Dar pe EI cine îi plânge? Un alt fel de comemorare, la 3 ani de la incendiul din maternitatea Giulești

1.343 views
0
DISTRIBUIȚI

Maternitatea_giulesti_1175844ee3La 3 ani de la incendiul din Maternitatea Giulești, în care au pierit câțiva copii născuți prematur și „îngrijiți” în această unitate, republicăm, spre aducere-aminte, o luare de poziție a Federației Pro-vita, prin care atrăgeam atenția asupra devalorizării vieții umane în România cu ocazia unei situații transformată în scandal mediatic. Atrăgeam atunci atenția că, în aceleași maternități, unii prematuri sunt născuți și îngrijiți cu uriașe eforturi, iar eventuala lor moarte este deplânsă ca o tragedie în timp ce, la doar câțiva metri distanță, alți copii, de aceeași vârstă, sunt avortați semi-ILEGAL (prin așa-zisul „avort terapeutic”) pentru că au, sau se bănuiește că au, defecte genetice. Apoi sunt aruncați la gunoi sau arși și neplânși de nimeni.

Primii sunt copii doriți; ceilalți, nedoriți. Aceasta este singura diferență. Nu există nicio alta.

Este aceasta Dreptate? Este aceasta Egalitate? Este aceasta Nediscriminare? Cum putem perora la nesfârșit despre noua marotă mondială, „Drepturile Omului”, fără să ni se facă rușine pentru că îngăduim astfel de distincții și, mai ales, ca oameni, câtă vreme vom continua să întoarcem capul și să ne facem că nu știm și că nimic nu s-a întâmplat?

Cei riguroși pot afla unde duce perpetuarea acestei situații în chiar cazul medicilor, aici.

„Un prieten, specialist in perinatologie, seful sectie de Ob-Gin la un spital, mi-a spus: În unele dimineți ies din birou și, dacă fac la dreapta, mă duc la clinica de avorturi și fac întreruperi. Sunt un ‘terminator’ de sarcini. Dacă fac la stânga prin același culoar merg la maternitate și mă ocup de travaliu și nașteri și am grijă de nenumăratele complicații ale femeilor care au sarcini cu probleme – și fac ce fac ca să le ajut să reziste. E o stare de schizofrenie. Am un fel de dublă personalitate.” („Avortul: Perspectiva unui doctor si dilema unei femei”, de Don Sloan si Paula Hartz, pag. 78)


 

MATERNTATEA GIULEȘTI SAU CIMITIRUL GIULEȘTI?

– Comunicat de presă din 12 aprilie 2011 –

Referitor la cel mai recent incident de la maternitatea bucureşteană Giuleşti (vezi aici şi aici), în care o femeie a acuzat un medic că a refuzat practicarea avortului eugenetic „din motive religioase”, Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe Pro-vita din România, angajată în apărarea vieţii umane de la începutul său, face următoarele precizari:

Avortul la orice vârstă a sarcinii este un act criminal; cu atât mai mult un avort săvârşit la o vârstă atât de înaintată (6 luni), întrucât procedeul este foarte dureros pentru copil, nu doar traumatizant pentru mamă. Federaţia Pro-vita condamnă întreaga legislaţie care permite avortul şi acuză lipsa oricărei proceduri instituţionale de consiliere şi sprijinire a femeii şi familiei în criză.

– Remarcăm ipocrizia presei, oglindă fidelă a societăţii româneşti, care se preface a nu vedea nedreptatea profundă a motivaţiei pentru care s-a apelat la avort: probabilitatea ca fătul să sufere de Sindrom Down. Condamnarea la moarte a unei fiinţe umane lipsite de apărare pentru “vina” de a avea o afecţiune genetică este dovada că societatea care o acceptă şi practică nu este o societate a dreptăţii, echităţii şi umanismului – aşa cum se pretinde a fi – ci una a barbariei, discriminării şi bunului plac, a domniei celui puternic împotriva celui slab.

Deşi eugenia este, formal, interzisă de lege, constatăm că astăzi se apelează la ea tot mai mult, folosindu-se progresele ştiinţei nu pentru ameliorarea suferinţei, ci pentru curmarea vieţii suferindului, considerat o fiinţă inferioară, o povară sau o ameninţare pentru părinţi şi societate. Statul şi cetăţenii săi care susţin avortul eugenetic nu sunt exponenţii unei civilizaţii a dreptului şi a echitabilităţii, ci doar garanţi ai ipocriziei, ai violenţei, ai încălcarii demnităţii umane şi a celor mai elementare drepturi.

Ne punem întrebarea, în mod firesc, la ce mai folosesc sumele colosale alocate educaţiei privind drepturile oamenilor cu dizabilităţi şi integrării acestora în societate, de vreme ce un număr tot mai mare dintre dizabilii nenăscuţi sunt eliminaţi, atunci când o lege strâmbă o permite, fără scrupule şi remuşcări. Până la eliminarea lor după naştere – şi repetarea unor episoade dramatice, recente, ale istoriei umanităţii – nu mai este decât un pas.

Privind refuzul unui membru al personalului medical de a săvârşi avortul, subliniem că acest refuz este perfect legitim şi în conformitate cu etica medicală, care îl recunoaşte sub denumirea de “obiecţie pe motive de conştiinţă” sau “obiecţie morală”. Federaţia Pro-vita încurajează medicii, asistenţii şi farmaciştii să îşi exercite acest drept şi să renunţe la procedura criminală a avortului.

– Copilul căzut victimă avortului târziu la Maternitatea Giuleşti avea aceeaşi vârstă şi aceleaşi drepturi ca şi copiii născuţi prematur şi arşi în aceeaşi unitate sanitară în urmă cu câteva luni. Cu toate acestea, ei au fost trataţi diferit: doar unii au fost îngrijiţi, plânşi şi compătimiţi, de medici, presă şi societate laolaltă. Acesta este semnul unei profunde schizofrenii morale, care nu se poate vindeca printr-o infuzie de „capital” sau de bunăstare, ci doar prin una de omenie, dragoste şi credinţă.

__________
Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe Pro-Vita din România a fost concepută pentru conjugarea eforturilor tuturor organizaţiilor ortodoxe din România care recunosc învăţătura de credinţă ortodoxă cu privire la venirea pe lume a persoanei umane, la vocaţia parentală şi la păcatele împotriva acestora, în vederea apărării şi promovării în întreaga societate a acestei învăţături, cât şi pentru sprijinirea materială şi morală a familiilor şi persoanelor care caută să o pună în practică. Mai multe aici

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here