Isaia 65:20 și viața la 100 de ani

1.427 views
0
DISTRIBUIȚI

batrana-tatuajVreme de mii de ani varsta medie a predecesorilor nostri a fost cu mult mai mica ca a noastra. Cine ajungea la 40 de ani era considerat o persoana batrana si norocoasa. Incepind cu secolul XIX, insa, speranta de viata a inceput sa creasca vertiginos peste tot – in ultimii 150 de ani, cu cate trei luni pe an. Aceasta tendinta se manifesta, cu toate ca nu in aceasi masura, in toate tarile lumii, sarace ori bogate, democratii ori dictaturi. Si, mai ales, in ciuda cataclismelor care s-au abatut asupra umanitatii in ultimii 150 de ani: doua razboaie mondiale, epidemiile masive ale anului 1918, SIDA si, mai ales, explozia demografica a secolului XX. Medicii anilor 50 si 60 atentionau ca o planeta suprapopulata va deveni vectorul principal de transmitere a bolilor si a epidemiilor distrugatoare, o alarma falsa. Deasemenea, daca in 1950, la fiecare 5.000 de persoane una murea intr-un conflict armat, astazi proportia este de „doar” 1/300.000.

Cum va arata societatea umana, viata politica si economica a lumii, resursele si mediul planetei daca, asa cum spun expertii, nu este exclus ca in citeva generatii fiintele umane sa traiasca, in medie, 100 de ani? Nu mai e mult pina in 2100 cind asta va putea deveni o realitate in unele tari. Sa ne ingrijoram? Sa ne bucuram? Sa fim indiferenti? Exista riscuri? Daca da, care sunt ele?

Subiectul acesta fascinant il discutam astazi, fiindu-ne inspirat de un dosar pe aceasta tema publicat pe 17 septembrie de revista The Atlantic. Autorul, Gregg Easterbrook, intreaba “What Happens When We all Live to 100”? (“Ce se intimpla cind toti ajungem la 100 de ani”?) Subiectul e tot mai des intilnit in publicatiile de specialitate, comentariile de obicei fiind scrise dintr-o perspectiva pesimista. Pentru unii economisti vestea e buna iar pentru altii rea. 

Institutul Buck

Cei care merge pe drumul de la aeroportul international San Francisco spre centrul orasului au observat, fara indoiala, marile panouri publicitare care apar din loc in loc pe marginea autostrazilor si care anunta cu incredere ca in viitorul apropiat oamenii vor fi inca tineri la 100 de ani. Cine e in spatele lor? Institutul Buck, un institut cu un campus de aproape 500 de acri de pamint care se specializeaza in gerontologie si prelungirea vietii. A fost fondat relativ recent, in 1999, printr-o donatie generoasa a familiei Buck, o familie instarita din afaceri de petrol. Familia Buck a donat bani pentru studierea procesului de imbatrinire si descoperirea de metode pentru prelungirea vietii. Pe linga Institutul Buck diferite universitati din California, Texas si Michigan au si ele programe speciale de gerontologie cu obiective similare.

Ce anume prelungeste de fapt viata si incetineste imbatrinirea inca ramine un mister pentru cercetatori. Nu exista un factor specific cu toate ca, in general, oamenii de stiinta agreaza ca miscarea, diminuarea stresului, antioxidantii, eliminarea zaharului, a sarii, a cafelei si a grasimii din dieta, reducerea caloriilor, abstinenta de alcool si fumat, constituie factori care incetinesc imbatrinirea si prelungesc viata. Dar, pe de alta parta, unii dintre cei mai varstnici oameni cunoscuti in istorie au fost fumatori, au baut alcool ori au mincat multa carne. De ce, intreaba cercetatorii, spre deosebire de fiintele umane, ursii polari care consuma cantitati uriase de grasime, nu au venele infundate? Teoriile care cauta sa explice aceste lucruri sunt multe dar, in opinia lui Easterbrook, neconvingatoare.

Obiectivul gerontologilor, insa, este nu doar sa prelungeasca viata in sine, ci si, in special, sa prelungeasca perioada „sanatoasa” a vietii. In prezent predomina idea ca bolile asociate cu varsta, cum ar fi diabetul, bolile cardiace ori Alzheimer, cauzeaza imbatrinirea. Dar alti experti intreaba daca nu cumva cauzalitatea e inversa, adica imbatrinirea cauzeaza aceste boli. Daca da, incetinirea procesului de imbatrinire si, in consecinta, prelungirea perioadei sanatoase a vietii, ar putea incetini ivirea acestor boli debilitante in oameni. Deja aceste manifestari sunt studiate la soareci, viermi si muste. Alte animale studiate pentru a facilita prelungirea vietii la oameni sunt ursii polari si balenele, cele din urma foarte rar suferind de cancer. Se cauta intelegerea proceselor chimice care previn cancerul in balene pentru a fi aplicate la oameni. 

Se mosteneste longevitatea?

Cercetatorii, de asemenea, studiaza fascinantul subiect al mostenirii pe cale genetica a longevitatii. Studii longitudinale facute pe gemeni indica faptul ca 30% par sa fi mostenit longevitatea parintilor. Raportat la intreaga populatie, insa, asta inseamna ca doar 1% dintre fiintele umane mostenesc astfel de gene. Daca longevitatea nu se mosteneste, abilitatea individului de a-si vindeca propriile celule e un indicator important pentru prelungirea vietii. Masinile se uzeaza pentru ca nu au capacitatea intrinseca de a se reabilita singure. In contrast, trupul uman e inzestrat cu abilitatea de a se repara singur, ceea ce Easterbrook numeste “our ability of self-repair”.

Dezbaterile expertilor

Expertii dezbat daca prelungirea naturala a vietii va continua in viitor ori daca este doar un fenomen tranzitoriu. James Vaupel crede ca ea va continua si in viitor fara a se incetini. Vaupel a fondat Institutul de Studii Demografice al Institutului Max Planck din Germania. In 2002 a publicat un articol de referinta in publicatia Science sustinind ca extinderea vietii nu trebuie sa ne ingrijoreze ci, dimpotriva, trebuie privita ca o manifestare normala a progresului biologic continuu al fiintei umane, „a regular stream of continuing progress”. El presupune ca varsta medie, de fapt, va trece peste 100 de ani dupa anul 2100. La polul opus se afla Jay Olshansky, profesor la Universitatea Illinois din Chicago, care crede ca pina la 2100 varsta medie a oamenilor nu va creste cu mai mult de 10 ani si ca apoi se va plafona.

1fb623aff

Impactul vietii la 100 de ani

Exista un consens la demografi, medici, economisti si sociologi ca viata la 100 de ani va fi total diferita si va avea consecinte uriase pentru societate si viitorul ei. In primul rind, incepind deja cu anul 2050 dezechilibrul intre generatii, numit de Easterbrook „intergenerational imbalance”, se va inrautati. Planeta deja imbatrineste. In 2050 si mai tarziu numarul persoanelor de peste 65 de ani va fi foarte mare si va cauza crize economice si politice. Generatia tinara, care va constitui un procent in descrestere, va fi obligata sa poarte pe umerii ei povara generatiei in varsta tot mai numeroasa. In 2050, de exemplu, se preconizeaza ca 108 milioane de americani vor avea 65 de ani ori peste. Dar, spune Easterbrook, daca doriti un exemplu si mai concret si actual priviti la Japonia zilelor noastre unde media de varsta actuala e de 45 de ani, in comparatie cu 37 de ani in Statele Unite. In 2040, spun statisticienii, varsta medie a japonezilor va fi de 55 de ani si a americanilor de 41 de ani. Nu e de mirare, deci, ca generatia tanara japoneza e deprimata. Datoria publica a Japoniei a ajuns la 10 trilioane de dolari in 2013. Cine o va plati? Daca statul japonez ar reduce asistenta alocata varstnicilor, bunicii si parintii vor trebui sa se mute cu copiii si nepotii lor. Nimeni nu vrea asta.

Impactul vietii la 100 de ani, insa, nu va fi doar economic ci si politic. Procesul democratic va avantaja generatia varstnicilor in detrimentul tinerilor. Cei in varsta se vor vota pe ei insisi in functiile influente ale societatii in detrimentul tinerilor si isi vor vota beneficii care vor trebui platite de tineri. Asta e paradigma prevazuta de experti. Deja, varsta medie a senatorilor americani e de 62 de ani si a congresmanilor de 57 de ani. Cheltuielile medicale vor deveni exorbitante. In prezent, SUA cheltuieste 150 de miliarde de dolari anual pentru ingrijirea bolnavilor de Alzheimer, o suma care e prevazuta sa se tripleze pina in 2050. Cine va acoperi aceste cheltuieli, intreaba Easterbrook? Pe de alta parte, insa, se preconizeaza si efecte pozitive. Crimele vor scadea, razboaiele se vor imputina, cheltuielile militare se vor diminua. Intr-un cuvint, planeta va deveni mai pasnica.

Isaia 65:20

Teoriile demografilor si ale cercetatorilor sunt interesante, dar, inevitabil, duc la profetia din Isaia 65:20, unde profetul vorbeste despre „cerul nou si pamantul nou” unde cine va muri la o suta de ani va fi consdierat ca a murit tanar.

Expertii nu pot explica la nivel stiintific de ce varsta medie a oamenilor creste cu 3 luni in fiecare an. Adica cei nascuti in 2015 vor trai, in medie, cu 3 luni mai mult decit cei nascuti in 2014. Cert este ca dezechilibrul intre generatii este unul artificial si a fost generat de practica masiva a avortului. E deja acut si va deveni si mai acut. Japonia e probabil exemplul cel mai relevant. Dupa ultimul razboi mondial, americanii au impus Japoniei o politica demografica de reducere a populatiei prin avort. Consecintele deja se simt: din anii 90 Japonia se afla intr-o stagnare economica fara precedent si, pare-se, permanenta. Pentru a-si mentine puterea economica actuala, Japonia are nevoie de cel putin 600.000 de copii care sa se nasca anual. In prezent, numarul noilor nascuti e cu mult mai mic. De fapt, tanara generatie japoneza e atit de pesimista si dezinteresata de viitor, incit si-a pierdut chiar si interesul pentr relatii intime. Da, avortul are consecinte.

Expertii nu pot explica de ce varsta omului progreseaza natural, fara interventia omului. De fapt, comenteaza Easterbrook, omul e o anomalie intre vietuitoarele planetei. In lumea animalelor, animalele tinere intrec la numar pe cele in varsta. Odata trecute de varsta reproducerii, animalele mor. Dar nu si omul. Darwinistii si evolutionistii sunt si ei intrigati de acest fenomen pe care nu-l pot explica. In acceptiunea lor, instinctul in animale este unul de „moarte programata” („programmed death”). De fapt, Easterbrook isi incheie lungul articol de 20 de pagini, citind un om de stiinta american dupa care „opinia etica a omului ca moartea ar trebui aminata cit se poate de mult nu exista in natura”. Daca expertii nu cunosc raspunsul, noi credem ca il avem: profetiile lui Dumnezeu se implinesc fara interventia factorului uman, prelungirea naturala a vietii fiind o dovada reala care se deruleaza sub ochii nostri.

Dreptul la moarte

Recent am scris despre un nou „drept” care se profileaza, „dreptul” la moarte. E usor de inteles ca daca varsta medie a vietii va ajunge la 100 de ani un drept la moarte cu siguranta ca va fi decretat, mai devreme sau mai tarziu. Foarte probabil de catre generatia tanara, norocoasa sa fi vazut lumina zilei, si care, din motive economice va fi constransa sa-si omoare parintii si bunicii. Iar cei „satui” de viata probabil vor cere acelasi drept. Luna trecuta, de exemplu, o femeie de 105 ani din Belgia, tara mortii si a infanticidului, a cerut sa fie eutanasiata pentru ca pur si simplu nu mai dorea sa traiasca. Doleanta i-a fost implinita. 

AFR va recomanda: Articolul lui Gregg Easterbrook din The Atlantic poate fi citit aici. Va recomandam si o prelegere video de 28 de minute a unui olandez privind ravagiile eutanasiei in Olanda: What happens when euthanasia is legalized: the Netherlands experience