Bioetica și omul viitorului (II). Transumanism/postumanism

1.621 views
0
DISTRIBUIȚI

Prin “transumanism” sau “postumanism” se înţelege „filosofia” care este favorabilă utilizării tehnologiei pentru a depăşi actualele limite ale fiinţei umane, pentru a reuşi prelungirea vieţii umane, poate până la atingerea nemuririi, şi îmbunătăţirea fiinţei umane până când homo sapiens va fi înlocuit de fiinţe biologice şi tehnologice superioare [1]:

Transumanismul este un mod de a gândi viitorul şi se bazează pe premisa că specia umană în actuala ei formă nu reprezintă forma finală a evoluţiei ei, ci mai degrabă o fază relativ timpurie [2].

Originile transumanismului sunt destul de recente [3], chiar dacă unii transumanişti încearcă să le „învechească artificial” [4]. În orice caz, pe noi ne interesează mai mult mentalitatea, deci nu ne vom opri asupra istorie lor.

De multe ori se face o diferenţă între postuman şi transuman. Din această perspectivă postumanul este noul homo sapiens care a suferit schimbări fiziologice considerabile (schimbări ce ar putea să nu fie rezultatul evoluţiei naturale, ci al unei evoluţii ghidate în mod direct de inteligenţa umana sau de noile tehnologii) – şi Bostrom crede că omul de astăzi nu se află la ultimul stadiu al evoluţiei primatelor [5] -, pe când transumanismul este o specie intermediară între omul de astăzi şi postumanul de mâine:

Uneori este util să vorbim despre posibilele fiinţe ale viitorului ale căror capacităţi fundamentale le vor depăşi cu mult pe cele ale omului de astăzi astfel încât după standardele noastre actuale nu va mai fi om. Cuvântul standard pentru o astfel de fiinţă este „postuman”. [… ] Postumanii ar putea fi în totalitate inteligenţe artificiale sintetice sau ar putea fi încărcarea (uploads) îmbunătăţită sau ar putea fi rezultatul cumulării unor mici, dar profunde îmbunătăţiri ale unui om biologic. […] Este dificil pentru noi să ne imaginăm ce ar însemna să fim o persoană postumană […] Postumanii s-ar putea modifica pe ei şi propriul mediu în nenumărate şi profunde moduri, încât orice speculaţie asupra detaliilor postumanilor şi a lumii postumane este sortită eşecului. […] În utilizarea sa contemporană „transuman”se referă la o formă intermediară între uman şi postuman. […] Conceputul de „transuman” este mult prea vag pentru a exista un răspuns definitiv. Un transumanist este pur şi simplu cineva care susţine transumanismul [6].

picture-12-585x319

Perspectivele viitorului par a fi desprinse dintr-o carte ştiinţifico-fantastică dacă ne gândim la faptul că suntem „ultimele fiinţe umane”, dar şi la posibilitatea de a fi înlocuiţi de maşini inteligente [7].

Analizând Declaraţia Transumaniştilor observăm că poziţia lor este favorabilă îmbunătăţirii organismului uman, având o mentalitate eugenică şi fiind convinşi că tehnologia va modifica în mod substanţial omenirea [8]:

Noi credem că potenţialul omenirii este în mare parte nerealizat. Există posibile scenarii care conduc la îmbunătăţirea condiţiilor umane în mod minunat şi extrem de util. […] Noi susţinem bunăstarea tuturor fiinţelor sensibile, inclusiv a oamenilor, a animalelor non-umane şi a oricărei inteligenţe artificiale viitoare, a oricărei forme de viaţă modificate sau a altor inteligenţe cărora evoluţia tehnologiei şi a ştiinţei le vor da naştere.

În afară de tehnologiile pe care le-am prezentat deja (manipularea genetică, nanomedicina, utilizarea celulelor suşă etc.) transumaniştii propun cel puţin încă două tehnici foarte controversate care ar trebui să fie aplicate fiinţelor umane: cryonics şi mind uploading.

Cryonics este conservarea cadavrelor în azot lichid (-196° C) în speranţă că în câteva decenii tehnologia disponibilă fa face posibilă decongelarea lor, reanimarea lor, poate reîntineriţi şi astfel ar putea să trăiască încă mult timp. Din păcate, este o tehnică foarte costisitoare, nesigură şi nu oferă nici o dovadă ştiinţifică logică pentru a-şi justifica costurile ridicate, motiv pentru care o putem considera un capriciu al oamenilor bogaţi.

Mind uploading este procesul prin care întregul intelect al unui creier biologic este transferat într-un computer.

Avantajele uploading-ului creierului sunt acelea că nu se mai îmbătrâneşte pentru că nu mai există materialul biologic şi acela că există posibilitate de a face „copii de rezervă pentru a reinstala sistemul de operare” dacă ceva nu funcţionează bine, precum şi posibilitatea de a duce o viaţă foarte economică din moment ce nu mai are nevoie de hrană, casă, maşină etc.

În cazul în care computerul în care creierul a fost descărcat este foarte rapid şi procesarea unui gând se va face foarte repede, chiar mai repede decât într-un creier biologic, putând călătorii cu viteza luminii, precum bit-ul informaţiei, iar îmbunătăţirea acestei noi „fiinţe umane” va fi mult mai simplu de efectuat.

Un bonus pentru această operaţiune ar fi şi posibilitatea de a face un upload şi pentru persoanele congelate (cu tehnica de cryonics), dar marele dezavantaj îl constituie posibilitatea de a multiplica intelectul şi de a-l descărca ad infinitum [9].

Această procedură foarte complicată şi nesigură din punct de vedere tehnic nu are ca şi scop conservarea unor informaţii pe care le-au deţinut nişte persoane foarte inteligente pentru ca mai apoi să fie folosite pentru evoluţia întregii umanităţi, ci „supravieţuirea” oricărei persoane dispuse „să se încarce” într-un computer.

Putem vorbi, în circumstanţele date. de existenţa unui om care nu are corp, dar care continuă să existe în societatea noastră sau ar trebui să ne limităm să vorbim doar despre o potenţială nouă fiziologie a omului viitorului?

_____________

[1] Cf. C.C. Hook, «Transhumanism and Posthumanism» în S.G. Post, Encyclopedia of Bioethics, Macmillan, New York 20043, 2517-2520, 2517.

[2] N. Bostrom, The Transhumanist FAQ. A general introduction. Version 2.1, World Transhumanist Association, 2003, 4 în http://www.transhumanism.org/resources/FAQv21.pdf [10-03-2010].

[3] Cf. C.C. Hook, «Transhumanism…», 2517-2518.

[4] Cf. N. Bostrom, The Transhumanist…, 38-43.

[5] Cf. G. Stock, Riprogettare gli esseri umani, Orme, Milano 2005, 11.

[6] N. Bostrom, The Transhumanist…, 5-6; în acelaşi text autorul crede că „naşterea” postumanului nu presupune că nu vor mai exista oameni „simpli” care nu s-au îmbunătăţit.

[7] Cf. G. Stock, Riprogettare…, 33.

[8] Aa. Vv. Transhumanist Declaration, 2009, în http://humanityplus.org/learn/philosophy/transhumanist-declaration [10-03-2010].

[9] Cf. N. Bostrom, The Transhumanist…, 15-19.

DISTRIBUIȚI
Articolul anteriorAvortul este crimă (graffiti)
Articolul următorSUA: Număr record de copii săraci
Andrei Claudiu Hrișman
Doctor în bioetică al universității Ateneo Pontificio „Regina Apostolorum” Roma, cu teza „Îmbunătăţirea organismului uman şi omul viitorului”. Autor al mai multor lucrări de bioetică (Cultura morţii în România actuală; Bioetica şi omul viitorului). Licențiat în teologie greco-catolică la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. Născut în 1985, locuiește în Bistrița.