Vaccinurile, medicina alternativă și Biserica Ortodoxă

1.654 views
1
DISTRIBUIȚI

Cristian Pascu
Editor al website-ului AvereaBisericii.ro

„Rămâneţi întemeiaţi în credinţă, întăriţi şi neclintiţi de la nădejdea Evangheliei pe care aţi auzit-o, care a fost propovăduită la toată făptura de sub cer şi al cărei slujitor m-am făcut eu, Pavel.

Acum mă bucur de suferinţele mele pentru voi şi împlinesc, în trupul meu, lipsurile necazurilor lui Hristos, pentru trupul Lui, adică Biserica, al cărei slujitor m-am făcut, potrivit iconomiei lui Dumnezeu, ce mi-a fost dată mie pentru voi, ca să aduc la îndeplinire cuvântul lui Dumnezeu, taina cea din veci ascunsă neamurilor, iar acum descoperită sfinţilor Săi, cărora a voit Dumnezeu să le arate care este bogăţia slavei acestei taine între neamuri, adică Hristos cel dintru voi, nădejdea slavei.

Pe El noi Îl vestim, sfătuind pe orice om şi învăţând pe orice om, întru toată înţelepciunea, ca să înfăţişăm pe tot omul, desăvârşit, în Hristos Iisus.” (Coloseni 1:23-28)

cosmasidamian
Sfinții doctori fără de arginți Cosma și Damian

Dumnezeu a creat pe om, trup și suflet, după chipul Său, adică rațional și iubitor, dăruindu-i puterea de a ajunge la asemănarea cu Dumnezeu, după har.

Rațiunea omului îi permite să înțeleagă și să folosească natura spre binele său și al semenilor. Prin îndepăratarea de Dumnezeu, omul s-a supus patimilor și acționează contrar naturii sale și iubirii față de semeni și de Dumnezeu. Așa a intrat moartea și suferința în natura umană. Ca omul să nu trăiască veșnic în trupul acesta și, astfel, răul să nu cunoască sfârșit. Iar suferința îi aduce aminte omului de starea din care a căzut fiindcă suferința trupului este vizibilă și imposibil de negat sau ignorat. Oamenii suferă în primul rând sufletește, dar se pot obișnui cu această stare. Dar suferința trupului îi poate ajuta să își recunoască neputințele și greșelile și să se întoarcă.

Natura trupului omenesc, ca întreaga natură creată, are în ea reguli și legi în virtutea cărora funcționează și fac posibilă viața și activitatea noastră pământească. Corpul uman, cu biologia lui, este de departe cea mai complexă structură din Univers, și complexitatea ei depășește cu mult puterea noastră de înțelegere actuală, în ciuda considerabilelor progrese pe care le-a făcut știința în ultimele câteva secole.

Dar rezultatele de până acum nu pot fi în niciun fel negate. Știm foarte multe lucruri despre sănătatea omului, despre bolile de care poate suferi, cunoaștem remedii medicale și medicina a dezvoltat tehnici foarte complexe de tratament și intervenție chirurgicală. Toate aceste progrese au fost posibile doar prin metode experimentale și teoretice foarte bine puse la punct. Există o distanță enormă între tehnicile medicale moderne și tradiționalul “ceai de mușețel”.

Credința și Biserica ortodoxă îndeamnă în primul rând la discernământ și simț critic. Nu putem nici accepta nici refuza ceva fără ca refuzul sau acceptul să nu fie informat și judecat cu înțelepciune. Și parte din înțelepciune este și înțelegerea limitelor personale.

Unul dintre cei mai puternici inamici ai discernământului este frica. Atunci când frica este mai puternică decât credința noastră, deciziile vor fi puternic influențate de acest sentiment și consecințele pot fi dramatice. Dumnezeu a dăruit omului priceperea și înțelepciunea practică de înțelege natura înconjurătoare și natura omului, să dezvolte tehnologii care îl pot ajuta în activitatea lui de zi cu zi. Îndoiala față de această capacitate a omului, mai ales când este determinată de frică, este îndoială față de Dumnezeu și de providența Sa.

Când funcționează un tratament?

Atunci când pentru o boală, pentru o suferință fizică, este propus un tratament, siguranța că acel tratament chiar funcționează depinde de o serie de factori. Și eficacitatea tratamentului poate fi confirmată doar în urma unei metode care elimină toate incertitudinile. Din păcate, în medicina alternativă, cel mai adesea un tratament este propus ca fiind eficace doar în urma anectodelor personale ale cunoscuților sau, mai grav, ale unor cazuri povestite chiar de cei care vând respectivul medicament. Aceasta este o formă de manipulare emoțională care profită fără scrupule de suferința celui bolnav, de multe ori fără speranță în medicina alopată. Astfel i se înfățișează cazuri de “mame ai căror copii s-au vindecat rapid”, “de oameni pentru care doctorii nu mai puteau face nimic”. Apoi, la nivel de cunoștințe, de multe ori se folosește simpla recomandare “eu am luat cutare și mi-a făcut bine”.

Nu așa se descoperă tratamente pentru boli. Un om nu este identic cu un altul. Studiile clinice care determină eficacitatea unui tratament iau în considerare o multitudine de factori și nu pur și simplu dau o pastilă unui pacient ca să vadă ce se întâmplă. Astfel de studii clinice necesită un număr considerabil de pacienți, cu o anumită diversitate de vârstă, istoric clinic, urmăriți foarte atent pe perioada studiului.

Și studiile pe medicamente încep cu mult timp înainte de a fi testate pe oameni. Necesită în primul rând o înțelege profundă și exactă a cauzelor bolilor, a structurilor din organism implicate în afecțiunea respectivă. Trebuie să înțelegi mai întâi de ce un om este sănătos ca să înțelegi de ce este bolnav. Toate aceste investigații costă și necesită timp și specialiști și aparatură foarte complexă. Sunt rodul efortului unei întregi comunități academice care conclucrează și își împărtășesc descoperirile, opiniile, propun noi metode și tehnici. Din sute sau chiar mii de posibile substanțe și combinații de substanțe medicamentoase se aleg câteva care vor fi testate mai întâi pe animale, în studii detaliate și laborioase care iar necesită timp și cheltuieli considerabile. Ultimul stadiu, studiul pe subiecți umani, este cel mai important firește, dar la fel de costisitor.

Toate aceste lucruri, toate aceste metode nu reprezintă altceva decât consecința realității naturii umane. Medicina nu are de ales. Nu există altă cale. Așa stau lucrurile și oricine are pretenția că propune un tratament pentru o afecțiune fizică trebuie fără excepție să urmeze acești pași. Nu este vorba aici de interese obscure, financiare sau legale. Medicina alternativă este și ea o afacere de miliarde de dolari și, de aceea, trebuie la fel de bine să se supună acelorași metode și reglementări. Ceea ce, din păcate, nu se întâmplă.

Isteria din jurul vaccinurilor

Mișcarea anti-vaccin a luat amploare și, din nefericire, riscă să degenereze. Nu atât din cauza posibilelor epidemii, cât mai ales din cauza dezbinărilor și isteriilor care însoțesc conflictele dintre o parte și alta în privința vaccinării.

Cei mai mulți dintre noi ne-am născut într-un timp în care vaccinurile sunt produse și administrate la scară largă. Noi nu am luat contact cu timpurile și situațiile în care se murea de o simplă gripă și de nenumărate alte afecțiuni pe care vaccinurile le-au stopat aproape în întregime. Vaccinurile nu au rolul de a eradica o boală. Agenții patogeni pot continua să existe în mediu sau în persoanele vaccintate. Dar bolile nu mai au eficacitate și posibilitatea de a se răspândi. Imunitatea populației funcționează ca o barieră în calea transmiterii acestor boli.

Și cred că un lucru foarte important scapă mai ales oamenilor credincioși care se afirmă împotriva vaccinării. Dumnezeu a dat omului un sistem imunitar. Acest sistem imunitar nu este perfect, dar este perfectibil. Și are capacitatea de a învăța noi mecanisme de apărare. Această capacitate este extraordinară și în ciuda imperfecțiunii umane, a slăbiciunii și a suferințelor sale, nu putem fi ignoranți față de faptul că totuși Dumnezeu ne-a oferit mijloacele prin care să luptăm împotriva bolilor. A refuza un vaccin este echivalent cu a refuza oprirea sângerării unei răni. Rana și sângerarea este posibilă fiindcă trupul nostru este pasibil de suferință. Nu suntem indestructibili și acest lucru ar trebui să ne smerească. Dar în niciun caz să refuzăm fără discernământ orice posibilitate de vindecare pe care Dumnezeu, prin înțelepciunea practică a medicilor, ne-o oferă.

Vaccinul cauzează autism!

A spune că X cauzează Y nu se reduce la un simplu “s-a întâmplat X și apoi s-a întâmplat Y”. Dar, din păcate, ăsta este singurul argument în favoarea afirmației “vaccinurile cauzează sau pot cauza autism”.

Problema este, în primul rând, că nu se cunoaște foarte bine ce este autismul. Dar putem spune foarte sigur că este o boală cu o componentă importantă psihologică. Adică, pentru noi credincioșii, sufletul este cel care suferă într-o persoană cu autism. Cum poate un vaccin, cu orice fel de substanțe chimice, să îmbolnăvească sufletul și să îi inducă o stare care persistă mult după ce vaccinul a fost administrat? Este o eroare să gândim așa și periculos din punct de vedere teologic. Substanțele chimice pot influența stările psihologice (drogurile, alcoolul), dar reversibil. Și pot avea consecințe grave doar după o perioadă de consum îndelungat.

Cum poate atunci un vaccin care conține o cantitate mică de agenți patogeni să afecteze într-atît de grav sufletul cât să schimbe radical comportamentul și personalitatea unui copil?

O altă întrebare care se ridică este următoarea: dacă într-un caz s-a întâmplat ca după un timp de la vaccin un copil a dezvoltat o afecțiune de tipul autismului sau o alta, cum se poate spune că, în lipsa vaccinului, nu s-ar fi întâmplat același lucru? Asta este o problemă de metodă, de logică, de gândire corectă. Tocmai de aceea se efectuează acele studii clinice pe un număr considerabil de subiecți. Unora li se oferă medicamentul, altora nu, fără ca ei să știe. Tocmai fiindcă există enorm de mulți factor care pot cauza enorm de multe lucruri.

O eroare de gândire foarte comună este ceea ce se cheamă “confirmation bias”: adică atunci alegem intenționat, sau inconștient, doar lucrurile care ne confirmă o idee preconcepută și ignorăm total acele cazuri care o infirmă. Acest lucru se întâmplă în cazul vaccin-autism. Din moment ce milioane și milioane de copii sunt vaccinați fără să dezvolte autism, nu există niciun motiv să se creadă că există o relație de cauzalitate între vaccin și autism. Cauzele trebuie căutate în altă parte. Așa este onest și rațional.

Asociațiile ortodoxe și lupta contra vaccinurilor și a medicinii științifice

Vlad Mixich a scris astăzi un articol pe platforma Hotnews.ro în care identifică mai multe legături între mișcarea anti-vaccin și credincioșii și ierarhia ortodoxă. Deși aceste legături există, nu este nici pe departe specific ortodocșilor și nici măcar credincioșilor. În Statele Unite, în state precum California, există un segment larg de populație seculară care totuși nu acceptă vaccinurile și au deja o tradiție de zeci de ani de nevaccinare a copiilor.

Vlad Mixich încearcă pe alocuri să fie obiectiv, subliniind faptul că Biserica Ortodoxă Română recomandă vaccinarea și informarea populației, dar insistă totuși să pună problema ca și cum la nivel de biserici ar exista o tendință generalizată de propagandă anti-vaccinuri. Există într-adevăr mulți credincioși care își acoperă lipsa de discernământ și informare, dacă nu chiar și puțina credință, cu exemple luate aiurea de laureați de premiu Nobel, binecuvântări de la duhovnici, părinți ruși care ar fi recomandat homeopatia și alte tratamente alternative.

Iată un exemplu de conexiune pe care o identifică Vlad Mixich:

Unul dintre cei mai vizibili anti-vaccinişti din România, vedeta PRO TV Olivia Steer, citează şi recomandă cartea anti vaccin a medicului de familie Christa Todea-Gross, care este vicepreşedintele Federaţiei ortodoxe Pro Vita, cu filiale în 9 oraşe din România. Todea-Gross face parte şi din echipa Asociaţiei Medical-Creştine Christiana din Cluj, condusă de episcopul vicar al Clujului, Flueraş Someşanul. Cartea anti vaccin este vândută în reţelele librăriilor ortodoxe şi poate fi descărcată de pe mai multe site-uri cu profil ortodox.

Doamna Dr. Christa Todea-Gross este coordnatorul proiectului „Pentru Viaţă”, și se ocupă de informare şi consiliere pre şi post-avort. Asta nu înseamnă că asociația din a cărei conducere face parte și episcopul vicar al Clujului recomandă refuzul vaccinărilor. Cred că Vlad Mixich dă dovadă, cel puțin în acest caz, de un conspiraționism vinovat și părtinitor. Asociația Christiana este în primul rând o asociație filantropică și merită toată aprecierea pentru activitatea sa. Mai mult decât bănuieli și aluzii pline de subînțeles.

Trebuie spus că este normal ca într-o comunitate care se indentifică prin anumite credințe și principii, să existe o diversitate în chestiuni care privesc alte aspecte al vieții credincioșilor. Și chiar și în chestiuni importante, Biserica a cunoscut întotdeauna o diversitate de opinii, unele îngăduite ca atare, altele condamnate ca erezii. Nu este nimic nou în asta și nu poate fi acuzată Biserica Ortodoxă de ceva în privința aceasta. Datoria ierarhiei este să învețe dreapta credință dar nu o poate impune cu forța.

Cartea la care face referire Vlad Mixich este într-adevăr de o calitate extrem de îndoielnică din punct de vedere științific. Și din păcate circulă și este recomandată. Cu tristețe spun acest lucru. Dar nu cred că autorii acelei cărți sunt reprezentativi pentru relația dintre ortodoxie și știință/medicină.

Există în Biserica Ortodoxă doi biologi, soț și soție, de o deosebită statură profesională dar și teologică, care depun eforturi constante și considerabile pentru o bună informare a credincioșilor în privința pericolului homeopatiei, printre altele. Cartea soților Oana și Alexandru Iftime poate fi consultată gratuit pe internet, dar se găsește și în librării.

Cred că este pur și simplu onest intelectual, lucru rar în presă din păcate, a accepta realitatea diversității opiniilor și, mai ales, a pregătirii științifice, și a depune un efort constructiv de a informa corect populația. Asta în loc de a găsi permanent orice motiv pentru a arunca o lumină negativă asupra Bisericii Ortodoxe în întregul ei. Dacă lui Vlad Mixich nu i-ar conveni să fie acuzat că ar crede în horoscop, din moment ce siteul pe care scrie publică zilnic predicții astrologice, nici Biserica Ortodoxă să nu fie acuzată de acțiunile și credințele fiecărui credincios ortodox.

DISTRIBUIȚI
Articolul anteriorȘtiri pe scurt (17 februarie 2015)
Articolul următorFaceți cunoștință cu Walter Joshua Fretz – o ființă umană
Guest Post
Articole și analize ale unor invitați speciali. Autori: William Gairdner, Obianuju Ekeocha, Grégor Puppinck, Claire de La Hougue, Russel Kirk, Papa Benedict XVI, James C. Dobson, Pat Buchanan, Leo van Doesburg, Johannes L. Jacobse, Thomas Ward, Theresa Okafor, Jason Scott Jones, Erika Bachiochi, Joe Bissonnette, Allan C. Carlson, Richard Stith, Luca Volonte, Jonathon van Maren, Abby Johnson, Louise Kirk, Friedrich Hansen, Christopher Smith, Marie Smith, Natalia Iakunina, Jakob Cornides, Herman Tristram Engelhardt Jr., Olgierd Pankiewicz, Mats Tunehag, Marta Cartabia, Adrian Pessina, Roger Kiska, Andrea Williams, Bronislaw Wildstein; Horațiu Pepine, Maria Aluaș, Marius-Teodor Zamfir, Anton Moisin, Ninel Ganea, Ștefan Iloaie, Alin Vara, Boiana Berchi, Mihai Silviu Chirilă, Monica Basarab, Bogdan Glăvan, Monahia Onufria Matei, Dan Păscuț, Roxana Puiu, Robert Lazu, Mircea Gelu Buta, Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă, Ionuț Mavrichi, Bogdan Mateciuc, Lavinia Tec, Roxana Puiu, Natalia Vlas, Daniel Mazilu.

1 comentariu

  1. Doamne, cata duplicitate!!!
    Deci homeopatia e de la diavol, DAR alopatele otravitoare sunt de la Dumnezeu??
    Vai de capul vostru!

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here