Fiecare viaţă e un dar. Episodul 1 din ciclul „Copilul nedorit”: Marius

2.151 views
3
DISTRIBUIȚI

N. red.: Începem seria anunțurilor și postărilor dedicate evenimentului național „Marșul pentru Viață”, care va avea loc în numeroase orașe ale României în 21/28 martie 2015. Detalii la www.marsulpentuviata.ro

Societatea contemporană românească, în ciuda tuturor tratatelor emise de diverse entităţi internaţionale, în ciuda declaraţiilor unor politicieni sau persoane publice, practică câteva forme de discriminare.

Cel mai discriminat dintre toţi şi singurul care nu poate fi deloc auzit este… copilul nenăscut.

Încă din momentul prim al vieţii lui el, în covârşitoarea majoritate a cazurilor, îşi începe călătoria purtând o etichetă infamantă: copil nedorit. Sau sarcină nedorită. Sau sarcină neplanificată. Nici nu i se atribuie calităţi sau atribute umane. Este nedorit şi este  un “ceva”, o “sarcină” de care femeia trebuie să scape cât mai curând posibil.

Copilul nedorit începe totuşi, în ciuda tuturor, să existe.

Pe la 2-3 luni împotriva lui se ridică vocea tatălui, a bunicilor, a societăţii.

Şansele de supravieţuire – minime!

Pe lângă această etichetă greu de purtat, micuţul nostru mai suferă de multe ori şi alte încadrări, una mai nefericită decât alta: copil de ţigani, copil diagnosticat cu diverse sindroame sau malformaţii, copil provenit dintr-o sarcină cu “risc” – mamă minoră sau mamă peste 35 de ani, copil al unei femei care mai are încă 3 sau 4 copii.

Vă vom prezenta din această săptămână poveştile uluitoare, de multe ori, ale supravieţuirii miraculoase a unor altfel de copii nedoriţi.

Nu vom concluziona noi. Concluzia o veţi trage singuri, sunt convinsă…

Episodul I – Marius, copilul nedorit al unei familii de ţigani

Macheta-promovare-mars-varianta-4

Despre povestea Tabitei v-am mai scris, găsiţi detaliile într-o postare precedentă.

Ce vreau azi să evidenţiez este dubla discriminare la care Marius, acum de 4 luni, a fost supus încă înainte de a se naşte. El a avut ghinionul să fie al cincilea prunc al unui cuplu de ţigani, Tabita şi Marius. Cei doi mai au 4 copii, 4 fetiţe cu vârste de la 8 la 1,6 ani.

Bărbatul, Marius, a trimis-o pe femeia lui, Tabita, la avort. 4 copii sunt mulţi, 5 ar fi fost mult prea mult, a considerat bărbatul.

Femeia, ascultătoare şi cuminte, s-a dus.

Doar că aici a intervenit Dumnezeu prin doamna doctor care face (la limita cea mai de jos a colaborării cu instituţia) consilierea anti avort de la spitalul matern din Arad. Vorbele ei calde prin care i-a spus Tabitei că ceea ce urma să facă este nici mai mult nici mai puţin decât o crimă au făcut-o pe aceasta să plece plângând de la avort, cu doar câteva secunde înainte de a intra în sală. Chitanţa fusese achitată! A plecat plângând şi tot plângând a mers până acasă. Nu s-a mai întors niciodată.

Peste câteva luni, de bucurie că i s-a născut băiat, ţiganul nostru i-a dat numele lui ca să-l poarte mai departe. Apoi, tot de bucurie, se pare, s-a îmbătat zdravăn şi s-a încăierat cu cineva, destul şi bine că a ajuns după gratii pentru următorii 2 ani.

Ce spune acum Tabita?

Dacă făceam avort acum nu aş avea bărbat în casă!

Merită Marius să trăiască? Societatea românească, dacă e să vorbim acum sincer, ar zice că nu. Avem destui ţigani! Dar iată că Tabita are sufletul viu, atât de viu încât a fost dispusă să îndure, poate, cearta bărbatului şi va îndura şi oprobiul public în calitate de mamă cu 5 copii. Merită Marius să existe?

Este, oare, fiecare viaţă un dar?

Nu ştiu, priviţi poza de mai sus şi daţi-vă singuri răspunsul…

Vino la Marşul pentru Viaţă, în Arad, sâmbătă 21 martie 2015 începând cu ora 12:00 din piaţa Avram Iancu pentru că …

fiecare viaţă e un dar!

3 comentarii

  1. Cea mai discriminata dintre toate este femeia, care ne este auzita deloc si care e obligata de societate sa faca copii doar ca sa nu fie judecata de niste straini care nu o cunosc dar care arunca cu rahat in ea daca alege sa faca avort, chiar si in cazul in care a ramas insarcinata in urma unui viol. Sunt atatia copii abandonati sau abuzati de parinti care nu i-au vrut. Un copil se aduce pe lume atunci cand este vrut, altfel nu va fi iubit. Si va rog, nu spuneti ca mama il va iubi neconditionata odata ce s-a nascut, pentru ca asta clar nu e adevarat.

  2. Dragă Marina, nu înţeleg la ce te referi când spui că femeia „e obligată de societate să facă copii”. Din câte vedem noi, tocmai asta e problema, că nu e obligată chiar deloc, ba dimpotrivă, e chiar felicitată când nu îi face. Nu neg că sunt copiii abandonaţi sau abuzaţi şi nici nu cred în dragostea necondiţionată a mamei care să vină instant odată cu naşterea. Ai dreptate. Dar nimic din toate astea nu face ca viaţa acestor copii să nu fie mai preţioasă decât lumea întreagă. Dacă chiar e să vorbim de dragoste, copilul acela este vrut şi iubit mai mult decât orice, în primul rând de Dumnezeu. Iar Dumnezeu nu îşi ia niciodată dragostea de la el.

  3. Ce copii frumosi! Pot fi tigani, negri, indieni, chinezi, toti copiii sunt frumosi si buni 🙂 Mamele isi iubesc copiii in mod natural, este o reactie chimica in organismul nostru, eu am simtit acest lucru (desi nou nascutii mi se pareau urati, nici in timpul sarcinii nu ma uitam la vreunul si chiar ma intrebam cum o sa-mi iubesc copilul, cand mi-am vazut fetita m-am indragostit de ea iremediabil) exista exceptii dar majoritatea mamelor isi iubesc copiii, este ceva natural. Desi avem un copil ne-am interesat de adoptie si am aflat ca pentru copiii intre 0-3 ani cererile sunt mult mai multe decat copii disponibili si ca cererile vin in cea mai mare parte de la familiile ce nu pot avea copii. Deci intr-un cadru legal care sa sprijine si sa incurajeze adoptia acesti copii „nedoriti” care sunt aruncati la cosul de gunoi ar putea gasi o familie iubitoare care sa-i „doreasca”.

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here