Interviu: „Multi copii accepta situatii promiscue, deoarece cauta dragostea pe care n-au avut-o niciodata acasa”

773
0
DISTRIBUIȚI

LongeneckerInterviu cu dl. Dwight Longenecker, scriitor si publicist britanic

Dwight Longenecker a fost crescut intr-o familie de evanghelisti din SUA. A studiat oratoria si limba engleza la Universitatea Bob Jones din SUA, dupa care merge, in Anglia, la Oxford, pentru a studia teologia. Devine preot anglican la Wycliffe Hall, Oxford, slujind timp de 10 ani, intr-o parohie anglicana. Trece apoi la catolicism impreuna cu sotia si cei patru copii ai sai. Este initiatorul unui proiect de formare a tinerilor, oferit tinerilor din domeniul afacerilor, tinerilor din scoli si licee, precum si delincventilor din inchisori. Colaboreaza cu mai multe reviste si ziare religioase din Marea Britanie, Irlanda si SUA, scriind articole despre teologie, film si cultura catolica in general. Este un mare sustinator pro-vita, sprijinind proiecte si idei interesante si utile din acest domeniu. Prima sa carte, Calea spre Roma (The Path To Rome), a fost publicata in toamna anului 1999. Au urmat alte carti despre apologetica catolica, comentarii biblice si cultura catolica.

– Domnule Longenecker, cum ati trecut la catolicism, dupa o educatie protestanta?

– Am fost educat in stil protestant, intr-o familie evanghelica din America. M-am stabilit in Marea Britanie dupa ce am studiat teologia la Oxford. Am fost preot anglican timp de 10 ani si intelegerea mea despre credinta, in acea perioada, devenea tot mai mult catolica. Cu noua ani in urma, eu, sotia mea si copiii am trecut la catolicism. Renuntand la parohia anglicana, am inceput sa scriu despre apologetica catolica, despre evanghelizare, am scris doua carti despre benedictini (publicate in Marea Britanie si in Statele Unite), pentru a explica si a impartasi altora din bogatia credintei catolice. Scriu mai mult cu o intelegere teologica decat spirituala, discutand doctrine si credinte, in special aresandu-ma crestinilor necatolici, pentru a intelege mai bine catolicismul. Un concept, pe care l-am promovat in Marea Britanie, este „Crestinatatea – curata si simpla”, pentru catolicii simpli, pentru ca brosurile, pe care le fac si care exiplica acest concept, sa fie impartite oamenilor pe strada.

Este de fapt o incercare de a face ca oamenii sa se intrebe despre crestinatate, apoi sa scrie catre Societatea pentru Adevarul Catolic, ca sa comande prima carte despre Dumnezeu, publicata intr-o serie de brosuri. A doua brosura discuta despre Iisus, a treia, despre Sfantul Duh, a patra, despre Rugaciune si Sacrament si a cincea ia in considerare Biserica. Catolicii de rand cumpara pachete intregi de aceste brosuri si le lasa in tren, in restaurante sau le impart oamenilor pe strada pentru a citi si a ne scrie. Este un mod foarte simplu de a evangheliza, intreband oamenii sau punand oamenii sa intrebe, oriunde, astazi, despre razboi, terorism, dezastru, poluare, prezentandu-le raspunsurile intr-un mod foarte simplu: Iisus, Fecioara Maria, Crucea… Desi noi nu facem la fel ca si protestantii evanghelici, adica nu pretindem: spune o rugaciune si il vei primi pe Iisus pentru totdeauna. Noi spunem: fa primul pas in aceasta calatorie. Prima brosura te duce spre a doua care este despre Iisus, si asa mai departe.

– Cum va concepeti cartile?

– Scriu foarte simplu, raspunzand intrebarilor oamenilor de astazi. De asemenea, eu am evitat limbajul scriptural liturgic sau teologic.

– E o mare nevoie de comunicare, de a comunica credinta si mesajul pro-vita. Cui se adreseaza aceste mesaje?

– Aceste mesaje se adreseaza cititorului de rand sau obisnuit, dar mai precis adolescentilor, tinerilor de 20 de ani sau mai mari. Cunosc un preot polonez, care face o munca foarte interesanta cu tinerii, utilizand filmul „Stapanul inelelor” si multe alte filme de acest fel. Lucrand ca scenarist, am studiat cum se fac si filmele, si am creat un program cu un partener, pentru a ajunge sa intram in contact cu cat mai multi oameni. O problema a evanghelizarii este ca majoritatea acestor carti sunt editate de edituri religioase si sunt vandute in magazine de specialitate, adica magazine de pe langa biserici etc. Noi ne-am gandit cum sa iesim si sa intram in contact cu cat mai multi oameni. Ne-am gandit ca in programul nostru sa utilizam filme ca sa amintim oamenilor ca viata este o calatorie si o descoperire. Toti au nevoie sa se intrebe de ce suntem aici, daca cineva are grija de noi si asa mai departe. Acest program ii face pe oameni sa-si puna intrebarea corecta sau adecvata, asa incat singur sa gaseasca raspunsurile.

Partenerul meu este un consilier de afaceri asa ca noi putem sa mergem in cercurile de afaceri ca sa-i ajutam pe oameni. Ca sa inteleaga ca la un moment dat exista o schimbare in viata lor, am facut un scenariu de 10 etape pornind de la structura povestirilor antice, legende, folclor si povesti etc., propunand o schimbare in familia lor, in viata lor, oriunde. Aceste etape sunt ale unui erou, care vine si propune o calatorie, o aventura, adica cineva intra in lumea ta mica in care esti inchis. La inceput refuzi chemarea, ai nevoie de un mentor, de un barbat sau de o femeie inteleapta, care spune: poti sa faci acest lucru. Faci primul pas, spre credinta de fapt, incepi sa dai telefoane, sa-ti spui primele probleme, apoi spui: Ce ma fac? Calculezi costul faptului de a fi un discipol. Cand realizezi ceva, incepi sa traiesti la un nou nivel de viata. Utilizam acest scenariu in mediul de afaceri, vorbind despre schimbare. Schimbare in viata unui om. Noi propunem tipuri de caractere diferite, utilizam aceasta pentru a schimba mediul de afaceri, spunandu-le oamenilor, de ce sunt aici, ce incearca sa faca si despre ce este viata etc. Ilustram aceste zece etape ale schimbarii, aratandu-le clipuri cu eroi care trec prin toate aceste etape. Avem un program numit „Eroul obisnuit” (Ordinary hero). Simbolul pentru o crestere personala este cupa sfanta a Graalului. Propunem acest proiect pentru tinerii din colegii, pentru tinerii din inchisori, tineri de la periferia orasului, ajutandu-i sa inteleaga ca viata are sens si le propunem un ajutor ca sa inceapa calatoria aceasta a descoperirii, pentru a le imbunatati viata, si ca sa-si puna intrebari despre credinta.

Suntem finantati de guvern, deoarece acest proiect nu pare a avea substrat religios. Insa partenerul meu este catolic, ca si mine, si vedem acest proiect ca un mod de evanghelizare. Planul simplu explica schimbarea, imbunatateste aptitudinile de comunicare, face conexiuni intre motivatiile profunde ale oamenilor. Proiectul ajuta oamenii sa gaseasca drumul cel drept, sa inteleaga tipurile de personalitate, sa aiba o gandire pozitiva si o actiune pozitiva ,iar toate aceste viziuni sunt prezentate foarte simplu si foarte captivant. In acest mod speram sa-i facem pe oameni sa-si puna intrebarile corecte. Avem mai multe surse de finantare pe care le primim, in primul rand de la guvern,care investeste in toate tipurile de programe pentru tineri. De asemenea, primim ajutor de la organizatii majore de caritate, care lucreaza cu tinerii delincventi. In acelasi timp cand lucram cu companiile de afaceri le propunem sa ne ajute si pentru alte proiecte de-ale noastre atat cu oameni cat si cu bani.

– Credeti ca acest tip de program ar putea promova cu succes idei pro-vita?

– Acest program se afla la inceput de drum, este un program despre schimbare si in cadrul lui s-ar putea gasi o cale de a spune oamenilor cum sa-si schimbe atitudinea, de la o cultura a mortii, la una a vietii. Eroul poate fi o persoana, o familie, o tara intreaga, inchisa in lumea ei mica, in favoarea mortii, si vine cineva si-i spune, ar putea fi mai bine pentru tine… Ce inseamna cultura vietii? Mai intai sa retinem ca poti sa folosesti acest program ca sa-i ajuti pe oameni, ca, intr-un fel, sa fie devotati cauzei tale. Asta este o prima etapa… La nivel individual, o femeie insarcinata, aflata intr-o lume mica, cea a mortii, unde tatal ei, prietenul ei, medicul ei, pana la urma toti spun, e mai bine sa faci un avort. Ea, de exemplu, intalneste un consilier pro-vita, care ii poate comunica, exista o alta cale, si se trezeste. La inceput, ea spune, nu pot face acest pas, insa consilierul ii repeta, ba da, poti, e o aventura minunata, cea a vietii. Ai curajul sa o parcurgi? Trebuie sa incepem de acolo de unde suntem. Fiecare intelege valorile fundamentale ale vietii, adica bunatatea, munca, dragostea, loialitatea…

Sunt opt ani de cand scriu carti de teologie, raspunzand la intrebari pe care le pun de obicei oamenii. Si mi-am dat seama ca trebuie sa incepem de la valorile fundamentale: intrebandu-ne despre sanctitatea vietii si jertfirea de sine, putand ajunge astfel la drepturile omului. Ce este mai fundamental: dreptul femeii de a alege ce se va intampla cu organismul ei sau dreptul la viata? Cauza pro-vita din SUA se sustine pe ideea dreptului la viata: dreptul fundamental al femeii de a alege viata pentru copilul ei. Acest copil poate fi adoptat, in cazul in care mama nu-l poate creste. Exista bineinteles mai multe solutii bune,mai multe cai de a alege, in cazul adoptiilor, decat in cazul avortului.

– Cum am putea sa ajungem la tineri, la adolescenti, ca sa le putem vorbi convingaror despre educatia sexuala prin abstinenta?

– Eu, de exemplu, le spun celor 4 copii ai mei, sexul este frumos si sfant, la fel cum sunteti si voi. Sexul nu este pentru bancheta din spate a masinii sau pentru petreceri. Copiii, crescuti cu multa dragoste si intelegere, trebuie invatati sa creada ca ei merita mai mult decat atat. Cred ca multi copii accepta asmenea situatii promiscue, deoarece ei cauta dragostea pe care n-au avut-o niciodata acasa. Cum pot parintii sa le spuna unor copii ca dragostea este ceva sfant si minunat, cand ei insisi trec printr-o experienta a violentei si promiscuitatii? La o scoala era un baiat care ii lovea pe toti, in special pe cei cu care voia sa fie prieten. Facea acest lucru deoarece, acasa, oamenii care trebuiau sa-l iubeasca, il bateau. Copiii, in final, se comporta exact asa cum vad ei acasa. Daca parintii spun, sexul nu inseamna nimic, daca ramai insarcinata, te duci la medic, faci un avort si ai rezolvat problema, daca vor fi educati in stilul acesta, desigur, asta va fi atitudinea lor fata de sex toata viata.

– Credeti ca exista o legatura intre saracie si avort?

– Cred ca nu exista o legatura reala intre saracie si promiscuitate. Multe familii sarace stiu sa se comporte intr-un mod foarte demn. Si, invers, oamenii din familii bogate pot sa aiba un mod de viata promiscuu, divortand mereu si recasatorindu-se. In asemenea cazuri, si tinerii vor proceda la fel.

– Violenta de la televizor poate influenta comportamentul copiilor?

– Studiind filmul, am invatat ca violenta la televizor nu poate fi periculoasa, numai daca nu este expusa de dragul violentei, sau, la fel de nociv, daca este prezentata in mod foarte explicit. In mass media, moralitatea si contextul conteaza foarte mult. Intr-un film, daca te impusc si iti iau banii, dupa care traiesc fericit pana la sfarsitul vietii, acest lucru este imoral. Dar daca te impusc si iti iau banii, dupa care am parte de o moarte violenta, violenta in asemenea caz poate fi morala. Filmul Terminator este foarte violent, oamenii sunt omorati peste tot, dar aceasta este ireal, nu exista sange. Terminator 2, in schimb este un film moral: monstrul isi sacrifica viata pentru a salva baietelul. In „Stapanul Inelelor”, la fel, aproape ca nu exista sange. Intr-un fel, asta este echivalent cu faptul de a pune limbajul violent sau vulgar, in gura unui personaj ticalos, adica vrei sa accentuezi acest lucru. Nu putem pune limbajul vulgar in gura unui erou pozitiv.

– Oamenii care sustin avortul utilizeaza limbajul mascat, pentru a-si ascunde intentiile reale, de exemplu, ei utilizeaza „sanatatea reproducerii”, avand in vedere ideea accesului liber la avort.

– Cei care scriu trebuie sa aiba continuu in minte cum se fac jocurile de cuvinte. In cauza pro-vita, trebuie sa fim la fel de destepti ca si adversarii nostri. In America, de exemplu, cei care sustin avortul, au luat cuvantul „pro-choice” („pentru alegere”), avandu-se in vedere drepturile femeilor. Oamenii pro-vita au spus, „Alege viata”, expresie construita ca si cealalta, care arata mai bine ca, de fapt, „pro-choice”/”pentru alegere” inseamna sa alegi moartea. Femeile, de exemplu, vor reactiona mai degraba la limbajul pozitiv decat la cel violent sau negativ.

Unul dintre clipurile cele mai eficiente de publicitate din SUA, referitor la mesajul pro-vita, este acela cu o mama care munceste in gradina. Fiica ei, o adolescenta, vine la ea si ii spune, „La revedere, mama! Plec la scoala”. Mama ei se uita in camera si spune: „Acum 15 ani, am avut de facut o alegere. Ma bucur ca am ales viata”. Statisticile arata ca clipul publicitar a fost foarte eficient, mai eficient decat cele cu mesaj negativ.

In Marea Britanie, de exemplu, exista Liga pentru Viata, care promoveaza imagini foarte reale, socante. Cred ca cele doua atitudini sunt eficiente impreuna, convingand diversi oameni. Pentru o femeie insarcinata, aceste imagini cu copii avortati sunt atat de puternice si negative, incat ea nici nici nu vrea sa auda de ele, ea pur si simplu le refuza. Daca o femeie care se gandeste sa faca un avort vede un fat aruncat la gunoi, ea pur si simplu neaga sau refuza sa creada acest lucru. Ea este furioasa din cauza ca vrea sa faca un avort si se blocheaza la orice incercare de a fi oprita. Accepta ca poate sa-si omoare copilul, dar nu poate privi acest lucru direct, nu poate suporta acest gand. Si va sustine avortul si mai mult. Repet, pentru femeile insarinate, aceste imagini ar putea fi absolut negative si contraproductive. Acestea ar putea fi insa eficiente pentru tineri, care privesc lucrurile mai obiectiv.

Cred ca orice catolic de rand ar putea sa ia pozitie in Europa, ca inainte de perioada Reformatiei: sa fie activ in politica, educatie, morala, cultura etc. Din pacate, lumea se indreapta tot mai mult spre un ateism secularizant. Astfel ca Biserica este nevoita sa aiba un rol contradictoriu, ca si in Imperiul Roman, fiind impotriva curentului general. As dori sa vad Biserica integrata in cultura europeana, insa ma tem ca, in sec. XXI, aceasta va fi contra culturii generale. Adica ai putea fi persecutat, daca arati ca esti un om religios.

Interviu realizat de Asociația Provita Media, www.provita.ro

Recomandăm cărțile editurii „Anacronic”

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here