Ultima frontieră a Mişcării pentru apărarea drepturilor civile

771
0
DISTRIBUIȚI
Drepturile omului reprezintă un instrument al modernităţii prin care societăţile democrate au încercat să apere umanitatea de barbarie. Ele sunt un instrument laic care provine din creştinism, fiind practic o reducere la viaţa pământească a înţelegerii despre valoarea infinită a persoanei umane revelată de către Mântuitorul Hristos. Deşi provenienţa creştină este recunoscută ştiinţific, în ultimele decenii conceptul de drepturi ale omului a fost aproape confiscat de către organizaţii şi persoane care vor să le modifice pentru a denumi astfel doar un set de valori seculare şi anti-religioase, în care accentul cade pe posibilitatea celui puternic de a decide, excluzând dreptul la viaţă al tuturor oamenilor.

În faţa denaturării conceptului de drepturi ale omului se ridică în ultima perioadă numeroase voci, care cer revenirea la adevăratele drepturi ale omului, în primul rând dreptul la viaţă.

În cadrul amplelor mişcări pe plan internaţional de a se reveni la definiţia iniţială, naturală, a drepturilor omului, organizaţia Pro-life Wisconsin a realizat clipul ”Ultima frontieră a Mişcării pentru Apărarea drepturilor Civile”.

Autorii constată mai întâi firescul dezbaterilor privind drepturile fundamentale în Statelor Unite şi faptul că în timp adevărul este cel care triumfă: ”istoria ţine cu aceia care apără dreptul inalienabil la viaţă şi libertate, dreptul fiecăruia de a fi fericit”.

Piatra de hotar a acestor dezbateri o constituie Declaraţia de Independenţă din 1776, unul din documentele fondatoare ale SUA. În ea a fost recunoscut dreptul tuturor la viaţă, libertate şi căutarea fericirii al tuturor oamenilor: ”Noi declarăm că aceste adevăruri sunt evidente prin ele însele, că toţi oamenii sunt creaţi egali, sunt înzestraţi de Creatorul lor cu anume drepturi inalienabile, că printre acestea sunt viaţa, libertatea şi căutarea fericirii”.

Dar această Declaraţie va fi încălcată în multe rânduri, chiar de către urmaşii politici ai celor care au redactat-o.
  • În 1823, Curtea Supremă a SUA neagă nativilor americani dreptul de a deţine proprietăţi: ”Triburile de indieni care locuiesc în această ţară sunt sălbatici plini de cruzime, a căror ocupaţie este războiul”.
  • În 1857, Curtea Supremă a SUA nu recunoaşte drepturile negrilor americani: ”În opinia acestei Curţi (acestui Tribunal), sclavii (şi) descendenţii lor nu au drepturi pe care albii sunt obligaţi să le respecte. Negroteii pot fi justificat şi legal reduşi la sclavie pentru binele lor”.
  • În 1927, Curtea Supremă a SUA nu recunoaşte drepturilor persoanelor cu dizabilităţi, susţinând sterilizarea forţată a persoanelor cu handicap mintal: ”E mai bine pentru toată lumea dacă societate îi poate împiedica să procreeze pe cei evident incapabili fizic şi psihic. Sunt suficiente trei generaţii de imbecili (retardaţi)”.
  • În 1973, Curtea Supremă a SUA legalizează uciderea copiilor aflaţi în faza intrauterină: ”Termenul «persoană» nu se referă şi la cei nenăscuţi.”
Până în prezent au fost recunoscute drepturile oamenilor din primele trei categorii, consideraţi anterior ca „non-persoane”.
  • În 1879, Curtea Federală recunoaşte prin lege nativilor americani statutul de persoană.
  • În 1865, prin amendamentele 13 si 14 se pune capăt sclaviei şi li le recunoaşte afro–americanilor dreptul de cetăţeni.
  • În 1981, se pune capăt sterilizării forţate în cazul persoanelor cu handicap mintal.
Când li se va recunoaşte şi celor din a patra categorie, prin care toţi cei în viaţă au trecut, dreptul la viaţă? Când se va recunoaşte din nou copiilor nenăscuţi faptul că sunt persoane? Îndemnul autorilor este: ACUM!

Recomandăm cărțile editurii „Anacronic”

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here