Ce facem atunci când prietenii noștri devin homosexuali?

940 views
0
DISTRIBUIȚI

(Truth and Charity, SUA)Un simplu gest de dragoste

Odată cu legalizarea, în diferite ţări, a „căsătoriilor” între persoanele de acelaşi sex, Comunitatea LGBT vine cu informaţii de primă pagină a ziarelor naţionale. În vreme ce unii din comunitatea Catolică iau iniţiativa şi încearcă să schimbe situaţia, alţii au de-a face cu aceste probleme la nivel personal, în viaţa lor de zi cu zi, având tot mai des prieteni cu tendinţe homosexuale. Cum ar trebui să reacţionăm pentru aceia care se identifică drept catolici? Cum ar trebui să ne comportăm, alături de ei?

Multe corporaţii au sprijinit comunităţile gay. Săptămâna trecută a avut loc Parada Gay în Washington, şi se pare că fiecare magazin a afişat în vitrină câte un curcubeu, simbol al acestei comunităţi. Conflictele vor continua să existe. Avem prieteni cu atracţii pentru acelaşi sex, prieteni pe care îi iubim şi cărora le dorim binele. Credem că credinţa Catolică deține adevărul atunci când vine vorba de sexualitatea umană, dar dorim în mod constant apărarea prietenilor noştri gay. Unii au susţinut chiar că este dificil să păstrezi o prietenie cu o persoană gay, în vreme ce alţii cred că e frumos să iubeşti pe cineva pentru lupta sa cu lumea care nu îl acceptă.

Oamenii sunt în primul rând copiii lui Dumnezeu, și nu trebuie să îi identificăm după sexualitatea lor. Alături de ei, conversațiile noastre diferă cu siguranță, dar profunzimea și calitatea lor nu. Cei mai mulți dintre prietenii mei care se identifică drept homosexuali au fost prietenii mei cu mult timp înainte ca aceștia să se identifice ca atare; schimbarea nu a avut nici un efect negativ asupra prieteniei noastre. Cred că a avea o poziție de dezaprobare nu este eficient și nici necesar. Știm fiecare unde ne situăm cu părerile noastre. Prin prietenia noastră suntem fiecare de acord că ne iubim unii pe alții prin diferențele noastre. Mă rog pentru prietenii mei care sunt gay, la fel cum mă rog pentru ceilalți prieteni ai mei. La fel cum a spus Oscar Wilde: „fiecare păcătos are un viitor şi fiecare sfânt are un trecut.”

Suntem cu toţii de acord că avem o responsabilitate deosebită de a ajunge la cei înstrăinaţi de Biserică. În fiecare an, zeci de studenţi de la Universitatea Franciscană petrec vacanţele de primăvară în Panama City, Florida, ajungând până la unele dintre locaţiile de vacanţă cele mai controversate, unde persoanele gay participă la tot felul de concursuri şi competiţii. În vreme ce unii din lumea catolică s-ar fi revoltat pentru expunerea în această societate extremă, multe persoane LGBT sunt bucuroase că au încă un loc în Biserică, făcându-ne puţin incomozi. Părintele Henri Nouwen a spus următoarele: „Una dintre principalele sarcini ale teologiei este să găsim cuvintele care nu ne divid, ci ne unesc, care nu creează conflicte, ci unitate, care nu dor, dar vindecă.” Cea mai puternică evanghelizare este cea care se concentrează pe unitatea comunitații.

Majoritatea persoanelor catolice care trăiesc o viață gay se simt vinovate. Uneori, arătându-le dragostea și acceptarea lor, putem ajunge mai departe decât la accentuarea vinovăției lor. Biserica ne învață că trebuie să oferim siguranță, dar totuși aceasta trebuie făcută într-un mod sensibil.

Mass-media a devenit locul în care oamenii își exprimă liber opiniile politice sau controversele, în special atunci când vine vorba despre homosexualitate. Mulți oameni au curajul să se deschidă mai mult în fața unui calculator decât în fața unei persoane. Mandy, o mamă a doi copii, consideră că mass-media ar trebui să împărtășească și învățătura Bisericii. „Cred că este misiunea noastră în calitate de catolici. Dezbaterile despre subiectele sensibile privind drepturile homosexualilor şi avort pe Facebook sau Twitter nu duc nicăieri. Rar am văzut discuţii despre aceste subiecte on-line, cele mai multe au loc faţă în faţă, alături de grupuri de oameni.”

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here