Divorțul de justiție: standardele medicale ale clinicilor de avort din SUA

817 views
0
DISTRIBUIȚI
Articol de Joe Kral pentru Truth and Charity Forum.

Joe Kral este implicat în mișcarea pro-viață din vremea facultății. Deține o diplomă de master în Teologie la Universitatea St. Thomas, unde s-a specializat în bioetică. În perioada 1996-2003 a fost director juridic al organizației Texas Right to Life. În acea perioadă a fost, de asemenea, lobbist pentru Departamentul de Etică Medicală al organizației National Right to Life. În perioada 2004-2007 a fost consultant la Conferința catolică din Texas privind inițiativele legislative pro-viață. În 2006 a primit „Premiul episcopal pro-viață pentru acțiune civică” din partea Ministeriatului Respect Life al diocezei din Dallas. În prezent, este profesor invitat de teologie la Universitatea St. Thomas, predă la liceul St. Thomas, cursuri de formare pentru ministeriatul creștin pentru Arhidioceza de Galveston-Houston și servește drept consilier legislativ voluntar pentru Texas Alliance for Life. Este căsătorit cu Melissa, din 2004 și aparține de parohia Bisericii Catolice St. Theresa.

„Nu cred că domnul judecător Yeakel înțelege problema”, a declarat dr. Joe Pojman, director executiv al Texas Alliance for Life, pentru a descrie recenta hotărâre judecătorească federală care a invalidat noua lege din Texas ce reglementa clinicile de avorturi. Dr. Pojman nu este singur în frustrarea sa. În ultimele două luni, mai mulți judecători au hotărât că reglementările din Alabama și Mississippi care obligau medicii avortiști să dețină privilegii la internarea pacientelor în spitale sunt neconstituționale.

Statele Alabama, Mississippi și Texas au încercat să crească standardele medicale ale clinicilor de avorturi, cu scopul de a proteja viețile femeilor. A devenit destul de clar că multe clinici de avorturi existente în SUA nu respectă nici măcar standardele minimale impuse clinicilor veterinare. Clinica dr. Kermit Gosnell este doar un caz revelator. Multe persoane, din diverse legislative statale, au citat clinica lui Gosnell drept exemplu ce motivează necesitatea unor standarde mai stricte pentru avort. A devenit clar că aceste legislative consideră condițiile substandard care există (sau ar putea exista) drept o nedreptate comisă împotriva femeilor, cu acoperirea legii.

forcepts

Nici măcar aceste reglementări modeste nu pot supraviețui unui sistem judiciar activist, plin de judecători asemenea lui Lee Yeakel și aliaților ideologici ai acestuia, care resping Dreptul Natural și aplicarea sa în legile umane. Această abatere a sistemului judiciar de la Dreptul Natural a condus la percepția că reinterpretarea legii în favoarea scopurilor proprii este permisibilă, dacă susține așa-numitul drept la avort. Este trist că mulți judecători pur și simplu nu înțeleg faptul că acest divorț al legilor umane de legea morală este, în cele din urmă, un divorț de justiție.

Este o problemă atunci când legile umane nu reflectă Dreptul Natural. După cum subliniază Sf. Toma de Aquino:

„După cum spune Augustin (De Lib. Arb. i, 5): «ceea ce nu este just nu pare deloc a fi lege»: întrucât puterea unei legi depinde de măsura dreptății sale. În treburile omenești, se spune că un lucru este just, de la a fi drept, după legile rațiunii. Prima lege a rațiunii este, însă, legea naturii, după cum este clar din cele spuse mai sus (91, 2, ad 2). Prin urmare, orice lege omenească are natura unei legi doar în măsura în care izvorăște din legea naturii. Dacă, însă, se abate în orice punct de la legea naturii, atunci nu mai este lege, ci o pervertire a legii [sublinierea mea]” (Summa Theologica I-II, q. 95, a. 2).”

Analizând recenta hotărâre din Texas în cauza Whole Women’s Health c. Lakey, se poate vedea că mare parte din problema domnului judecător Yeakel rezidă în interpretarea acestuia a noțiunii de „povară nejustificată”, definită de notoria decizie a Curții Supreme americane în cauza Planned Parenthood c. Casey. Decizia Casey a reafirmat părți ale deciziei Roe, dar totodată s-a distanțat de principiul trimestrului de sarcină și a introdus standardul poverii nejustificate. Decizia afirma:

„Există o povară nejustificată și, prin urmare, o prevedere legislativă este nevalabilă dacă scopul sau efectul acesteia este de a introduce obstacole substanțiale în demersurile unei femei care dorește un avort, înainte ca fetusul să devină viabil.”

Mulți alți judecători în afară de Yeakel interpretează această definiție conform scopurilor proprii. Judecătorul federal districtual Myron Thompson a emis o hotărâre împotriva unor reglementări similare cu privire la avort în Alabama, afirmând în avizul său:

„Probele demonstrează clar că cerința ar avea rezultatul flagrant al închiderii a trei dintre cele cinci clinici de avorturi din Alabama, clinici care efectuează numai avorturi în luni mici de sarcină, cu mult înainte de viabilitate[a fătului].”

Fără a deschide subiectul problemelor morale ridicate de standardul poverii nejustificate, este evident că mulți judecători, inclusiv Yeakel și Thompson, nu îl aplică în mod corect. Standardul afirmă că povara nejustificată este una impusă femeii, nu clinicii de avorturi. O clinică de avorturi care refuză să respecte legea este vinovatul care impune povara asupra femeii, nu statul. Este imposibil de justificat cum este impusă o povară nejustificată asupra vreunei femei când aceste clinici resping mandatele care le obligă să respecte condițiile aplicabile celorlalte centre chirurgicale ambulatorii.

În schimb, modul în care acești judecători aplică standardul poverii nejustificate concordă cu pozitivismul juridic. Adică, acești judecători afirmă, în esență, că „legea” este doar dorită de cei de la putere și nu are nicio legătură reală cu legea morală. Ceea ce postulez aici este că Yeakel și Thompson au aplicat standardul „poverii nejustificate” după cum au considerat de cuviință, nu așa cum s-a intenționat ca acesta să fie aplicat. După cum au argumentat în deciziile lor, simpla mențiune a închiderii unei clinici de avorturi, pe motiv că aceasta consideră împovărătoare costurile modernizării la nivelul unui centru chirurgical ambulatoriu, a constituit un temei suficient pentru a declara legea ca fiind neconstituțională. Aceste hotărâri demonstrează clar raționamentul absurd care rezultă atunci când legile umane sunt desprinse de Dreptul Natural.

Faptul că aceste decizii sunt contrare virtuții justiției este evident. Prin eforturile organizațiilor precum Operation Rescue, a devenit tot mai limpede, în ultimii ani, că multe clinici de avorturi pur și simplu nu respectă niște standarde medicale corespunzătoare. Atunci când încearcă să îndrepte o nedreptate care există în baza legilor actuale privind avorturile, legislativele își fac treaba. Instanțele care nu recunosc această realitate împovărează cetățenii cu mai multe greutăți.

Domnii judecători Yeakel și Thompson pot crede că așa-zisul drept la avort este sacrosanct, dar în realitate, ei pun în pericol viețile femeilor, permițând clinicilor de avorturi să funcționeze în condiții substandard. Eșecul acestor doi judecători de a recunoaște mariajul dintre Dreptul Natural și dreptul uman a stabilit un precedent foarte periculos. Și ca toate divorțurile, divorțul Dreptului Natural de cel uman va avea consecințe dezastruoase.

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here