Principiile de la Yogyakarta – un document extremist, împotriva familiei și a religiei

1498
0
DISTRIBUIȚI
În august 2013 relatam despre o încercare eșuată de adoptare a unui document radical al lobby-ului homosexual, la Adunarea Parlamentară a Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE). Încercăm acum să aducem lămuriri suplimentare cu privire la documentul în cauză – „Principiile de la Yogyakarta”.

Ce sunt Principiile de la Yogyakarta (yogyakartaprinciples.org)?

PY sunt însoțite de o campanie de PR destinată a da documentului extremist un caracter benefic sau măcar benign
PY sunt însoțite de o campanie de PR destinată a da documentului extremist un caracter benefic sau măcar benign

Principiile de la Yogyakarta sunt un set de 29 de enunțuri privind „aplicarea legislației internaționale a drepturilor omului în raport cu orientarea sexuală și identitatea de gen”. Documentul se autodescrie drept un „ghid universal al drepturilor omului”, care are ca scop să oblige statele să promoveze activ homosexualitatea și pletora proliferantă a celorlalte „orientări sexuale” și „identități de gen” din „supa alfabetică” LGBTIQ. Va fi numit în continuare „Ghidul”.

Dacă ar fi adoptat oficial, Ghidul ar aduce atingere unor drepturi fundamentale, având efecte dezastruoase asupra societății. Practic, documentul denaturează drepturile existente ale omului în privilegii pentru persoanele LGBT. Prin aplicarea principiilor de la Yogyakarta, celelalte drepturi (cum ar fi libertatea de exprimare și de religie) ar intra pe un plan secund comparativ cu drepturile persoanelor LGBT și ar fi restricționate.

Familia tradițională (formată din tată, mamă și copii) nu ar mai fi menționată în legislație, toate persoanele fiind obligate să își educe copiii prezentându-le stilul de viață LGBT ca pe o alternativă perfect valabilă și pe picior de egalitate cu căsătoriile heterosexuale, Ghidul cerând statelor să suprime exprimarea ideilor tradiționale privitoare la sexualitate.

Cine sunt autorii?

Ghidul a fost creat și adoptat de un grup de 29 de reprezentanți ai unor organizații non-guvernamentale (ONG-uri), majoritatea activiști radicali pentru „drepturi sexuale”, cu intenția fermă de a-și promova agenda. Ghidul a fost adoptat la o conferință din localitatea indoneziană Yogyakarta, în 2006.

Este Ghidul recunoscut oficial?

Ghidul nu a fost negociat de către state și nu are caracter obligatoriu în dreptul internațional. Acesta nu a fost adoptat de ONU, UE și nicio altă organizație interguvernamentală. Practic, singurii care îl recunosc sunt emitenții săi.

Ce ar însemna recunoașterea, prin intermediul unei rezoluții/moțiuni/hotărâri, a Ghidului, de către oricare din organismele internaționale colective (Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa, Consiliul Europei etc.)?

  • • Aspectele promovate în Ghid sunt foarte controversate și fac deja subiectul dezacordurilor în interiorul multor state membre ale organismelor internaționale și între acestea. Introducerea unor astfel de aspecte în agenda de lucru nu poate aduce niciun beneficiu funcționării organismului în cauză.
    • Adoptarea unei atare rezoluții ar pune organismul internațional colectiv în poziția de a promova o agendă care nu se bazează pe drepturi universal recunoscute, ci care avansează politici ce caută să creeze noi drepturi ale omului, favorizante pentru membrii auto-proclamați ai unui singur grup.
    • Mai presus de toate, adoptarea Ghidului ar submina vechiul angajament al tuturor organismelor interguvernamentale, de a proteja libertățile fundamentale cum ar fi libertatea de exprimare, de conștiință și de religie.

Probleme punctuale:

1. Suprimarea libertății de exprimare

  • • Ghidul este elaborat într-o manieră care cere statelor să suprime exprimarea credinței potrivit căreia comportamentul homosexual este greșit – se înțelege aici, implicit, cenzurarea discursului, interzicerea cărților, cenzurarea textelor religioase sau a cercetărilor științifice.
    • Deja, în unele țări, unii prelați/unele publicații creștine au fost acuzate în instanță pentru exprimarea învățăturilor creștine de bază privind moralitatea sexuală.
    • Principiul 19 cere statelor să „se asigure că exercitarea libertății de opinie și exprimare nu încalcă drepturile și libertățile persoanelor de diverse orientări sexuale și identități de gen”.
    • Același principiu impune ca statele să „se asigure că noțiunile de ordine publică, moralitate publică, sănătate publică și securitate publică nu sunt folosite în așa fel încât să restricționeze discriminatoriu exercitarea libertății de opinie și exprimare care afirmă diversele orientări sexuale sau identități de gen”.
    • Așadar, vorbim aici de un dublu standard, prin care interesele mișcării pentru drepturile LGBT ar surclasa îngrijorările legate de ordinea publică și moralitate, chiar noțiunile de ordine publică și moralitate fiind complet subminate de aceste clauze. Libertatea de exprimare este favorizată pentru un grup și restricționată pentru restul societății.

2. Subminarea libertății de adunare pașnică și asociere

  • • Conform Ghidului, asociațiile, adunările și demonstrațiile care promovează agenda și stilul de viață LGBT ar fi singurele nesupuse niciunei restricții legate de ordinea publică și moralitate.
    • Principiul 20 afirmă că statele trebuie să ia toate măsurile pentru permiterea și protejarea asociațiilor și demonstrațiilor LGBT, asigurându-se că „noțiunile de ordine publică, moralitate publică, sănătate publică și securitate publică nu sunt folosite în așa fel încât să restricționeze exercitarea drepturilor de adunare pașnică și asociere exclusiv pe motivul că afirmă diversele orientări sexuale sau identități de gen”, precum și instruind autoritățile de ordine publică și funcționarii relevanți să recunoască cazurile de discriminare și violență contra adunărilor LGBT.
    • În schimb, deşi nu se specifică explicit, persoanele LGBT ar avea libertate nelimitată de a insulta sau provoca persoanele care nu le împărtășesc opiniile sau se opun agendei lor, după cum o arată deja experiența practică a statelor Occidentale, în care protestatari LGBT au împiedicat desfășurarea demonstrațiilor pro-viață și pro-familie, cu reacții anemice din partea autorităților.

3. Anularea libertății religioase

  • • Ghidul nu recunoaște nicio exceptare pe criterii religioase sau de conștiință.
    • Ghidul ar justifica incriminarea practicilor multor biserici, moschei, sinagogi și asociații religioase – de exemplu, refuzul de a oficia căsătorii între persoane de același sex.
    • Principiul 21 afirmă că drepturile întemeiate pe libertatea de religie „nu pot fi invocate […] pentru a justifica legi, politici sau practici care refuză protecția juridică egală sau care discriminează pe baza orientării sexuale sau identității de gen”. Textul explicativ declară că statele trebuie „să se asigure că exprimarea, practicarea și promovarea diferitelor opinii, convingeri și credințe cu privire la problematica orientării sexuale sau identității de gen nu se desfășoară într-o manieră incompatibilă cu drepturile omului”.

4. Crearea premiselor pentru îndoctrinare

  • • Principiile Ghidului obligă statele să impună agenda expansivă și nenegociată a diverselor orientări sexuale și identități de gen în sfera privată.
    • Ghidul nu recunoaște distincția dintre sferele de stat/publică și personală/privată.
    • Principiul 2 impune: „Statele vor […] adopta măsurile corespunzătoare, legislative și de altă natură, pentru a interzice și elimina discriminarea din sferele publică și privată pe baza orientării sexuale și identității de gen […] [și] vor întreprinde toate acțiunile corespunzătoare, inclusiv programe de educație și instruire, în vederea eliminării atitudinilor sau comportamentelor dăunătoare sau discriminatoare relaționate cu ideea de inferioritate sau superioritate a oricărei orientări sexuale sau identități de gen sau exprimări de gen”.

5. Tentativa de revocare a legilor privind familia, adopția și procrearea

  • • Ghidul declară că oricine are dreptul de a alcătui o familie și cere recunoașterea (care ar necesita modificări extensive și costisitoare) unor forme diverse de familii în legislație și politici, inclusiv în privința „ajutorului social pentru familie și altor beneficii publice, angajării, imigrării și altor măsuri”.
    Ghidul contrazice Convenția privind drepturile de adopție a copiilor, articolul 21, care menționează interesul copilului în cadrul adopției drept „considerația absolută”, Ghidul declarând, în schimb, că interesul copilului va fi doar „o considerație primară”.
    • Accesul la tehnologiile de reproducere asistată este declarat ca obligație a statului de a ajuta pe „oricine să întemeieze o familie”, indiferent de identitățile sexuale sau orientările de gen.
    • Principiul 24 declară: „Toți oamenii au dreptul de a întemeia o familie, indiferent de orientarea sexuală sau identitatea de gen. Familiile există în diverse forme. […] [Statele trebuie să se] asigure că legile și politicile recunosc diversitatea formelor familiale, inclusiv cele care nu sunt definite prin descendență sau căsătorie, și să ia toate măsurile legislative, administrative și de altă natură necesare pentru a se asigura că nicio familie nu va fi supusă discriminării pe această bază”. Acest principiu abolește definiția familiei drept tată, mamă și copii, permițând orice construct familial artificial.

6. Propunerea de politici discriminatorii

  • • Ghidul cere programe de discriminare pozitivă pentru a avansa carierele persoanelor de „diverse orientări sexuale și identități de gen” în detrimentul celor care nu se identifică astfel.
    • Spre deosebire de categorii precum, rasa, sexul sau etnia, care pot fi avantajate conform anumitor programe de discriminare pozitivă, această categorie depinde de auto-identificarea ca având o anumită orientare sexuală sau identitate de gen și alegerea de a o exprima. Astfel, este inerent instabilă și permite abuzarea de aceasta.
    • Principiul 2 cere statelor să „ia măsurile corespunzătoare pentru a asigura avansarea adecvată a persoanelor de diverse orientări sexuale și identități de gen. […] Aceste măsuri nu vor fi considerate discriminatorii”.

7. Obligarea statelor de a-și modifica legislația referitoare la azilul politic

  • • Legile care restricționează acordarea azilului trebuie completate pentru a prevede cazurile bazate pe orientarea sexuală sau orientarea de gen.
    • Principiul 23 informează statele că trebuie să „revizuiască, amendeze și promulge legislații care să asigure acceptarea unei temeri fondate de persecuție pe baza orientării sexuale sau identității de gen ca temei pentru recunoașterea statului de refugiat și azilul politic”.

Recomandăm cărțile editurii „Anacronic”

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here