Suferi din cauză că ai făcut un avort? Te putem ajuta!

2.463 views
0
DISTRIBUIȚI

Avortul are mai multe victime pe lângă copilul care este ucis. Dacă toate avorturile s-ar opri mâine, munca pentru vindecarea acestor victime ar fi abia la început. În ultimii 20 ani, de fapt, s-a înregistrat o proliferare a unor grupuri şi a unor programe speciale dedicate vindecării post-avort, cu o creştere notabilă a numărului de persoane care caută acest tip de vindecare.

Asociația PRO VITA filiala București îți oferă sprijin printr-un program de terapie coerent și profesionist, în zece pași (etape). Denumit simbolic „Călătoria”, acesta este unicul program post-avort cu componente de psihoterapie creștin-ortodoxă din România: unul din cei 10 pași este reprezentat de taina spovedaniei. De asemenea, programul este adaptat și pentru persoanele de alte confesiuni sau fără apartenență religioasă. Apasă aici sau pe banerul de mai jos pentru detalii despre acest program.

terapie-dupa-avort

După avort

Avortul este o experiență din ce în ce mai prezentă în viața multor femei românce (și nu numai). Conform statisticilor (aici), aproape una din două femei a cunoscut acest aspect, mai puțin plăcut, al vieții de femeie.

Chiuretajul nu este o intervenție atât de simplă și lipsită de riscuri precum pare, și de aceea este bine să cunoaștem consecințele acestuia în plan fizic și psihic. După cum se știe, graviditatea determină modificări hormonale și funcționale în organismul femeii, iar un avort perturbă acest proces normal și firesc în care se află o femeie însărcinată. Organismul nu mai este capabil sa se adapteze la noile condiţii care au survenit brusc, prin efectuarea avortului şi atunci apar dereglări în funcţionarea organelor interne.

Avortul nu eliberează femeia, ba din contră, îndeamnă întreaga societate să o privească drept un bun de consum, care poate fi folosit indiferent de durerile și consecințele care se răsfrâng asupra ei. De cele mai multe ori, când o femeie rămâne însărcinată deși nu și-a plănuit asta, ea este singura „vinovată” și deci singura care trebuie să „rezolve problema”.

Ironia tragică face ca avortul la cerere, legalizat în 1967 prin Actul pentru Avort, a fost aclamat de mişcarea feministă ca semn al împuternicirii femeii şi al eliberării ei de opresiunea patriarhatului. Cu toate acestea, efectul paradoxal al autonomizării femeii, este de fapt dez-împuternicirea şi dezangajarea bărbatului faţă de problema avortului. Când o femeie îi spune prietenului că este pe nepusă-masă gravidă, prietenul ei, prea-bine instruit în atitudinea liberală a epocii, va replica: ‘‘Ei, ce să-i faci? E decizia ta şi e vorba de trupul tău. Orice decizie vei lua, să ştii că sunt cu tine.” De fapt, ceea ce ea aude sună cam aşa: ”Ei bine dragă, eşti singură, pe mâna ta… şi nu te aştepta ca eu să mă simt responsabil.” Deci, în momentul acela al crizei în sarcină, când marea majoritate a femeilor se simt cel mai vulnerabile, sentimentele lor se lovesc de zidul lipsei de angajament sau chiar abandon din partea bărbatului.

Când o femeie alege să facă avort fiindcă partenerul a zis: „Dacă nu scapi de copil, te părăsesc”, sau la firma la care lucrează funcţionează sloganul: „Promovarea este doar pentru cei dedicaţi full time” şi când serviciile sociale spun: „Nu suntem dispuşi să ne încurcăm cu mame singure” iar societatea are o atitudine de prejudiciu şi discriminatorie faţă de cei cu nevoi speciale, se pune întrebarea: este oare de vreun folos autonomia reproductivă? Concentrarea atenţiei pe autonomia personală maschează puterea distorsiunii sociale sub a cărei forţă de influenţare femeile optează. Contextul deciziilor despre avort nu este deloc neutru, ci predeterminat de către societate şi în particular, de interesele dominante ale bărbaţilor şi a relaţiilor de putere din sânul societăţii. În acest context, femeile sfârşesc prin a lua decizii aparent autonome care însă servesc cel mai adesea intereselor altora.

                                                                  John Wyatt – Fiinţă contra fiinţă în era biotehnologiei, în românește la Editura Dianoia, Timișoara, 2011

Trauma avortului

Mult timp nu s-a acceptat faptul că avortul reprezintă uciderea unei ființe umane nenăscute și că provoacă femeii o suferință profundă, mai mare decât și-ar fi putut imagina. De aceea, avortul nu este nicidecum o cale de a rezolva problemele personale, economice sau politice.

Multitudinea tulburărilor de natură emoțională sau psihică la femei este dovedită prin numeroase studii psihologice și psihiatrice. Din relatările medicale reiese că și partenerii femeilor care au făcut un avort suferă de consecințe psihice similare.

Știința definește sindromul post-avort (SPA) ca fiind un complex de simptome psihice declanșate în urma avortului. Persoanele afectate de SPA sunt în primul rând femeile care au făcut un avort, apoi partenerii lor (cei care le-au împins spre avort) dar și personalul medical implicat – medici, asistente, infiermiere. Motivul pentru care apare SPA este dorința de a uita cele întâmplate, de a le șterge din minte fără a le confrunta.

Rănile sufletești provocate de avort sunt asemenea unei bombe cu ceas care poate exploda în orice clipă. Potrivit experienței îndelungate a specialiștilor în domeniu, psihoterapia singură nu este în măsură să înlăture sentimentele de vinovăție. De aceea, de mare importanță este ca psihoterapia să fie asociată cu consilierea spirituală.

Din punct de vedere medical, avortul este o intervenție majoră în fiziologia organismului feminin. În funcție de starea fiziologică individuală a femeii, pot apărea diverse consecințe negative de ordin somatic sau psihic.

„Cealaltă victimă a avortului este femeia, dar cine ia în serios suferința ei? Aproape nimeni nu se gândește la ea.”

Dr. Bernard Nathanson, medic ginecolog american, autorul filmului „Strigătul mut”

După avort femeia se poate simți mai eliberată (pe moment). Urmând ca mai apoi (săptămâni, luni, ani întregi) să nu-și găsească liniștea și stabilitatea interioară. La un procent de 39% din femeile chestionate s-a constatat fenomenul negării propriei responsabilități pentru avort și transferul ei asupra altor persoane, în special asupra partenerului, dar și a medicilor care au efectuat întreruperea sarcinii. Nu puține femei ar fi renunțat la avort dacă partenerul le-ar fi încurajat să păstreze copilul.

În ceea ce privește viața de cuplu, după un avort, aceasta este profund afectată. Apar ura, răceala, labilitatea psihică, depresia și disfuncțiile sexuale. 45% din femeile chestionate, care au trecut prin experiența unui avort, în momentul efectuării studiului nu mai erau de acord cu decizia lor.

Sunt convinsă că există femei care nu sunt deloc afectate de avort, neavând nici un fel de tulburări emoționale sau fizice. Totuși, vă pot spune că 98-99% sunt afectate pe o perioadă de timp variabilă, de la caz la caz, unele pentru toată viața. La o extremă sunt cazurile în care femeile suferă doar puțin, însă există și extrema opusă, când complicațiile care apar pot duce la moarte. Avortul nu este sfârșitul unei probleme, ci începutul unui lung șir de probleme noi.”

Nancy-Jo Mann, președintă a Asociației WEBA (Women Exploited By Abortion – Femei exploatate prin avort)

Consecințele avortului

Experiența unui avort este, de cele mai multe ori, privită ca un act responsabil și necesar pentru o viață mai bună. Motivele pot fi multiple:

„Nu este acum momentul să am un copil. Sunt prea tânără.”

„Mai am copii.”

„Mai pot face oricând copii și, în plus, nu e chiar atât de rău să faci un avort.”

„Nu am posibilități să-l cresc.”

„Avortul este un rău necesar, pentru binele nostru: al meu și al familiei mele.”

„Toate femeile trec prin asta, mai devreme sau mai târziu.”

Multe femei recurg la avort fără să presupună, măcar, ce se poate întâmpla după. Foarte puține persoane cunosc adevăratele consecințe ale avortului asupra organismului femeii și asupra psihicului ei.

Efectele în plan fizic:

  • imediate: hemoragie uterină, perforație uterină, leziunea colului uterin, complicații ale anesteziei, embolism, naștere de feți vii;
  • pe termen scurt: retenția „produsului de concepție”, infecție;
  • pe termen lung: dereglări hormonale, infertilitate sau sterilitate secundară, avorturi spontane, sarcini extrauterine, nașteri premature, cancer de sân etc.

Mai multe despre efectele avortului în plan fizic → aici

Mai multe despre vindecarea după avort → aici

Suferința psihică post-avort

Simptomele psihice apărute ca urmare a avortului au fost grupate de consilieri, cu experiență în domeniu, în sindromul post-avort (SPA) sau suferința post-avort. Acesta apare cu întârziere, de aceea nu este ușor de identificat și vindecat.

Suferința post-avort se caracterizează (pe scurt) prin: depresii, sentimente de vinovăție, tristețe, insomnii și vise grele, atacuri de anxietate, frustrare, pierderea respectului față de sine, apariția răcelii emoționale și a pesimismului, pierderea motivației, dereglări sexuale. Câteodată apar și reacții psihotice acute, reacții schizofrenice, psihoze afective, pierderi de memorie, dificultăți de concentrare, pierderea interesului pentru activitățile desfășurate, predispoziție pentru bolile de dependență, schimbări dramatice ale persoanei, predispoziție pentru plâns. Dacă și tatăl a participat, prin presiunea exercitată, aceste manifestări sunt posibile și la el. De-asemenea, pot fi identificate simptome asemănătoare și la personalul medical implicat.

După o perioadă de timp nedeterminată de la data avortului/ avorturilor, femeia care a trecut prin această experiență poate suferi de Sindromul Post-Avort. Cele mai multe femei nu-și dau seama de acest lucru, fiindcă durerea pricinuită de avort este trecută sub tăcere, ca și când durerea ei nu există. Cu toate acestea, sunt foarte multe femei care prezintă o suferință psihică și emoțională cu referire la experiența prin care au trecut.

Dr. Vasile Luca definește tulburările psihice ca fiind

„consecinţa şocului emoţional, a sechelelor organice ale avortului sau a complexului psihic rezultat din interpretarea suferinţelor, complicaţiilor postabortum, a consecinţelor lor personale, familiale şi sociale, a fricii de o nouă sarcină etc. Se pot întâlni adevărate psihoze depresive cu idei de culpabilitate, stări anxioase, complexe sexuale, frigiditate etc.”

Descrierea succintă a suferinței post-avort aici

Dacă ai trecut prin experiența unui avort și ai nevoie de ajutor, nu ezita să ne contactezi. Poți citi mai multe despre programul nostru de consiliere → aici

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here