Expoziţia „The Human Body” şi ora 25

894
0
DISTRIBUIȚI

26711897-2 Expoziţia “The Human Body”* prezentată zilele acestea la Muzeul Grigore Antipa a stârnit curiozitatea unui număr record de vizitatori, dar şi numeroase controverse venite din spaţiul societăţii civile. Oamenii merg acolo sperând ca expoziţa să contribuie la satisfacerea propriei curiozităţi, la o mai bună cunoaştere a anatomiei unei persoane, iar unii cred că este vorba de un eveniment cultural care merită împărtăşit chiar şi copiilor.

Cineva spunea că atunci când în spaţiul public urâtul, răul, negativul este admirat şi proclamat ca fiind frumos este foarte clar că societatea respectivă trece printr-o criză şi se află în plin declin. Concluzia aparţine unui filozof ateu, este împărtăşită de foarte mulţi intelectuali şi oameni de cultură care privesc cu durere acest fenomen şi probabil că descrie cel mai bine prezentul.

De ce am ajuns să iubim urâtul? Unde s-au dus dragostea, frumosul şi solidaritatea noastră cu umanitatea?

Cum ar fi să mergi mâine la Antipa şi să o vezi acolo pe soţia ta? Pe soţul, fiica, fiul, mama sau pe cineva drag? Ai avea un şoc, poate ţi s-ar face rău şi ai fi cuprins de deznădejde. De ce? Pentru că îi iubeşti. De ce nu ţi se întâmplă acelaşi lucru cu nişte oameni pe care nu-i cunoşti? Pentru că de multe ori valorile noastre: dragostea, compasiunea şi celelalte sunt limitate la noi înşine şi la câţiva oameni apropiaţi.

Adeseori suntem fascinaţi de noile descoperiri, de evoluţia tehnică şi unele lucruri sunt într-adevăr minunate, dar oare cum sunt folosite toate acestea? De ce oare în paralele cu ele cresc depresiile, sinuciderile, divorţurile, singurătatea? Pentru că nu sunt puse în slujba omului, ca persoană, ci omul este pus în slujba lor, în cadrul a ceea ce se numeşte „societate de consum”.

Vă daţi seama că am ajuns să redefinim termeni ca: om, cultură, societate doar ca să justificăm starea în care ne aflăm? Dacă te raportezi strâmb la un lucru drept, situaţia te obligă să te întorci la adevăr, dar dacă îl relativizezi poţi face orice fără să ţi se reproşeze nimic. În acest sens este foarte semnificativă o conversaţie din cartea „Ora 25” de C. Virgil Gheorghiu:

– Eu respect fiecare om după valoarea lui, a zis Lucian. Cred că nu ai să-mi reproşezi ceva în acest domeniu!

– Respecţi omul – a zis bătrânul – aşa cum îţi respecţi automobilul, fiindcă este un obiect de o anumită valoare.

– Vezi ceva rău în asta?

– Dar omul pentru valoarea lui intrinsecă, îl respecţi?

– Sigur că da! N-aş putea produce nici unui om suferinţă, fără să-ţi fie milă şi să am remuşcări!

– Nici unui câine nu i-ai produce suferinţă fără să-ţi fie milă, fiindcă ştii că, dacă îl loveşti, îl doare. Asta e mila de om ca animal viu. Eu vreau să ştiu dacă respecţi omul ca valoare unică, neînlocuibilă, chiar şi atunci când nu are o valoare socială, şi când nu-ţi inspiră milă ori dragoste ca animal!

– Nu mi-am pus niciodată această întrebare, a zis Lucian. Ştiu însă că respect omul în raport cu valoarea lui socială şi ca animal viu. Toată lumea gândeşte şi simte ca mine.

– Eşti sigur, Lucian, că toată lumea de astăzi gândeşte şi simte ca tine?

– Absolut sigur! Aşa cere logica. Omul este o valoare socială. Atât. Celelalte sunt ipoteze.

– Asta e extrem de grav.

– Ce găseşti grav?

– Cultura noastră, Lucian, a dispărut. Ea avea trei calităţi: iubea şi respecta frumosul – obicei învăţat de la greci; iubea şi respecta dreptul – obicei învăţat de la romani; iubea şi respecta omul – obicei pe care l-a învăţat greu şi foarte târziu de la creştinism. Numai prin respectarea acestor trei mari simboluri, Omul, Frumosul şi Dreptul, a devenit cultura noastră occidentală ceea ce a fost. Şi acum pierde cea mai importantă moştenire: respectul şi dragostea pentru om. Fără acest respect şi această dragoste, cultura occidentală nu mai există. A murit!

– Omul a cunoscut de-a lungul istoriei epoci mult mai negre decât cea de acum, a spus Lucian. A fost ars în piaţa publică, sacrificat pe altar, sfărâmat pe roată, vândut şi tratat ca un obiect. Nu e drept să fim atât de severi cu societatea contemporană.

– E adevărat ce spui tu, a zis contele. Atunci, în aceste epoci negre, omul era ignorat, şi barbaria practica ca jertfa umană. Dar noi învinsesem barbaria şi începusem să preţuim omul; această etapă abia pornise. A apărut însă societatea civilizaţiei tehnice, şi tot ce am câştigat şi creat timp de secole a fost distrus. Civilizaţia tehnică a reintrodus dispreţul pentru om, exact ca în barbarie. Omul este astăzi redus doar la dimensiunea lui socială… Nu vrei să plecăm? E cam târziu…

Lucian s-a uitat la ceas.

– Ceasul meu a stat, a zis el. Vrei să-mi spui cât e ora, tată?

– E ora 25!

– N-am înţeles! a zis Lucian.

– Cred şi eu că n-ai înţeles! Nimeni nu vrea să înţeleagă! Este ora 25: ora civilizaţiei europene.

Notă: * “Expoziţia „The Human Body” are în componenţă 200 de trupuri plastinate care aparţin unor cetăţeni chinezi morţi în circumstanţe neclare, printre care se numără şi trupurile unor femei care au copii în pântece.

Adus de Alexandra Nadane – Vremuri vechi și noi

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here