„Vrei să ai acest copil?” – DA-ul care a schimbat totul!

1.335 views
0
DISTRIBUIȚI

Da” este un cuvânt simplu. Este un cuvânt pe care îl folosim să răspundem la o mulţime de întrebări. Cine îşi poate aminti fiecare ”da” cu care a răspuns cererii unui prieten, dorinţei unui copil, ordinului unui şef? În aglomeraţia vieţii noastre de zi cu zi adesea uităm aceste răspunsuri obişnuite. Dacă unele răspunsuri sunt nesemnificative şi e firesc să fie uitate, altele se întipăresc în memoria noastră pentru totdeauna. Acesta este cazul în povestirea care urmează. Este istoria adevărată a unei femei care îşi aminteşte clar ”da”-ul care i-a schimbat viaţa.

Era în 1980. Testul de sarcină a ieşit pozitiv. Andrea era faţă în faţă cu realitatea dură de a fi necăsătorită şi a avea un copil. Prietenul ei nu a fost încântat să afle vestea. I s-a recomandat avortul – mai bine spus era presată să avorteze. Ea a solicitat sfaturi de la îndrumătorul ei spiritual, cu speranţa că va găsi consolare în cuvintele lui, de multe ori pline de compasiune. Dar pacea nu a venit, căci acesta a şocat-o cu răspunsul său: ”Dacă mai vii vreodată în această biserică, eu voi fi primul care nu te voi lăsa să intri”.

Nesigură de viitorul ei şi lipsită de sprijin, s-a programat pentru avort. A mers singură la spital. Când a ajuns i s-a dat ceva larg de bumbac pentru a se schimba. Un ”consilier” a fost desemnat să stea de vorbă cu ea înainte de procedura de avort. După ce i-a spus circumstanţele în care se află, a fost asigurat de către femeia respectivă că ”ai făcut cea mai bună alegere”. Cuvintele i-au răsunat liniştitor în urechi, căci simţea că o durere neplăcută îi creştea în stomac.

A plecat de la biroul ”consilierei” şi s-a aşezat într-un hol plin cu femei, lângă sala de aşteptare. Andrea şi-a acoperit faţa cu mâinile, iar lacrimile i se prelingeau pe obraji. În timp ce plângea, o femeie de serviciu, afro-americană, în vârstă, se îndrepta către ea, cu un mop şi o găleată. S-a apropiat, i-a ridicat bărbia lui Andrea, a privit-o drept în ochii şi i-a spus calm: ”Vrei să ai acest copil?”. Plină de pace, în prezenţa unui om cald, deşi străin, Andrea a răspuns ”DA”. ”Atunci Dumnezeu îţi va da putere” a spus femeia. ”Îmbracă-te cu hainele tale şi du-te”.

După câteva clipe, doctorul a strigat numele ei şi Andrea a intrat în sala de operaţie. O imagine înspăimântătoare a întâmpinat-o pe podea. Lângă intrare a văzut o baltă de sânge rămasă de la ultimul avort. Sufocată de dezgust, ea a mărturisit că şi-a schimbat decizia. ”Nu”, i-a spus doctorul cu fermitate. ”Eşti doar nervoasă. Ai plătit deja pentru acest lucru. Trebuie să stai”. Andrea i-a aruncat o privire încât doctorul s-a temut că o să-şi piardă clientela – atât Andrea cât şi doamnele din sala de aşteptare care ar fi văzut-o plecând. A devenit furios în timp ce se certa cu ea insistând să rămână să facă avort. Deşi era puternic emoţiontă, Andrea i-a spus hotărâtă: ”Eu plec. Voi naşte acest copil”. A ieşit afară şi s-a întâmplat ceea ce a spus.

Asta a fost acum treizeci de ani. Acest curajos ”DA” al mamei mele mi-a salvat viaţa. Am avut o programare pentru moarte, dar Dumnezeu a anulat-o. În locul ei am primit darul nepreţuit al vieţii – un cadou pentru care sunt recunoscătore pentru totdeauna.

Am plecat de la spital în condiţii de siguranţă, în pântecele mamei mele. Ceilalţi copii au avut parte de o soartă pe care nu îndrăznesc să o doresc nimănui. Au întâlnit răceala şi nerăbdarea care medicului care făcea avorturi.

Uneori m-am întrebat de ce am scăpat eu şi ei nu. Nu există răspunsuri satisfăcătoare la această întrebare. Pur şi simplu ştiu acest lucru: am supravieţuit.

Vocile copiilor sunt reduse la tăcere în fiecare zi. şi a mea a fost aproape redusă, dar de acum încolo nu voi mai tăcea. Le sunt datoare să vorbesc în numele lor. Asta este pasiunea mea şi privilegiul meu.

Oamenii spun despre fetus că nu este viabil. Ei spun că uciderea unui copil în vârstă de şase luni este mai respingătoare sau mai de neînţeles din punct de vedere moral decât uciderea unui copil la opt săptămâni. Eu nu vreau să mă joc cu numerele. În cazul în care mama mea m-ar fi avortat la opt săptămâni, nu aş fi aici. Dacă ea m-ar avortat la şase luni, rezultatul ar fi acelaşi. Oricât de jos ducem această limită, rezultatul este că ei nu mai sunt; ar trebuie să fie cu noi şi nu sunt. Până când se va sfârşi aceasta, vom da timpul nostru, banii, capacităţile şi puterea, cu speranţa că alţii vor scăpa de pedeapsa iminentă cu moartea şi vor avea parte de minunatul dar al vieţii, ca şi mine.

Mulţumesc, mamă, pentru că ai spus DA pentru mine.

Traducere după LifeSiteNews

Sursă: Vremuri vechi şi noi

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here