu toate acestea, efectele acestor contaminanţi de mediu nu sunt limitate la apa în care trăiesc broaştele: sterilitatea femelelor care rezultă din expunerea timpurie la progestini a fost raportată în studii care au implicat şobolani şi şoareci, ale căror sisteme de reproducere sunt mult mai apropiate de cele umane [6]. Sistemul feminin de reproducere suferă mai multe modificări esenţiale de dezvoltare, în primele etape ale vieţii, şi aceste modificări sunt dependente de evenimente de semnalizare endocrină, sensibile la expunerea la hormonii contaminanţi ai mediului. O serie de studii efectuate de către un grup de cercetători de la National Institutes of Health (NIH) au demonstrat că şoarecii expuşi la fitoestrogeni – estrogenii din plante, cum ar fi cei găsiţi în produsele de soia – în perioadele-cheie de dezvoltare, prezentau handicapuri de fertilitate [7]. Spre deosebire de şoareci, la care perioada critică este în cea neonatală, tractul reproducerii feminin uman este în curs de dezvoltare de dinainte de naştere până în adolescenţă. Prin urmare, este necesar să se evalueze riscul expunerilor la EDC pe un palier de timp mai larg, începând din uter.

Utilizarea de contraceptive hormonale de către femeile gravide nu este încurajată, evident, pentru faptul că gravidele nu au ovulaţie în această perioadă,  dar şi pentru că există posibilitatea de a dăuna copilului nenăscut. Cu toate acestea, în ghidul de utilizare a contracepţiei post-partum (după naştere), emis de Centrele pentru Controlul Bolilor (SUA) în 2011, se menţionează că utilizarea de contraceptive numai cu progesteron „poate fi iniţiată imediat post-partum”, şi descurajează utilizarea de contraceptive combinate care conţin estrogen la femeile care alăptează, în principal deoarece estrogenul poate reduce lactaţia mamei [8]. Nu s-a demonstrat până în prezent că prezenţa progestinilor în laptele matern la femeile care iau contraceptive orale ar afecta în mod negativ sănătatea copiilor, deşi astfel de evaluări tind să se concentreze asupra rezultatelor pe termen scurt, mai degrabă decât asupra unor rezultate ce ar putea să se manifeste abia la varstă adultă.

Totuşi, cel mai recent studiu al grupului de cercetători de la NIH, asupra efectelor fitoestrogenilor, subliniază ideea că limitarea expunerii devreme la estrogenii din plante, cum ar fi cei din formule pentru sugari pe bază de soia, poate fi benefică pentru sănătatea reproducerii femeii pe termen lung. În plus, pericolele potenţiale ale poluării predominante cu EDC în mediu nu se limitează la femei. În luna noiembrie a anului trecut, British Medical Journal a publicat un raport care indică faptul că nivelele cancerului de prostată la barbaţi sunt cele mai mari în zonele geografice cu cea mai mare utilizare a contraceptivelor orale de către femei[9]. În timp ce autorii subliniază faptul că rezultatele lor sunt corelative, mai degrabă decât cauzale, munca lor oferă o ipoteză rezonabilă pentru importante cercetări ulterioare.

În cele din urmă, opoziţia catolică faţă de contracepţie se bazează pe o înţelegere fundamentală a sensului vieţii umane şi a scopului procreării, ca parte a planului lui Dumnezeu şi nu pe o concluzie pragmatică la care s-a ajuns prin eforturile cercetării ştiinţifice. În timp ce afirmă, intuitiv, că oamenii, atât individual, cât şi ca societăţi, au doar beneficii din faptul că duc o viaţă în conformitate cu dorinţele Creatorului, într-o lume căzută, există lucruri practice ce pot fi făcute pentru a atenua o parte din suferinţele noastre, inclusiv utilizarea tehnologiei medicale şi a farmacologiei.

Trebuie de remarcat faptul că hormonii sintetici nu sunt folosiţi exclusiv în contraceptive, iar folosirea compuşilor chimici comercializaţi sub formă de contraceptive nu este intrinsec imorală. De exemplu, o femeie necăsătorită abstinentă, care foloseşte tratamente hormonale pentru a-şi trata o endometrioză, în speranţa că-şi va proteja fertilitatea ei viitoare, nu comite un păcat, indiferent de eficacitate sau de efectele colaterale. Cu toate acestea, într-o lume în care grupuri şi persoane influente pledează din ce în ce mai mult pentru controlul populaţiei, adesea într-o manieră care aminteşte de mişcarea eugenică din trecutul imediat, este necesar să se insiste să se facă cercetări pentru a se descoperi adevăruri în ceea ce priveşte efectele colaterale şi neintenţionate pe termen lung ale utilizării pe scară largă a pilulei contraceptive.

Rebecca Oas, Ph.D., este membru al Human Life International America. Scrie pentru  HLI America’s Truth şi Charity Forum.

_________________________

* Expresia din limba engleză (canary in the coal mine) face referire la un pericol iminent. Este o aluzie la canarii luaţi în mină de către mineri. Aceste păsări mureau imediat, când în mină apăreau scurgeri de gaze periculoase, ca metan sau monoxid de carbon.

(1) Time Magazine, April 7, 1967. http://www.time.com/time/covers/0,16641,1101670407,00.html
(2) United Nations: World Contraceptive Use (2005) http://www.un.org/esa/population/publications/contraceptive2005/2005_World_Contraceptive_files/WallChart_WCU2005.pdf
(3) Vulliet E; Cren-Olive C, Grenier-Loustalot MF. Occurrence of pharmaceuticals and hormones in drinking water treated from surface waters. Environmental Chemistry Letters (2011) 9:103–114
(4) Whitacre DM. Reviews of Environmental Contamination and Toxicology, Volume 218. Spring, 2012
(5) Kvarnryda M, Grabic R, Brandt I, Berg C. Early life progestin exposure causes arrested oocyte development, oviductal agenesis and sterility in adult Xenopus tropicalis frogs. Aquatic Toxicology 103 (2011) 18–24
(6) Uzumcu M, Zachow R. Developmental Exposure to Environmental Endocrine Disruptors: Consequences within the Ovary and on Female Reproductive Function. Reproductive Toxicology. 2007; 23(3): 337–352.
(7) Jefferson WN, Patisaul HB, Williams CJ. Reproductive consequences of developmental phytoestrogen exposure. Reproduction (2012) 143 247–260
(8) Update to CDC’s U.S. Medical Eligibility Criteria for Contraceptive Use, 2010: Revised Recommendations for the Use of Contraceptive Methods During the Postpartum Period. CDC, July 8, 2011.
(9) Margel D, Fleshner NE. Oral contraceptive use is associated with prostate cancer: an ecological study. British Medical Journal Open. 2011 Nov 14;1(2)

DISTRIBUIȚI
Articolul anteriorDilema lui Saad vs. dilema copilului nenăscut
Articolul următorEugenismul ca „drept al omului”
Provita Media
Asociația Provita Media promovează valorile pro-vita în România: protejarea și respectarea copilului nenăscut, respectarea demnității umane de la concepția naturală până la moartea naturală. Reprezentanții Asociației își propun să contribuie la formarea unei viziuni corecte asupra problemelor ce țin de familie, de educația morală creștină și, în special, asupra celor legate de protejarea copilului nenăscut.

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here