Ziua în care băiatul meu a descoperit pornografie hardcore pe telefonul mobil

2.174 views
0
DISTRIBUIȚI

[Note: Autoarea este o jurnalistă a site-ului pro-viață LifeSiteNews, care a publicat acest articol sub pseudonim, pentru a proteja anonimatul familiei sale. Povestea ei ilustrează pericolele Internetului și ale pornografiei, chinul unui părinte atunci când copilul său descoperă ceea ce nu trebuie, precum și soluțiile găsite de autoare la situația sa aparte.

Este foarte important să conștientizăm faptul că pornografia nu este deloc inofensivă, ci traumatizează, are capacitatea să modeleze ideatica și comportamentul sexual al copiilor (și chiar adulților) în moduri complet inadecvate și este mult prea ușor accesibilă minorilor și nu numai, infectând Internetul, televizorul, presa scrisă.

Pentru o mai bună informare în acest sens, puteți citi cărțile lui Virgiliu Gheorghe, „Pornografia – maladia secolului XXI” și „Efectele micului ecran asupra minții copilului”. Găsiți aici, de asemenea, conferințele lui Virgiliu Gheorghe pe aceste teme: www.youtube.com/watch?v=EhfHuN7ul5I și www.youtube.com/watch?v=jqoKhIiuZVM ]

Nu mi-am închipuit niciodată că mi se va întâmpla mie. Mă pricep la tehnologie, sunt hipervigilentă cu programele de control parental și verific frecvent istoricul de căutare și istoricul browserului pe dispozitivele electronice ale copiilor mei. Ca jurnalist pentru LifeSiteNews, sunt mai conștientă decât alte persoane ce mizerie există pe Internet și ce efecte nocive poate avea aceasta asupra creierului în creștere (ca să nu mai vorbim despre sufletul în creștere). De aceea, am fost surprinsă și distrusă în ziua în care am descoperit că băiatul meu de 10 ani s-a uitat la pornografie hardcore pe iPhone-ul său.

Era prima zi a unor examene. În dimineața respectivă, în stația de autobuz, mi-a aruncat brusc telefonul: „Am uitat, nu am voie cu el la școală în săptămâna cu testele. Mi-l pui tu la încărcat?”

Am prins telefonul și mi-am amintit că nu i-am mai verificat căutările de vreo două săptămâni. Toți copiii având examene și activități școlare presante, am uitat.

Și chiar am simțit că nu am motive de îngrijorare – verificările anterioare ale istoricului de căutare returnaseră lucruri precum: „băutura cu cel mai rău gust din lume”, „de ce pârțurile sunt marfă” și „nava uriașă din star trek intră în întuneric”. Vorbim de un băiat care roșește la simpla menționare a numelui fetei de care îi place și care aproape a leșinat prima oară când ea l-a luat de mână. Deci, mă așteptam ca istoricul lui de căutare să reflecte mintea unui băiat de 10 ani, nevinovat și ușor tocilar, căruia îi plac glumele cu pârțuri.

Am găsit ceva cu mult mai sumbru. Cum am accesat istoricul, inima mi s-a strâns. Termenii de căutare spuneau totul, în expresii fragmentate și brutale – majoritatea nici nu le pot reproduce aici, din cauză că sunt prea explicite.

A început nevinovat – aparent, a căutat „modul chiloți pentru Minecraft”, probabil pentru că s-a gândit că ar fi amuzant să vadă personajul din joc plimbându-se în lenjerie intimă. Această căutare aparent inofensivă a generat și rezultate doar tangențial asemănătoare, pe care el nu era pregătit să le vadă, iar termenii de căutare au intrat rapid pe o pantă mai deranjantă. „Oameni în pielea goală.” „Băieți în pielea goală.” „Bărbați în pielea goală.” „Ce înseamnă gay?” Istoricul browserului era și mai rău – astfel de termeni de căutare l-au condus, după cum era de așteptat, către cele mai abjecte locuri de pe Internet – inclusiv către un filmuleț pornografic care m-a traumatizat pe mine doar citindu-i titlul. Nu am avut curajul să îl vizionez, dar gândul că băiatul meu s-a uitat la așa ceva m-a zdruncinat.

Mi s-a frânt inima pentru el când am realizat ce ar putea trece prin mintea sa nevinovată de copil. Totul a început cu o căutare relativ inocentă, iar de acolo și-a urmat curiozitatea. Din păcate, aceasta l-a purtat în locuri unde niciodată nu ar fi vrut să ajungă, și i-au rămas semne de întrebare cu privire la propria-i sexualitate doar pentru că a dat peste niște poze cu oameni goi pe Internet.

Când a ajuns acasă, l-am rugat să stea jos și i-am spus, cu blândețe, ce descoperisem. A izbucnit instantaneu în lacrimi, plângând cu sughițuri așa cum nu l-am mai văzut de când era de o șchioapă și se cățăra în poala mea ca să-l alin. La peste 1,5 metri și 35 de kilograme, nu mai puteam să îl țin pe genunchi, deci l-am luat în brațe și l-am strâns la piept până când s-a calmat suficient cât să poată vorbi. Ceea ce mi-a spus mi-a frânt inima încă o dată.

„Nu știu ce-a fost în capul meu”, mi-a zis, suspinând. „Aș vrea să nu fi văzut niciodată vreunul din lucrurile acelea. Nu pot să mi le scot din cap. Vreau să-mi iasă din cap. Nu știu ce să fac.”

Am vorbit multă vreme. I-am spus că ceea ce a văzut nu este normal, nu este o sexualitate reală. I-am explicat, pentru prima oară, în termeni expliciți dar decenți, exact ce este sexul și care este scopul lui și faptul că Dumnezeu dorește să ne păstrăm pentru căsătorie, pentru ca toți copiii care se nasc prin intermediul sexului să aibă o mămică și un tătic care să îi iubească și să îi crească. L-am întrebat dacă crede că este homosexual. A zis că nu știe. I-am amintit că, de fiecare dată când s-a îndrăgostit, i-a plăcut de o fată, ceea ce a părut să-l liniștească. I-am spus că este normal să fie curios cu privire la corpul uman și la sex, dar dacă are vreodată întrebări, trebuie să mă întrebe pe mine sau pe tata, nu Siri sau Google.

M-a implorat să nu-i spun tatălui său – era sigur că va fi furios. I-am promis că nu va fi așa. (Și soțul meu a avut dificultăți cu pornografia în trecut și știam că este cel mai indicat om care să îl înțeleagă, dar să îi și transmită cât de mult rău poate face pornografia. Mai târziu în seara aceea, au mers împreună la plimbare și au purtat o discuție lungă. A părut să ajute.)

I-am spus că în mod sigur nu este pedepsit, dar îi voi lua telefonul până când îmi voi da seama cum să îl protejez, ca să nu mai vadă niciodată astfel de lucruri.

Se pare că, în iOS7, pot fi blocate căutările „explicite”, deci i-am actualizat software-ul de la iOS6 și am activat controalele parentale mai stricte. (Are iPhone 4S și nu anterior am vrut să actualizez din grija că ar putea apărea probleme de performanță. Nu a fost cazul. iOS7 merge bine pe dispozitivul mai vechi.) Am instalat pe telefon și un browser nou, care îmi raportează zilnic fiecare site pe care l-a vizitat, și am răsverificat ca și controalele de siguranță de pe laptopul lui să fie la fel de actuale. (Surprinzător, pe laptop nu a fost nicio problemă – se pare că este mult mai ușor de controlat ce poate accesa de acolo, decât este pe telefon.)

La final, i-am spus fiului meu că, cel puțin o vreme, voi vrea să fie în prezența unui părinte când folosește orice dispozitiv conectat la Internet, doar ca să îl supraveghem și să vedem că este în siguranță. Spre surprinderea mea, nu a emis deloc proteste – chiar a părut să îl liniștească.

Ultimul lucru pe care l-am făcut a fost să îi dau o carte care explică în mod adecvat anatomia și sexualitatea. I-am explicat că urmează să i se schimbe mult corpul și ceea ce simte și că acea carte îi va arăta la ce să se aștepte. I-am spus că putem să o citim împreună sau poate citi singur, dar eu îi stau mereu la dispoziție să îi răspund la orice întrebare despre sex sau ceea ce simte și îi voi spune mereu adevărul, fără să mă supăr că mă întreabă.

Au trecut puțin peste două luni și totul este bine. A recâștigat treptat accesul la dispozitivele lui, deși tot îi mai cer să fie într-un spațiu comun atunci când le folosește. Cred că nu va mai căuta oameni în pielea goală mult, mult timp de acum încolo.

Nu înseamnă, totuși, că voi renunța la vigilența mea permanentă. Mi-am învățat lecția.

Pentru o bună introducere în modalitățile prin care puteți menține siguranța copiilor online, consultați „How to Childproof the Internet” pe PCWorld.

DISTRIBUIȚI
Articolul anteriorSinuciderea asistată în jurisprudența CEDO (studiu juridic)
Articolul următorJurnalul unui „doctor Ebola”
Iulia Matei
Mamă, cetățean, traducătoare. Susținătoare a activității Pro-Vita și contribuitoare la blogul Cultura Vieții în speranța unei lumi mai bune pentru generațiile de mâine, printr-o informare corectă a generațiilor de azi.

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here