Contrafacerea sfârșitului lumii

1176
0
DISTRIBUIȚI

Apocalipsa-4-cai-4-calaretiDacă n-ar exista moarte, nu ne-ar obseda ideea sfârşitului. Ȋn epopeea ei evolutivă, inteligenţa materiei a întâlnit un obstacol de netrecut: moartea! Cum a apărut acest virus… mortal sau cine l-a inventat, materia nu-şi poate explica deşi, susţin unii, este inteligentă per se încă din faza de Big Bang! Oricum, sfârşitul lumii ne sperie (sau fascinează) numai în măsura în care acesta s-ar produce cât timp suntem noi în viaţă sau sperăm să fim. După noi, potopul…

Aşa cum omul are un sfârşit, tot aşa şi pămâtul şi societatea, cu formele ei de organizare, trebuie să aibă unul. Care să fie cauzele?

Cea mai veche mărturie despre preocuparea privind sfârşitul ar fi o tăbliţă de lut asiriana, ca.2800 ani î.d.H., care spune: „Pământul nostru este degenerat în acest ultime zile. Sunt semne că lumea se îndreaptă repede spre un sfârşit. Mita şi corupţia sunt ceva obişnuit.” (Isaac Asimov Book of Facts, 1979). Ce bătrâne şi cât de rezistente sunt mita şi corupţia! De reţinut corelaţia dintre sfârşitul lumii şi degradarea comportamentului uman.

Pe lânga alte mituri legate de Romulus şi Remus, exista unul care spunea că 12 vulturi i-ar fi revelat lui Romulus durata de viaţă a Romei. Unii romani au avansat ideea că fiecare vultur reprezenta 10 ani, deci Roma urma să dispară la 120 de ani ab urbe condita (753 î.d.H.) adică în 633 î.d.H. Roma a devenit imperiu şi a mai trăit mult după această dată apocaliptică. De reţinut că se pot inventa sau gasi cauze ale sfârşitului (adesea plauzibile) în afara comportamentului uman.

Prin înomenirea Logosului (Cuvântului), Fiului lui Dumnezeu, prin moartea şi învierea Acestuia, a fost dezlegat misterul morţii şi s-a găsit antidotul, e drept ca o doctorie amară. Ȋntr-adevăr, există un sfârşit al fiecăruia dintre noi şi un sfârşit al lumii dar şi un nou început, şi pentru om ca persoană şi pentru univers ca mediu pentru viaţă deplină şi veşnică.

Mituri apocaliptice pre-creştine au existat la toate popoarele. Unele mai dăinuie şi astazi.

De la Hristos încoace s-au înmulţit variantele fals-creştine ale sfârşitului lumii. Iniţial, acestea se bazau numai pe interpretarea greşită a Sfintelor Scripturi, pentru că nu se ţinea cont de un avertisment şi o recomandare: “Preaiubitilor, nu dati crezare oricarui duh; ci cercetati duhurile, daca sunt de la Dumnezeu.“ (1 Ioan 4:1). Pentru că mai există şi alţii, nevăzuţi, printre noi care ne încurcă viaţa, ne sugerează gânduri şi ne orientează imaginaţia spre cele ce nu sunt ale lui Dumnezeu.

Cei care au avut curiozitatea şi răbdarea să numere sfârşiturile lumii de la Hristos încoace au gasit aproape…460! Chiar primii creştini credeau că Parusia, a doua venire a lui Hristos, va avea loc în timpul vieţii lor, dar apostolii, călăuziţi de Duhul Sfânt, au reuşit să liniştească spiritele.

„8. Şi aceasta una să nu vă rămână ascunsă, iubiţilor, că o singură zi, înaintea Domnului, este ca o mie de ani şi o mie de ani ca o zi. 9. Domnul nu întârzie cu făgăduinţa Sa, după cum socotesc unii că e întârziere, ci îndelung rabdă pentru voi, nevrând să piară cineva, ci toţi să vină la pocăinţă. 10. Iar ziua Domnului va veni ca un fur, când cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile, arzând, se vor desface, şi pământul şi lucrurile de pe el se vor mistui.” (II Petru 3:8-10)

Intensificarea prigoanei în anumite perioade era asociată de unii creştini cu sfârşitul lumii, urmat de Parusie şi Judecată. Ȋn primul mileniu al creştinismului, sub influenţa păgânismului sau a apocrifelor puse în circulaţie de detractori, de care Biserica n-a dus lipsă niciodată, sau abătându-se de la regula sobornicităţii şi necercetând duhurile în lumina Evangheliei, sectanţi, teologi, monahi, epsicopi, unii trecuţi în rândul sfinţilor, profetizau sfârşituri cu dată fixă: secta montaniştilor credea că Iisus Hristos va reveni în timpul vieţii lor (a doua jumătate a sec.II) şi va stabili Noul Ierusalim la Pepuza, în Frigia; teologul roman Sextus Julianus Africanus (ca.160 -240) afirma că a doua venire va avea loc nu mai târziu de anul 500, după care a stabilit anul 800; sf. Ilarie de Poitiers (calendar romano-catolic, 13 ianuarie) prezicea sfârşitul lumii în 365; sf. Irineu de Lyon (ca.130-202), influenţat de sf. Ipolit Romanul (ca. 170-235), prezicea a doua venire pentru anul 500; monahul spaniol Beatus din Liebana profetiza sfârşitul lumii pentru Sâmbăta Mare anul 793; episcopul Grigorie de Tours calcula sfârşitul între 799-806; profetesa Thiota, creştina eretică din Alemania, prevedea sfârşitul iminent pentru anul 848; alte profeţii stabileau sfârşitul în anul 970, 992, 995 şi, bineînţeles, anul 1000!

Anul 1000 şi următorii 33 au constituit o mare decepţie pentru cei care aşteptau sfârşitul.

După ruperea unei părţi însemnate din Biserică, în 1054 (semne ale ruperii de facto existau în Apus cu multe secole înainte), în creştinătatea căzută din credinţă şi cu o succesiune apostolică formală, duhurile care nu sunt de la Dumnezeu au un front larg de acţiune. Secol de secol se înmulţesc profeţiile, cu date foarte precise, indicând chiar ziua şi ceasul, care cuprind: încarnări ale lui Antihrist, reîntrupări ale lui Hristos, alinieri ale planetelor, începutul mileniului, venirea lui Antihrist, stabilirea împărăţiei lui Antihrist, inundaţii apocaliptice, începutul marelui necaz, apariţia de cruci de sânge pe cer, con juncţie Jupiter cu Saturn, ciocnirea soarelui cu pământul, venirea lui Mesia, nove care ard pământul, comete, cutremure, războaie, armaghedoane, răpirea Bisercii (pentru protestanţi şi, mai ales, pentru cultele neoprotestante Biserica este numai pe pamant nu şi în cer, şi poate fi răpită!), holocausturi nucleare, catrenele lui Nostradamus, efectul Jupiter, explozii cosmice, invazie ale extratereştilor, asteroizi, centura de fotoni, inversarea polilor pământului, meteoriţi giganţi, deplasarea axei pământului, epidemie de sida, catastrofe naturale şi provocate de om, judecată nucleară, planete imense misterioase X, XX, XXX, singularităţi tehnologice etc.etc. Ȋn această frenezie a stabilirii sfârşitului sunt angrenaţi teologi, papi, artişti, piramidologi, cabalişti, oameni de ştiinţă, profeţi şi profetese, culte neo-protestante (iehoviştii şi adventiştii bat recordul la sfârşituri !) futurologi, ufologi, secte sinucigaşe, personalităţi politice, etc.etc.

Toate acestea sunt variante… comerciale ale sfîrşitului lumii, variante străine şi din ce în ce mai străine de duhul şi litera Sfintei Scripturi, pe măsură ce avansează secularizarea conştiinţelor. Iar secularizarea conştiinţelor, adică spălarea creierelor, se obţine prin educaţia ateist-ştiinţifică, prin literatura şi filmele science-fiction, prin producţia în serie de teorii despre originile universului şi ale omului, citirea feţei cerului şi a cerurilor cu instrumente confecţionate de om etc.

Ȋn vremurile cele mai din urmă ale vremurilor din urmă (acestea au început cu înomenirea, moartea şi învierea lui Iisus Hristos) a crescut frecvenţa sfârşiturilor, în care se combină mituri păgâne cu ” descoperiri” astrofizice (gauri negre, explozii de supernove etc.) în universul mare, care se umflă la infinit, cu profeţii astrologice, paranomale etc. Un timp, noua variantă este lăsată să circule (şi circulă rapid) până a inoculat doza de teamă, după care, all ultimo minuto (cum se numea un serial TV) intervine …guru-NASA, care are ultimul cuvânt! Ca şi în cazul variantei maya 2012.

Concluzia: să stăm liniştiţi, să ne trăim viaţa, că numai una avem! Ultimul ” mare necaz” din istoria pământului a avut loc acum …65.000.000 milioane de ani (câtă precizie ştiinţifică!) cand au pierit dinozaurii. De atunci pământul a dus-o bine, cu unele neplăceri minore, şi până s-o termina combustibilul din soare mai sunt vreo 4,5 -5 mlrd. de ani! Abia atunci va fi sfârşitul! Dacă între timp vreun obiect vagabond, asteroid sau meteorit, va ameninţa pământul, o echipa de supermeni americani, în frunte cu Bruce Willis (sau altcineva) se va deplasa rapid, acolo sus, într-o misiune imposibilă, şi va face duşmanul ţăndări!

Asta vrea şi cel rău, prinţul acestei lumi, să nu ne mai pierdem vremea cu propriul sfârşit, că oricum nu mai este nimic după. Cât despre sistemul nostru solar, şi ce-o mai fi pe lângă, sfârşitul e aşa e departe că nici nu merită să mai aducem vorba!

Cum niciun om, nici măcar de la NASA, n-a fost martor ocular la Big Bang, socotesc că, în privinţa sfârşiturilor, este drept să ascultăm şi să dăm crezare singurului martor ocular care a fost prezent la facerea lumii, Cel prin Care şi pentru Care toate s-au făcut, şi cele văzute şi cele nevăzute: Iisus Hristos!

Despre sfârşitul lumii, Fiul lui Dumnezeu, a vorbit oamenilor prin proorocii săi, încă înainte de înomenirea Sa:

1. Şi în vremea aceea se va scula Mihail, marele voievod care ocroteşte pe fiii poporului tău, şi va fi vreme de strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt popoarele şi până în vremea de acum. Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit şi anume oricine va fi găsit scris în carte. 2. Şi mulţi dintre cei care dorm în ţărâna pământului se vor scula, unii la viaţă veşnică, iar alţii spre ocară şi ruşine veşnică. 3. Şi cei înţelepţi vor lumina ca strălucirea cerului şi cei care vor fi îndrumat pe mulţi pe calea dreptăţii vor fi ca stelele în vecii vecilor. 4. Iar tu, Daniele, ţine ascunse cuvintele şi pecetluieşte cartea până la sfârşitul vremii. Mulţi vor cerceta-o cu de-amănuntul şi va creşte ştiinţa.

(Daniel, cap.12)

Iar ucenicilor, care voiau să ştie când va fi sfârşitul, le-a răspuns:

Nu este al vostru a şti anii sau vremile pe care Tatăl le-a pus întru a Sa stapânire (Fapte 1, 7) sau „Iar despre ziua aceea şi despre ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatăl.” (Marcu 13,32) De ce? Creştinul, trăindu-şi viaţa creştineşte, trebuie să se pregătească toată viaţa (nu numai cu locul de veci) pentru propriul sfârşit şi pentru examenul de după.

Dar pentru a nu ne lăsa cu ochii în soare, ca Unul Care cunoaşte că, mintea noastră, chiar cu bună credinţă, va fi frământată, de asemenea întrebări, a strecurat, pe ici pe colo nişte indicii după care să ne orientăm. Altminteri, aşa creştini cum suntem, vom da uşor crezare profeţiilor contrafăcute deoarece „… mulţi vor veni în numele Meu, zicând că sunt Eu, şi vor amăgi pe mulţi. (Marcu 13,6) şi „Căci se vor ridica hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor da semne mari şi chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi./ Iată, v-am spus de mai înainte. (Matei 24: 24-25)

Fariseilor şi saducheilor care cereau semn, Iisus Hristos le-a spus: „Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o judecaţi, dar semnele vremilor nu puteţi!” (Matei 16,3) Şi le-a dat un semn pe care nici astăzi fariseii si saducheii vremurilor noastre nu-l înteleg pentru că nu-l acceptă.

Şi pe lângă acest semn suprem, Hristos a mai zis să luăm seama şi la altele, din care reţinem câteva exemple, uşor de observat în lumea în care trăim. De subliniat că, orice proorocie şi orice semn trebuie interpretate şi întelese în conexiune cu toate proorociile şi semnele biblice. Biblia nu este un muzeu de vechituri, ci o carte vie. Singura.

5. Iar Iisus a început să le spună: Vedeţi să nu vă înşele cineva. 6. Căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând că sunt Eu, şi vor amăgi pe mulţi. 7. Iar când veţi auzi de războaie, şi de zvonuri de războaie, să nu vă tulburaţi, căci trebuie să fie, dar încă nu va fi sfârşitul. 8. Şi se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie, vor fi cutremure pe alocuri şi foamete şi tulburări vor fi.
(Marcu 13)

Dar, toate acestea nu sunt decât „începutul durerilor” (Marcu, 13:8)

„Ci mai întâi Evanghelia trebuie să se propovăduiască la toate neamurile” (Marcu 13,10). Nu înseamnă că toţi o vor accepta, dar vor lua cunoştinţă de ea. Şi lamaiştii (care au ajutat la traducerea ei) au Biblia în biblioteca de la Lasha dar merg în continuare pe drumul indicat de Dalai Lama.

In lume s-ar mai vorbi cca. 6000-7000 de limbi şi dialecte, dar se estimează că până la sfârşitul sec.XXI jumătate din ele vor dispărea. Evanghelia este tradusă în peste 4000 de limbi şi dialecte. Până şi pentru tribul Banawa din jungla Amazonului, care numără doar vreo 200 de suflete, s-a găsit un misionar care să înveţe limba, să traducă Evanghelia şi să le-o şi explice. Procesul de propovăduire se cam apropie de sfârşit.

Dacă trecem la Apocalipsa, (vezi cap.13) fără a deveni obsedaţi apocaliptici, nu putem trece cu vederea că, în curând, nu va mai exista niciun produs, niciun serviciu care să se poată vinde şi cumpăra fără a trece prin 666. Pentru a fi actori pe piaţă, din ce in ce mai electronică, firmele trebuie să primească (şi primesc) un TNP (trading number partner). Persoanele au deja un CNP (cod numeric personal, din 13 cifre). Pentru a accesa piaţa, TNP-ul si CNP-ul sunt traduse (procesul este în curs) în coduri în care este intercalat 666 (am văzut în Romania o legitimatie de firmă – bancă- al unei persoane, in care CNP- ul era transpus in cod de bare cu 666 intercalat!) Dispozitivele electronice de identificare citesc/identifică mai intâi barele de siguranta 666, după care trec la identificarea produsului, serviciului, firmei, persoanei. Şi ce este 666? CNP-ul acelui om harismatic, al unui lider politic deosebit (lumea tot alege peste tot şi aşteaptă un om care să vină cu soluţii salvatoare) pe care lumea îl va încorona ca împăratul lumii acesteia.

Există şi semne care sunt formulate implicit. De exemplu, Iisus Hristos, Se întreabă: „Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credinţă pe pământ? „ (Luca18,8) După cât de repede se înmulţesc credinţele în prezent s-ar părea că răspunsul este afirmativ. Numai că Mântuitorul lumii Se referă la acea credinţă care spune că numai Hristos este Calea, Adevărul şi Viaţa! Prin urmare, nu există decât o singură cale, un singur drum, care duce la Adevăr şi Viaţă, nu mai multe, nu toate. Un Domn, o Credinţă, un Botez!

Dat fiind că lumea a obosit de grijile vieţii şi doreşte şi caută cu înfrigurare pacea şi liniştea pe pământ, cuprinşi de un generos elan masonic, liderii spirituali ai lumii s-au pus în mişcare pentru a-şi da mâna, alături de conducatorii politici. Dar, oricâte compromisuri vor face liderii politici, papii, patriarhii, rabinii, muftiii, ayatolahii, guru etc., niciodată Sângele şi Trupul lui Iisus Hristos, răstignit şi înviat, Sfinte Daruri dătătoare de Viaţă, nu se vor amesteca cu apa stătută a păgânismelor şi cu sângele artificial al ereziilor căci, „… ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul? Şi ce învoire este între Hristos şi Veliar sau ce parte are un credincios cu un necredincios? Sau ce înţelegere este între templul lui Dumnezeu şi idoli? Căci noi suntem templu al Dumnezeului celui viu…” (II Cor. 6, 14-16). Suntem templu al Dumnezeului celui viu pentru că trupurile voastre sunt mădularele lui Hristos” (I Cor.6,15)

19. Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri? 20. Căci aţi fost cumpăraţi cu preţ! Slăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.

(I Cor.6).

Prin urmare, fără a face din asta o preocupare de căpătâi, chiar o obsesie, a fi atenţi, a trage cu coada ochiului la semnele vremurilor, în duhul Evangheliei, face parte din privegherea, din trezvia creştină.

Nicuşor Gliga
Somerville, Massachusetts, SUA
18 decembrie 2012

Recomandăm cărțile editurii „Anacronic”

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here