Codul lui Hammurabi și relevanța lui în post-modernitate

8200
0
DISTRIBUIȚI
Stelă din diorit, lungă de 2,25 metri, pe care este inscripționat Codul lui Hammurabi
Stela din diorit, lungă de 2,25 metri, pe care este inscripționat Codul lui Hammurabi

Va mai amintiti de Codul lui Hammurabi, prima codificare de legi ori pravila cunoscuta pina in zilele noastre si despre care mai toti am invat in cursurile de istorie antica? Textul, aproape intact, scris in litere cuneiforme, a fost descoperit in 1901 si a fost tradus doi ani mai tirziu de Cornell University din Statele Unite. Are 282 de paragrafe ori articole, din care unele fie ca nu s-au mai pastrat de loc fie ca s-au pastrat, insa doar partial.

Probabil unii intreaba: ce are pravila cea mai veche de legi o omenirii de a face cu familia, valorile, lumea contemporana?

Are. Foarte mult. E un barometru care reflecta valorile de inceput ale societatii omenesti si ne ajuta sa intelegem unde se afla ele acum, dupa aproape 4000 de ani. E cel mai timpuriu document scris din istoria omenirii in care aflam cuvintele “sot”, “sotie”, “casatorie”, “familie”, “divort”, “adulter”, “copii”, “barbat” si “femeie”. E de la sine inteles, deci, si util in acelasi timp, in aceste vremuri de dezorientare si haos valoric, sa privim in urma la modul cum gindeau stramosii privind valorile familiei.

Codul lui Hammurabi a fost scris pe vremea acestui imparat babilonian care a trait pe la 1750 inainte de Hristos, adica in urma cu mai bine de 3.750 de ani. E un document secular si de aceea nu poate fi atacat astazi ca fiind „fictiunea unei zeitati”. Ne e vorba aici de cele zece porunci ale Vechiului Testament. Ni se spune ca nu putem argumenta pentru valorile traditionale din perspectiva biblica, crestina ori religioasa; argumente de genul acesta sunt excluse din dezbaterile care au loc privind casatoria, viata, ori moravurile sexuale moderne. Codul lui Hammurabi, insa, e un punct de reper secular foarte util pentru a evalua nivelul de degradare al valorilor contemporane in comparatie cu valorile codificate de babilonieni acum 3.750 de ani.

Observatii generale

Codul lui Hammurabi nu este rezultatul unor dezbateri parlamentare de genul celor cu care suntem obisnuti noi. El constituie codificarea in scris a principiilor de convietuire sociala practicate de civilizatia babiloniana. Descrie atit normele de convietuire acceptabile cit si pe cele neacceptabile. Denota vechimea acestor valori pe care noi le numim traditionale dar pe care ideologia deconstructionista contemporana le numeste demodate. Descrie valori unanim acceptate acum 4000 de ani. Denota valori si norme de convietuire sociala care foarte probabil au fost practicate vreme de sute, ori chiar mii de ani, inainte de a fi codificate.

Pe linga asta, documentul da de inteles ca la un anumit punct in evolutia sa, societatea a determinat ca anumite practici sociale erau utile si altele nu. In consecinta, atit practicile utile cit si cele daunatoare au fost codificate cu scopul de a proteja si promova pe primele si de a le interzice ori pedepsi pe cele din urma. Analiza pe care o facem astazi denota ca ceea ce acum 4000 de ani oamenii vedeau ca fiind normal, astazi vad ca fiind anormal. Natural, nu ne referim la sclavie, ci la institutia multimilenara a familiei si casatoriei.

Cuvantul “casatorie” apare in Cod de 13 ori, cuvantul “sot” de 44 de ori, “sotie” de 67 de ori, “adulter” de 3 ori, “familie” o data, si “divort” de 3 ori. Cuvintul “sex” nu apare de loc. Asta indica ca pentru societatea babiloniana de acum 4000 de ani casatoria era importanta, relatiile intre sot si sotie bine definite pentru a proteja unitatea familiei, iar lipsa cuvintului “sex” denota ca, spre deosebire de astazi, societatea primitiva nu era obsedata de sexualitate asa cum ea este astazi. Divortul e mentionat ca fiind ingaduit in cazul in care femeia era stearpa, iar adulterul era pedepsit cu moartea. Un barbat care isi parasea familia nu se mai putea intoarce la ea iar sotia lui avea dreptul sa se alipeasca casei unui alt barbat. Pedepsele aspre pentru adulter si abandonul familiei indica ca babilonienii luau in serios protejarea familiei si a casatoriei.

Casatoria

Aflam detalii interesante despre casatorie in Codul lui Hammurabi. Codul nu o defineste direct ci doar indirect. Paragraful 128 afirma, in traducerea engleza: “If a man has taken a wife and has not executed a marriage contract, that woman is not his wife”. (Romaneste: “daca un barbat si-a luat o nevasta dar nu a facut un contract de casatorie cu ea, acea femeie nu este sotia lui”.) Casatoria deci era constituita dintr-un barbat si o femeie, barbatul fiind numit “sot” iar femeia “sotie”. Dar pentru a fi oficial constituita si recunoscuta in societate, uniunea dintre sot si sotie trebuia evidentiata sub forma unui contract de casatorie. Asta denota ca in absenta unui contract de casatorie relatia dintre barbat si femeie era o relatie de concubinaj. Ceea ce insemna ca inca acum 4000 de ani societatea facea distinctie intre concubinaj si casatorie. Oare de ce? Fara indoiala deoarece casatoria, nu concubinajul, impunea stabilitate relatiilor intre soti, care la rindul ei impunea stabilitate sociala pentru toti membrii societatii. Casatoria demarca perimetrii relatiilor sexuale si de familie, relatiile intre barbat si femeie si intre parinti si copii. Toti isi cunosteau rolurile si limitele. Iar din asta toti aveau numai de castigat: barbati si femei, parinti si copii, si societatea in general.

Ce inseamna “contract de casatorie”? Exact ceea ce in zilele noastre continua sa diferentieze casatoria de concubinaj. Concubinajul nu e bazat pe legamint ci e o convietuire de convenienta fara obligatii reciproce. Casatoria, insa, e bazata pe legamint. Legamintul de casatorie intre barbat si femeie implica promisiuni reciproce de fidelitate si monogamie, de a trai impreuna la bine si la rau, in sanatate ori boala, si de a exclude din relatiile dintre sot si sotie persoanele terte. Promisiunile acestea erau facute in prezenta martorilor. E interesant si de notat ca si Biblia, in Vechiul Testament, defineste casatoria ca fiind un legamint intre un barbat si o femeie facut in fata martorilor. (Maleahi 2:14 “Şi de ziceţi: „De ce?” Din pricină că Domnul a fast martor între tine şi femeia tinereţilor tale, faţă de care tu ai fost viclean, deşi ea era tovarăşa ta şi femeia legământului tău”.)

Punem in contrast aceasta definitie traditionala a casatoriei, veche de cel putin 4000 de ani, cu defintiile care se reliefeaza astazi. Noua ideologie a familiei nu mai fundamenteaza casatoria pe uniunea intre barbat si femeie, pe persoane de sex opus, nici pe legamintul intre sot si sotie, fidelitate, monogamie si excluderea persoanelor terte din relatiile intre sot si sotie. Se vorbeste tot mai mult despre un nou gen de casatorie, casatoriile deschise (“open marriages”) in care sotul permite femeii sa intretina relatii sexuale cu alte persoane, fie de sex opus fie de acelasi sex, iar sotia permite acelasi lucrul sotului ei legal. Poliamoria ori casatoria de grup face parte si ea din acest trend si cere tot mai strident sa fie recunoscuta legal.

Copiii nenascuti

Copiii nenascuti erau pretuiti si aveau o valoare reala in Codul lui Hammurabi. Daca o persoana agresa o femeie sloboda insarcinata si cauza pierderea fatului, nu se impuneau pedepse penale ci pecuniare, despagubirea fiind de 10 secheli. Codul lui Hammurabi mentioneaza multe delicte care trebuiau despagubite pecuniar, cea mai mare despagubire fiind in cazul uciderii copilului nenascut al femii slobode. In antichitate echivalentul unui sechel era de 10 dolari, ceea ce ne indica ca acum 4000 de ani uciderea copilului nenascut se despagubea cu echivalentul a 100 de dolari.

Divortul

Divortul era ingaduit in anumite circumstante dar interzis in altele. De exemplu, daca sotia se imbolnavea sotul nu o putea divorta ci avea obligatia sa o intretina pentru restul vietii. (Art 148) Iar daca divortul era permis, barbatul era obligat sa dea femeii o parte din recolta, avere si bunuri pentru a-si intretine copiii. (Art 138)

Crime sexuale

Cu toate ca in Cod nu se foloseste cuvantul “sex”, anumite relatii sexuale erau interzise si pedepsite. Incestul era interzis. Un tata care intretinea relatii de incest cu fica lui trebuia expulzat din cetate. (Art. 154) Un tata care lua o sotie pentru fiul lui si se culca cu ea era spanzurat iar fata inecata. (Art 155) Daca un barbat se culca cu sotia tatalui sau dupa moartea tatalui, atit el cit si femeia erau arsi pe rug. (Art. 157) Violul era pedepsit cu moartea barbatului. (Art 130) Adulterul era pedepsit cu moartea ambelor persoane prin strangulare si inec. (Art 129)

Releventa Codului lui Hammurabi astazi

Codul lui Hammurabi e relevant in contextul furtunoaselor dezbateri actuale privind valorile. Sofisticatii contemporani privesc cu dispret principiile de interactiune sociala si convietuire ale inaintasilor nostri cu mii de ani in urma. Dupa ei aceste principii nu sunt relevante astazi. Dimpotriva sunt luate in ris cu toate ca trebuie recunoscut, de buna credinta, ca ele reprezinta prima incercare de reglementare in scris a relatiilor sociale civilizate. Este neindoielnic ca principiile enuntate in Codul lui Hammurabi au fost adoptate pentru a preveni haosul moral si decadenta morala in care au trait generatiile de dinainte. Daca Hammurabi a socotit de bine sa defineasca si sa standardizeze casatoria, inseamna ca generatia lui a gasit modurile de convietuire precedente haotice si deficitare. Casatoria a fost desemnata tocmai pentru a produce ordine sociala, sa reglementeze relatiile intre sexe, parinti si copii, sa protejeze copiii, sa protejeze sotii de intruziunea tertilor, si sa asigure succesiunea armonioasa a generatiilor.

Ideologiile si practicile contemporane se afla tocmai la polul opus. Dupa 3.750 de ani de istorie scrisa si mai bine de 4000 de ani de experienta umana, casatoria este re-definita. Hammurabi si generatiile din vechime s-ar intoarce in mormint daca ar sti ca dupa 3.750 de ani tarile “luminate” ale Europei au legiferat casatoriile intre persoane de acelasi sex. Crimele sexuale au fost si ele, in mare parte, dezincriminalizate. Adulterul nu se mai pedepseste, la fel incestul. Doar violul inca mai este pedepsit. Divortul s-a liberalizat, iar motive bine intemeiate pentru a-l obtine nu mai sunt necesare.

Dintr-o alta perspectiva insa, Codul lui Hammurabi reprezinta si un standard care traseaza liniile definitorii ale civilizatiei. Civilizatia incepe atunci cind societatea stie sa diferentieze intre bine si rau, alege binele, respinge raul, codifica binele si pedepseste raul. In consecinta, o societate poate fi numita civilizata doar atita timp cit are discernamint, poate diferentia intre bine si rau si interzice raul. Abisul si colapsul moral incep acolo unde abilitatea de a discerne binele de rau se termina iar vointa de a respinge raul se stinge. La punctul acesta se afla Europa zilelor noastre, indraznim sa spunem. Avortul, imoralitatea sexuala, uniunile sexuale rele, cultura mortii, pornografia, hedonismul, lipsa de interes fata de bunastarea generatiei de miine – toate acestea sunt simptome ale faptului ca Europa isi pierde abilitatea de a diferentia intre bine si rau si ca vointa ei de a respinge raul se stinge.

Dar Romania?

Codul lui Hammurabi codifica prima institutie a umanitatii: casatoria si familia. Aceasi institutie care e mentionata si in Articolul 48 din Constitutia Romaniei. Institutia cea mai veche din istoria omenirii. Prima si cea mai importanta. Cea care a facilitat aparitia si fondarea tuturor celorlalte institutii. Codul lui Hammurabi a codificat-o pentru ca generatiile vechi au gasit-o ca fiind cea mai utila si importanta institutie pentru a preveni intoarcerea societatii in barbarism. Este uimitor deci, poate chiar jalnic, ca liderii politici ai Romaniei se opun codificarii acestei institutii in Constitutia Romaniei. Dl Ponta, dl Basescu, dl Cernea par a fi corigenti la istorie. Ar fi bine sa citeasca pravila lui Hammurabi sa-si dea seama cit sunt de eronati. Probabil se cred persoane inteligente si educate, dar aparent sunt repetenti la Istorie.

De 3.750 de ani casatoria a fost codificata ca fiind uniunea intre un barbat si o femeie, dar domnilor Ponta, Basescu si Cernea nu le pasa. Din 2006, Alianta Familiilor din Romania lupta tocmai pentru protejarea acestei institutii si definirea ei in Constitutia Romaniei, asa cum e ea a fost codificata pentru prima data in Codul lui Hammurabi. E o lupta pe care o credem nobila. Da, noi suntem de partea Istoriei. Ei, adica domnii Ponta, Basescu si Cernea nu sunt.

Pe aceasta tema, va punem la dispozitie citeva materiale: (1) traducerea in engleza a Codului lui Hammurabi

(2) un comentariu in limba romana despre Codul lui Hammurabi;

(3) un comentariu in limba engleza care explica de ce institutia casatoriei si a familiei vor dainui si aranjamentele tranzitorii de convietuire vor dispare

Recomandăm cărțile editurii „Anacronic”

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here