Pe când nişte «leagăne ale vieţii» şi prin spitalele din România?

1393
3
DISTRIBUIȚI

ruota degli espostiUitându-mă din întâmplare pe Facebook, am rămas frapat de titlul unui articol publicat pe Vatican Insider, «Una “culla per la vita” anche a Perugia» – «Un “leagăn al vieţii” şi la Perugia», semnat jurnalistul Giuseppe Brienza.  Nu este vorba doar de un titlu simbolic, ci pur şi simplu de un culcuş unde pot fi lăsaţi bebeluşii care, din diferite motive, nu sunt doriţi.

Un astfel de leagăn asumă, desigur, şi o valoare simbolică, deoarece exprimă dorinţa unor cetăţeni de a-i apăra pe cei mai mici. Mauro Cozzari, consilier al primăriei din Perugia şi promotor al acestei iniţiative pro life, declara următoarele: «Nu suntem noi indreptăţiţi să-i judecăm pe cei ce comit delicte inumane, cum este cazul abandonării unui nou-născut în containerele de gunoi,  mai ales atunci nimeni nu este capabil să ofere vreo alternativă concretă pentru a evita asemenea fapte».

Ce este, de fapt, acest «leagăn al vieţii»?

«Leagănul vieţii» (în engleză «baby box») este o variantă modernă a aşa-numitei «ruota degli esposti» («roata abandonaţilor»), în engleză «foundling wheel» («roata găsiţeilor»). Aceasta din urmă era un mecanism cilindric montat în perete, cu deschizătură externă care permitea introducerea unui nou-născut, fără a fi văzuţi de nimeni, şi care, printr-o simplă rotire în sens invers, permitea celor dinăuntru să-l ia în primire pe cel părăsit. Pe vremuri aceste mecanisme erau instalate pe la mănăstiri sau biserici, în zilele noastre, însă, «leagănele vieţii» sunt poziţionate pe la spitale, fiind dotate cu o tehnologie modernă ce permite mamelor să nu-şi abandoneze fiul într-un mod inuman, în ciuda faptului că nu vor să-l recunoască.

Având în vedere că România este fruntaşă la avorturi şi, ţinând cont că, în ultimii ani, natalitatea a scăzut atât de mult încât practic într-un viitor nu prea îndepărtat vom deveni o ţară de bătrâni, de ce – mă întreb eu – nu s-ar putea instala şi prin spitalele din România (în locul clinicelor pentru avorturi) nişte «leagăne ale vieţii», de unde acele mame care nu se simt în stare să-şi crească propriul fiu, să poată pleca, dacă nu cu fruntea sus, măcar cu sufletul şi trupul neîntinate de pata avortului?

Recomandăm cărțile editurii „Anacronic”
DISTRIBUIȚI
Articolul anteriorBiblia și drepturile omului
Articolul următorNenikikamen! (Am învins!)
Adrian Măgdici
Originar din comuna Horleşti (IŞ). Studii filosofice şi teologice la Facultatea Pontificală „San Bonaventura” din Roma (Italia). Studii postuniversitare la „Accademia Alfonsiana” (Roma) unde obţine masterul în Teologie Morală (2004). Preot romano-catolic (2005). Doctor în bioetică (2014), tot la „Accademia Alfonsiana”, titlul cercetării fiind „Demnitatea personală a embrionului uman în Instrucţiunea Dignitas personae”.

3 comentarii

  1. Parinte Magdici, aceasta e mai intai o chestiune de legislatie. Doar nu avem noi astfel de legi care sa permita abandonarea copilului… Cunoasteti vreun politican care sa mai faca un proiect de lege pro-life in viitorul apropiat? Eu nu prea, după ultimul episod in care toti asa-zisii parlamentari pro-life au dat bir cu fugitii cand au venit atacurile cele mai absurde si nejustificate….

  2. Fiecare, desigur, are dreptul de a argumenta din propriul punct de vedere, însă sunt de părere că, în primul rând, este o chestiune de atitudine mentală/morală şi abea după aceea vine şi legalitatea. Motivele pentru care a fost necesară elaborarea şi adoptarea, în 1948, a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului nu au fost „legale”, ci umanitare: mai marii naţiunilor au rămas îngroziţi de ceea ce s-a întâmplat în lagărele naziste. Desigur, noi nu avem legi care să permită abandonarea copilului, însă avem legi care permit avortarea lui, iar dacă nu li se dă oamenilor alternative, ei se folosesc, când sunt la restrişte, de legile pe care le au la dispoziţie. Cât despre politicieni pro life, să ştiţi că în întreaga Europă stăm prost. Însă, cu toate acestea, în unele ţări s-au luat unele măsuri, cum este cazul aşa-numitelor „leagăne ale vieţii” din Germania, Elveţia, Polonia etc. Nimeni nu se naşte înţelept, însă, pentru a se înţelepţi, TREBUIE SĂ SE NASCĂ MAI ÎNTÂI. Iar dacă la noi la capitolul „pro life” situaţia este mai proastă decât altunde, se datorează oarecum şi modului în care se promovează cultura „pro life”, axată îndeosebi pe publicarea imaginolr de feţi avortaţi, sânge etc. Trebuie să învăţăm să venim şi cu motivaţii raţionale, propuneri etc., pentru că un bun argument face mai mult decât o infinitate de imagini „de groază” pe care cei mai mulţi refuză, pur şi simplu, să le privească.

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here