Despre ideologia „autonomiei trupești” a femeii

1432

În mod normal orice om știe că ar fi absurd să-şi privească propriul copil ca pe un intrus. Nimănui, așadar, nu-i trece prin minte să-şi arunce copilul pe fereastră pentru că locuința în care este „găzduit” îi aparține. Legea naturală – înscrisă în biologia oricărei vietăți și, cu atât mai mult, în mintea fiecărui om – ne dictează să avem grijă de făpturile plăpânde din propria specie.

În condiţiile în care „propria” viaţă provine întotdeauna de la altcineva, poate fi cineva îndreptățit să încline balanța în favoarea „autonomiei trupești a femeii” atunci când în joc este viata fătului?

corpul_meu2


Ajută la promovarea fundamentelor morale ale societății.

Adrian Măgdici
Originar din comuna Horleşti (IŞ). Studii filosofice şi teologice la Facultatea Pontificală „San Bonaventura” din Roma (Italia). Studii postuniversitare la „Accademia Alfonsiana” (Roma) unde obţine masterul în Teologie Morală (2004). Preot romano-catolic (2005). Doctor în bioetică (2014), tot la „Accademia Alfonsiana”, titlul cercetării fiind „Demnitatea personală a embrionului uman în Instrucţiunea Dignitas personae”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here