Lămuriri necesare: ce înseamnă, de fapt, Stânga și Dreapta. Sau ce însemnau, odată

1097
0
DISTRIBUIȚI

Am privit cu jenă ultima campanie electorală, poate cea mai abjectă dintre toate cele de până acum. Unul din subiectele care care ne-au atras în particular atenția a fost al așa-zisei „opoziții ideologice”, între candidații „de stânga” (Ponta ș.a.) și ceilalți, „de dreapta” (Iohannis, Udrea, Macovei etc.) – nimic mai mult decât o mascaradă jenantă a unor indivizi care n-au niciun Dumnezeu.

Pe internet, cel puțin, am contemplat spectacolul dezgustător al alegătorilor „de dreapta” spumegând de furie contra orei de religie, a Bisericii, a creștinismului, porniți contra bătrânilor care „stau să dea colțul”, a țăranilor analfabeți, a săracilor „asistați” care-i împiedică pe ei să o ducă bine. La fel, „stânga” și-a descoperit brusc veleități conservatoare, manevrând idei precum credința, sentimentul apartenenței la un spațiu istoric comun și tradiția. Ca să nu mai pomenim de confuzia conform căreia neo-liberalismul – un mutant oribil care combină spolierea națiunilor și teritoriilor din formele extreme de capitalism laissez-faire cu materialismul dialectic de inspirație marxistă – ar fi o doctrină „de dreapta”. Nici vorbă.

Citiți o caracterizare de referință – cea făcută acum peste o jumătate de secol de filosoful și diplomatul român Vintilă Horia (Dumnezeu s-a născut în exil) și gândiți-vă: câți oameni / politicieni de dreapta autentici cunoașteți? Pe câți dintre ei i-ați văzut în această campanie, candidând?

„Dreapta nu este o ideologie, este un stil de viață care corespunde unor valori fundamentale, iar în cadrul acestor valori pe primul loc, ca un corolar al tuturor acestora, stau valorile creștine. Dreapta este un stil de viață permanent, înăuntrul căruia stau dragostea, familia, proprietatea privată, credința religioasă, morala, eroismul atît în război cît și pe timp de pace, acestea sînt valorile fundamentale ce-au fost întodeauna, volens-nolens, de dreapta, pentru că împotriva acestora s-au manifestat mereu cei de stînga.

Aceștia din urmă au inventat o ideologie, o filosofie pentru a putea ataca aceste valori ce n-aveau nevoie de nici o ideologie. Dreapta reprezintă viața, iar stînga reprezintă moartea.

Dreapta este pentru dragostea firească și naturală, împotriva avortului, în favoarea familiei, în contra drogurilor – și nu întîmplător, pentru ca asta înseamnă a apăra viața. Din cealaltă perspectivă, a ideologiei stîngii răsar neîncetat atacuri împotriva vieții, apărînd manifestările potrivnice naturii.”