Dreptul bărbatului și al femeii de a se căsători și de a întemeia o familie (studiu juridic)

1.079 views
0
DISTRIBUIȚI

Andreea Popescu *

Jurist, Centrul European pentru Lege si Justitie

Nota red. CV: Acest studiu, care a fost prezentat in timpul recentei dezbateri din Parlamentul Romaniei asupra propunerii legislative de instituire a „parteneriatului civil” isi propune sa demonstreze ca revendicarile tot mai insistente ale „minoritatilor sexuale”, precum legalizarea parteneriatelor civile, a casatoriei intre persoanele de acelasi sex, a adoptiei de copii, a reproducerii asistate pentru aceste cupluri etc., nu au nimic de-a face cu persoanele homosexuale sau cu discriminarea acestora. Marea majoritate a homosexualilor nu doreste sa incheie parteneriate civile sau sa se casatoreasca, aceste uniuni nereflectand stilul lor de viata.

Mai mult, legalizarea acestor revendicari duce la din ce in ce mai putina libertate si la incalcarea drepturilor fundamentale ale altor persoane, in special ale copiilor, care sunt instrumentalizati, devenind obiect al dorintelor nelimitate ale adultilor. In schimb, toate aceste solicitari provin de la un minuscul si puternic lobby gay, care promoveaza ideologia „marxismului cultural”. Aceasta ideologie nu este interesata de binele persoanelor homosexuale, singura sa intentie este aceea de a distruge valorile si institutiile traditionale (cultura traditionala) pe care o societate sanatoasa si prospera se sprijina si care sunt un bine comun atat al persoanei, cat si al societatii : casatoria, familia, drepturile si libertatile fundamentale.

Prin urmare, aceste revendicari nu doar ca nu raspund vreunei necesitati legitime, dar ele sunt si extrem de nocive pentru societate.


Introducere

I. Dreptul de a se casatori si de a întemeia o familie
1. Dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie e un drept natural
2. Dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie sunt unul si acelasi drept
3. Casatoria este o institutie

II.  Sensul notiunilor « familie » si « viata familiala »
1. Doar barbatul si femeia pot fi la originea familiei si a vietii familiale
2. « Cuplul » de acelasi sex, ca si cuplu, nu poate releva de « viata familiala »
3. Inexistenta vreunei obligatii  a statului de a oferi « cuplului » de acelasi sex un statut juridic precum uniunea civila sau casatoria

III. Absenta discriminarii « cuplurilor » de acelasi sex sau a vreunui drept general la egalitate
1. Distinctia intre egalitatea ontologica si egalitatea de situatie
2. Interzicerea discriminarii
3. Diferenta obiectiva dintre un cuplu format dintr-un barbat si o femeie si un « cuplu » format din persoane de acelasi sex, absenta discriminarii

IV. Consecintele legalizarii uniunilor/casatoriilor intre persoanele de acelasi sex
1. Casatoria intre persoane de acelasi sex implica rescrierea dreptului familiei
2. Casatoria intre persoane de acelasi sex implica adoptia si/sau tehnicile de procreere asistata medical cu tert donator de gameti
3. Casatoria intre persoane de acelasi sex implica discrimianrea copiilor si privarea acestora de drepturile lor
a) Discriminarea copiilor
b) Interesul superior al copilului si drepturile copilului
4. Casatoria implica privarea altor persoane de drepturile lor
a) Posibilitatea cuplurilor de sex diferit de a adopta un copil
b) Drepturile tatalui si mamei unui copil
c) Dreptul la obiectiunea de constiinta si la obiectiunea de religie

Extras

Introducere

(materialul complet în format pdf se poate descărca de aici)

Legalizarea parteneriatelor civile intre persoanele de acelasi sex este strans legata de legalizarea casatoriei intre persoanele de acelasi sex si implicit de accesul la adoptie, la tehnicile de procreare asistata medical cu tert donator de gameti sau/si « mame purtatoare » [1],  caci normele privitoare la dreptul familiei formeaza un tot unitar si coerent avandu-si izvorul in natura persoanei umane.

Legalizarea parteneriatelor civile nu este altceva decat primul pas spre legalizarea casatoriei intre persoanele de acelasi sex, ea nu este decat mijlocul prin care se poate ajunge la aceasta casatorie. Menirea parteneriatelor civile nu este alta decat aceea de a face incetul cu incetul acceptabila ideea de casatorie intre aceste persoane [2] si de a rupe coerenta normelor de dreptul familiei. De aceea cele doua nu trebuie sa fie disociate una de alta, crezandu-se in mod iluzoriu ca legalizarea uneia nu va duce la legalizarea celeilalte.

Acordarea unui statut legal « cuplurilor » de acelasi sex prin legalizarea parteneriatelor civile echivaleaza cu recunoasterea sociala a acestora.Ori odata legalizate parteneriatele civile, de ce li s-ar refuza acestor « cupluri » dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie? Experienta statelor care au legalizat casatoriile intre persoanele de acelasi sex este graitoare [3]. Spre exemplu, Olanda si Belgia au legalizat parteneriatele civile in 1998, iar casatoria in 2001 si respectiv in 2003. In Franta, pe 3 noiembrie 1998, cu ocazia dezbaterilor parlamentare referitoare la legalizarea parteneriatelor civile, d-na Elisabeth Guigou [4] a afirmat in mod ferm ca acest pas nu va duce la legalizarea casatoriilor intre persoanele de acelasi sex [5]. In 2012, cu ocazia dezbaterilor proiectului de lege privind casatoria intre persoanele de acelasi sex si adoptia, aceasta recunoaste ca in 1998 nu a vrut sa spuna adevarul potrivit caruia parteneriatele civile vor fi poarta deschisa catre legalizarea casartoriei intre persoanele de acelasi sex, caci in aceste conditii proiectul de lege nu ar mai fi fost adoptat [6].

Este de asemeni de remarcat faptul ca in nicio tara unde parteneriatele si casatoriile au fost legalizate, legislativul nu s-a putut opri aici. Supus unei imense si continue presiuni din partea « lobby-ului gay », acesta a fost obligat sa raspunda si altor revendicari, precum accesul persoanelor de acelasi sex la adoptie, la tehnicile de procreare asistata medical cu tert donator de gameti sau/si « mame purtatoare », legalizarea casatoriei intre trei sau mai multe persoane [7], caci din moment ce este abolita diferenta sexuala ca si conditie la casatorie, poligamia si incestul sunt posibile.

Trebuie deasemeni precizat ca desi legalizarea parteneriatelor civile si a casatoriilor intre persoanele de acelasi sex s-a realizat mai intai in Occident, acestea nu sunt fenomene tipice civilizatiei Occidentale, ci « sunt fenomene contra-culturale care se trag din marxism (…) care in ultima vreme a suferit niste transformari. (…) Acum revolutia e la nivel de societate si la nivel de obiceiuri, la nivel de cultura(…) iar cei care promoveaza acum toate aceste initiative sunt urmasii ideologici ai marxismului, generatia 1968. (…) Lucrurile astea se trag din vechiul URSS. Sunt documentate de-a lungul deceniilor tentativele sovietice de a infiltra cultural Occidentul, de a sustine toate miscarile care submineaza moralitatea »[8].

« Lobby-ul gay » este una dintre aceste miscari care pentru a-si promova revendicarile se foloseste de teoria gender. Aceasta teorie neaga realitatea, natura umana conform careia diferenta sexuala este la originea casatoriei, a familiei, a filiatiei si a societatii, inlocuind-o cu o fictiune. Ea neaga identitatea, specificitatea si natura proprie a barbatului si a femeii, legatura dintre trupul persoanei si vocatia acesteia. Aceasta teorie distinge « sexul » de « gen », sustinand ca a fi barbat sau femeie nu este un dat, o realitate obiectiva care depinde de sexul biologic, ci o alegere, o perceptie subiectiva care depinde de rolul nostru social. Constructia sociala primeaza asupra realitatii biologice. Diferenta de natura dintre barbat si femeie fiind negata, devine indiferent daca suntem barbat, femeie sau neutru. Astfel persoana umana nu se mai poate identifica ca sot/sotie, tata/mama,  fiu/fiica, frate/sora, etc. Fiind indiferent daca suntem barbat, femeie sau neutru, este indiferent ce tip de sexualitate alege fiecare, toate avand aceeasi valoare.

Prin vointa ideologica de a instaura egalitatea intre sexe/genuri si intre diferitele tipuri de sexualitate, se urmareste de fapt restructurarea societatii dupa un nou model care sa permita fiecaruia sa-si aleaga « liber » functia sociala, identitatea sau orientarea sexuala sau forma de familie pe care si-o doreste [9].

Din moment ce « trupul este astfel desexualizat, dezidentificat, este logic sa se ia cu asalt institutiile, prima dintre ele fiind casatoria » [10]. Astfel, daca pana acum ceva timp era evident pentru toata lumea ca institutia casatoriei este uniunea barbatului si a femeii pentru a intemeia o familie, beneficiind de protectia societatii, in ziua de azi, pentru unii, sedusi de teoria gender, acest lucru nu mai este atat de evident, el trebuind sa fie demonstrat, argumentat. Dar chiar si atunci cand acest lucru este demonstrat, presiunea exercitata de minusculul, dar puternic-sustinutului « lobby gay » este atat de mare, incat ea paralizeaza instantaneu exercitiul ratiunii, impiedicand-o sa vada clar realitatea si adevarul celor afirmate de catre acesta. Procedeul acestui lobby e simplu: aratarea sperietorii numite « discriminare pe motive de orientare sexuala » oricarei persoane care incearca sa afirme adevarul despre acest drept sau sa se opuna revendicarilor acestui lobby.

Astfel, tocmai pentru a putea decide in mod rational, liber si in cunostinta de cauza asupra necesitatii si legitimitatii legalizarii revendicarilor « lobby-ului gay », prezentul studiu isi propune sa porneasca de la realitate pentru a descoperi: ce este dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie (I.), care este sensul notiunilor de « familie » si « viata familiala » (II.), ce inseamna a discrimina (III.) si care sunt consecintele unei eventuale legalizari a parteneriatelor civile/casatoriei intre persoanele de acelasi sex (IV).


[1] A se vedea documentul « Mariage des personnes de même sexe et homoparentalité », législation comparé, Sénat français, noiembrie 2012 ;

[2] Boris Dittrich, Human Rights Watch, « parintele » parteneriatului civil si al casatoriei intre persoanele de acelasi sex in Olanda expune, intr-un interviu din 6 martie 2013, tacticile folosite in Olanda pentru ca aceste revendicari sa poata fi adoptate de legislativ : http://www.dailymotion.com/video/xxzwxi_boris-dittrich-pere-du-mariage-pour-tous-aux-pays-bas_news ;

[3] A se vedea documentul « Mariage des personnes de même sexe et homoparentalité », législation comparé, Sénat français, noiembrie 2012 ; Statele membre ale Consiliului Europei care au legalizat parteneriatul civil si mai apoi casatoria intre persoanele de acelasi sex : Belgia in 1998 parteneriatul civil si in 2003 casatoria, Danemarca in 1989 parteneriatul civil si in 2012 casatoria, Franta in 1999 parteneriatul civil si in 2013 casatoria, Marea Britanie in 2005 parteneriatul civil si in 2013 casatoria, Olanda in 1998 parteneriatul civil si in 2001 casatoria, Portugalia in 2001 parteneriatul civil si in 2010 casatoria, Spania in 1998 parteneriatul civil si in 2005 casatoria, Suedia in 1994 parteneriaul civil si in 2009 casatoria ; Islanda in 1996 parteneriatul civil si in 2010 casatoria, Norvegia in 1993 parteneriatul civil si in 2009 casatoria ;

[4] Ministrul de Justitie al Frantei intre 1997 si 2000 (Partidul Socialist) in Guvernul lui Lionel Jospin, aparatoarea adoptarii propunerii de lege privind parteneriatele civile (« pactul civil de solidaritate »), pronuntandu-se cu aceasta ocazie impotriva casatoriei si adoptiei de catre « cuplurile » de acelasi sex ;

[6] Declaratia lui Elisabeth Guigou din 12 decembrie 2012 referitoare la proiectul de lege privind casatoria intre persoanele de acelasi sex si adoptia copiilor de catre acestia : «  (…)Am preferat la momentul respectiv sa disting in mod clar chestiunea legata de pactul civil de solidaritate de cea legata de casatorie si parentalitate. Daca as fi legat aceste chestiuni intre ele acest lucru ar fi dus la compromiterea oricarui progres in materia drepturilor persoanelor homosexuale. (…) Sustin astazi in mod ferm angajamentul lui François Hollande in favoarea casatoriei pentru toti, angajament care trebuie sa permita uniunea cuplurilor, indiferent de orientarea lor sexuala. Sunt deasemeni in favoarea recunoasterii parentalitatii cuplurilor de acelasi sex si deci a adoptiei de catre cuplurile homosexuale » (traducerea autorului) ;

[7] Boris Dittrich, Human Rights Watch, « parintele » parteneriatului civil si al casatoriei intre persoanele de acelasi sex in Olanda : « Exista, la ora actuala, o discutie in Olanda despre posibilitatea casatoriei intre trei sau mai multe persoane, dar acest lucru este doar la inceput, este ceva complet nou si cred ca ne va lua multi ani pentru a realiza acest lucru » (traducerea autorului) ;

[9] Marguerite A. Peeters, « La mondialisation de la révolution culturelle occidentale », 2007 idem;

[10] Aline Lizotte, « Au risque de perdre la busolle »

(descarcă aici studiul complet)

DISTRIBUIȚI
Articolul anteriorLansarea la București a cărții „Mii de tineri își păstrează astăzi fecioria până la căsătorie”
Articolul următorCNA și propaganda homosexuală în rândul copiilor. Episodul „Baftă Charlie”
Guest Post
Articole și analize ale unor invitați speciali. Autori: William Gairdner, Obianuju Ekeocha, Grégor Puppinck, Claire de La Hougue, Russel Kirk, Papa Benedict XVI, James C. Dobson, Pat Buchanan, Leo van Doesburg, Johannes L. Jacobse, Thomas Ward, Theresa Okafor, Jason Scott Jones, Erika Bachiochi, Joe Bissonnette, Allan C. Carlson, Richard Stith, Luca Volonte, Jonathon van Maren, Abby Johnson, Louise Kirk, Friedrich Hansen, Christopher Smith, Marie Smith, Natalia Iakunina, Jakob Cornides, Herman Tristram Engelhardt Jr., Olgierd Pankiewicz, Mats Tunehag, Marta Cartabia, Adrian Pessina, Roger Kiska, Andrea Williams, Bronislaw Wildstein; Horațiu Pepine, Maria Aluaș, Marius-Teodor Zamfir, Anton Moisin, Ninel Ganea, Ștefan Iloaie, Alin Vara, Boiana Berchi, Mihai Silviu Chirilă, Monica Basarab, Bogdan Glăvan, Monahia Onufria Matei, Dan Păscuț, Roxana Puiu, Robert Lazu, Mircea Gelu Buta, Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă, Ionuț Mavrichi, Bogdan Mateciuc, Lavinia Tec, Roxana Puiu, Natalia Vlas, Daniel Mazilu.

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here