Bioetica și omul viitorului (VIII). Nanomedicina care vindecă versus medicina care controlează

1.081 views
0
DISTRIBUIȚI

NanotechnologyNu vom face o evaluare etică a utilizării nanotehnologiilor în general, ci ne vom opri doar asupra nanotehnologiei care „intră” în contact direct cu organismul uman, fără să examinăm toate probleme etice pe care aceste tehnologii le pun în ambientul medical.

O primă problemă a nanomedicinei este dată de potenţialele riscuri corelate dimensiunii nanometrice ale materialelor folosite şi ale efectelor lor, încă necunoscute, asupra organismului uman:

Ar trebui să fie recunoscut faptul că în prezent nu există suficiente date disponibile care să permită identificarea oricărui sistem de reguli care guvernează caracteristicile toxice ale produselor nanotehnologiei. Prin urmare, rezultă că evaluarea riscurilor va trebui să se facă de la caz la caz. Pentru evaluarea riscurilor, pentru aplicarea nanotehnologiei şi pentru identificarea problemelor metodologice, trebuie luate în considerare atât expunerea cât şi hazardul [1].

Atunci când vorbim de senzorii care vor fi introduşi în organismul nostru pentru a ne monitoriza sănătatea, trebuie să ne întrebăm dacă nu va exista o presiune psihologică foarte puternică asupra individului care va şti că în fiecare moment nano-senzorii sau nano-vehiculele au acces la date sensibile care ar putea fi folosite şi de alte persoane în defavoarea sa. Poate se va reuşi dezvoltarea unor nano-chipuri care vor permite controlarea sau condiţionarea sistemului nostru nervos de la distanţă pentru evitarea actelor violente sau a impulsurilor antisociale, dar aceeaşi tehnologie ar putea fi folosită şi în scopuri militare sau de natură abuzivă [2].

Dincolo de potenţialele riscuri ale acestei noi tehnologii în curs de dezvoltare, există şi posibilitatea de a depăşi limita „medicinii necesităţii” pentru a ajunge la „medicina dorinţei” şi, implicit, şi la îmbunătăţirea organismului uman (cu toate implicaţiile etice deja analizate anterior) cu ajutorul nanomedicinei şi astfel continuând calea aleasă de eugenism şi de genetică [3].

Dar nanotehnologiile, nanomedicina în particular, nu aduc în discuţie probleme etice sau sociale nemaiîntâlnite până acum. Bineînţeles, acest lucru nu înseamnă că nu trebuie să ne folosim de propria libertate responsabilă în lumina adevărului ştiinţific pentru a găsi calea cea dreaptă şi astfel să răspundem în mod adecvat provocărilor etice şi sociale:

Pe termen scurt spre mediu, multe dintre preocupările sociale şi etice care au fost prezentate nu aparţin doar nanotehnologiilor. Faptul că nu sunt în mod necesar unice nu face neapărat ca acestea să fie mai puţin valide. Experienţa anterioară cu tehnologii controversate demonstrează că va trebui să depunem efort ori de câte ori apar probleme sociale şi etice, indiferent dacă acestea apar sau nu cu nanotehnologiile [4].

Suntem conştienţi că implicaţiile etice ale nanomedicinii pot fi aprofundate, dar ne vom opri aici deoarece ne-am atins scopul, acela de a sublinia că nanomedicina ar putea fi folosită atât pentru binele întregii omeniri prin descoperirea de noi terapii, dar şi pentru „binele medicinii dorinţei” pentru a ne îmbunătăţi capacităţile sau chiar pentru a construi o societate în care vom putea fi controlaţi datorită dispozitivelor moleculare introduse în organismul nostru:

Nanotehnologia oferă instrumente noi şi captivante pentru procesarea materialelor, dispozitive electronice mai puternice şi integrate şi noi terapii medicale. Nanodispozitivele, totuşi, ar putea de asemenea deveni instrumente vătămătoare şi au nevoie de o reglementare în perspectivă pentru a preveni consecinţele negative previzibile şi imprevizibile. Nanotehnologiile unesc o serie de alte tehnologii în curs de dezvoltare care oferă posibilitatea de a modifica organismul uman. Un studiu prospectiv, o discuţie pe scară largă a implicaţiilor acestor tehnologii asupra speciei umane trebuie să aibă loc cât mai repede posibil în rândul comunităţii medicale şi a comunităţii mondiale [5].

____________

[1] Scientific Committee on Emerging and Newly Identified Health Risks, The appropriateness of existing methodologies to asses the potential risks associated with engineered and adventitious products of nanotechnologies, Brussels 2006, 58, în http://ec.europa.eu/health/ph_risk/committees/04_scenihr/docs/scenihr_o_003b.pdf [07-03-2010].

[2] Cf. Comitato Nazionale di Bioetica, Nanoscienze e nanotecnologie, Roma 2006, 12, în http://www.governo.it/bioetica/testi/Nanoscienze_Nanotecnologie.pdf [07-03-2010].

[3] Pentru aprofundare: The President’s Council of Bioethics, Beyond Therapy. Biotechnology and the Pursuit of Happines, Washington 2003, în http://www.bioethics.gov/reports/beyondtherapy/beyond_therapy_final_webcorrected.pdf [31-03-2010].

[4] The Royal Society & The Royal Academy of Engineering, Nanoscience and nanotechnologies: opportunities and uncertainties, London 2004, 56, în http://www.cst.gov.uk/business/files/nano-report-2004-fin.pdf [31-03-2010].

[5] C.C. Hook, «Nanotechnology» în S.G. Post, Encyclopedia of Bioethics, Macmillan, New York 20043, 1871-1875,1874.

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here