Un sfert de secol de la fondarea mișcării pro-viață românești. Evocare Ioan Alexandru

897 views
0
DISTRIBUIȚI

ioan alexandruÎntr-un anonimat total, pe 15 mai s-a împlinit un sfert de secol de la fondarea primei organizații pro-viață românești, PRO VITA. Un anonimat întristător, dar pentru care nu putem acuza pe nimeni decât pe noi, cei care compunem această mișcare și care am făcut suficiente pentru ca amintirea lui Ioan Alexandru (foto), întemeietorul ei, să nu fie ștearsă din inimile noastre, dar prea puține, mult prea puține, pentru a-i continua și onora munca și devoțiunea așa cum s-ar fi cuvenit. Oricum, faptul că nimeni nu s-a gândit să marcheze această aniversare, cu bunele și mai puțin bunele sale, e în sine un semn al unor timpuri prea grăbite și indiferente.

Ioan Alexandru, personalitate importantă a Revoluției române – primul om care a apărut la Televiziunea Română cu o cruce în mână, după 45 de ani de ateism! – va fi evocat pe 10 iunie, în reuniunea Grupului de Rugăciune din Parlamentul României, pe care tot el l-a întemeiat în 1993 împreună cu Petru Dugulescu. Doi oameni, ambii plecați dintre noi, a căror lipsă se simte în insipida și adesea toxica viață politică și publică a României de astăzi, una în care „intelectualii creștini”, niște pigmei morali, n-au scos un cuvânt în recentul scandal al decernării, la Universitatea din București, a titlului de Doctor Honoris Causa unui apologet al morții și al satanismului. Suntem sigur că dacă fratele Ioan ar mai fi fost printre noi, n-ar fi permis compromiterea numelui instituției la care a predat cu atâta dragoste…

Dacă există persoane care doresc să participe la această evocare, le rugăm să ne anunțe.

Până atunci, vă oferim un film despre Ioan Alexandru, realizat de Cristi Țepeș de la TVR, și un scurt memento al întemeierii pro-vita.

Un sfert de secol de la fondarea Mişcării pentru salvarea vieţii „PRO-VITA”

Prima structură organizată a mişcării Pro Vita în România s-a format în data de 15 mai 1990.

Aceasta s-a întâmplat pentru că profesorul, poetul și gânditorul creștin Ioan Alexandru a fost inspirat în acest sens de participarea sa la Congresul Mondial pentru Viaţă (World Congress for Life) desfăşurat la Oslo în luna mai 1990. La acest Congres, Ioan Alexandru a contribuit cu un referat care a avut un succes extraordinar. Temele abordate au fost Sfânta Treime, castitatea şi puterea rugăciunii. Tot atunci a aflat că România se află printre ţările cu cea mai ridicată rată a avorturilor din lume. În urma acestei participări, avea să se nască şi în România mişcarea pentru viaţă.

Iată cuvintele lui Ioan Alexandru, consemnate de colaboratorul său Silviu Despa:

„A fost un congres mondial care se ţine din doi în doi ani în diferite ţări şi se numeşte Congresul Mondial Pro Vita pentru salvarea vieţii copiilor nenăscuţi, dar şi celor născuţi şi abandonaţi de societate.

Această adunare de savanţi, preoţi, filosofi, poeţi, profesori, misionari, oameni de stiinţă din întreaga lume şi-au găsit o preocupare comună din dragoste faţă de viaţă în general şi de viaţa copiilor cu precădere. Se ştie la ora de faţă în această organizaţie mondială cam câţi copii sunt omorâţi în pântecele maicii lor anual, şi acest număr este în  jur de 60.000.000; chiar se spunea că nici Hitler, nici Stalin, nici războaiele n-au făcut atâtea ravagii în ce priveşte viaţa, câte face această stare de întuneric care stăpâneşte omenirea. Aşadar este poate problemă cea mai importantă pe plan mondial.

Nu este numai indiferenţa părinţilor şi a celor care acceptă avortul sau neştiinţa unor familii, ci o întreagă politică cu ideologii antiumane şi curente subterane de opinie care de fapt sunt împotriva vieţii şi implicit împotriva lui Dumnezeu. Este o întreagă medicină sinistră, diabolică, care merge a distruge fătul şi a găsi soluţii să stingă viaţa înainte de a veni pe lume. Aceste forţe obscure care lucrează şi manipulează viaţa, cu aceste forţe avem de luptat. Cei implicaţi în această mişcare sunt conştienţi că în fiecare ţară sunt astfel de forţe întunecate.

Eu am luat ştire ce se întâmplă şi vreau să întemeiem şi în România o asemenea mişcare Pro Vita. Am adus materiale documentare şi pot să spun că am şi înfiinţat-o astăzi. România este printre cele mai triste ţări din Europa în momentul de faţă. Omoară copii pe capete. Deci nu putem amâna nici cu o oră înfiinţarea acesteia, că poate într-o oră amânată mai mor nişte copii. Întemeiem imediat şi imediatul înseamnă acum, în clipa asta. Sunt oameni care mor. Ori salvezi viaţa imediat, ori nu o salvezi niciodată.

Să se ştie că există în România această mişcare, că se poate apela la ea. Vom găsi resurse să ajutăm familiile care se hotărăsc să nu-şi omoare copii, vom găsi cămine pentru copii abandonaţi.

O organizaţie ce se adresează tuturor confesiunilor, tuturor partidelor, tuturor oamenilor ce vor să salveze viaţa.

Astăzi pornim cu convingere pe drum cu prioritate absolută. Şi asta fără Evanghelia lui Hristos nu se poate. Nici o jertfă în sensul acesta nu este de prisos. Dacă Domnul Hristos răsplăteşte pentru un pahar de apă, dar pentru un prunc salvat. Să ne ajute Dumnezeu!”

Astfel, la sfârşitul unui curs de limba şi literatura ebraică la Universitatea din Bucureşti, în 15 mai 1990, Ioan Alexandru a strâns, împreună cu studenţii, semnăturile necesare pentru înregistrarea legală a Asociaţiei Pro-vita. S-a ales ca patron spiritual al acesteia Constantin Brâncoveanu împreună cu cei 11 copii ai săi, „martir şi părinte al neamului”, iar ca prim președinte a fost ales prof. dr. Ioan Alexandru.

Principalele direcţii de acţiune propuse au fost:

• apărarea drepturilor copilului nenăscut;
• educaţia tinerilor în probleme de viaţă şi familie, în acord cu învăţătura morală creştină;
• lobby în favoarea unei legislaţii pro vita şi pro familie.

Asociaţia Pro Vita a fost înscrisă iniţial cu sediu la casa parohială a Bisericii „Sf. Gheorghe Nou” din Bucureşti, iar apoi a primit sediu într-un bloc de la poalele Dealului Patriarhiei, locul de rugăciune şi întâlnire cu membrii rămânând pridvorul Bisericii „Sf. Gheorghe Nou”, unde se află mormântul lui Constantin Brâncoveanu.

După ce Ioan Alexandru s-a îmbolnăvit, în 1994, controlul Asociaţiei „Pro Vita Sf. Brâncoveanu” a fost preluat de către preotul Nicolae Tănase, care mai înfiinţase în zona Vălenii de Munte o asociaţie, „Pro vita pentru născuţi şi nenăscuţi”. Aceasta din urmă avea să devină și să rămână până azi (alături de numeroase altele) principala organizație prolife românească, dezvoltând un centru de consiliere pre- şi post-avort precum și un centru de adăpost și suport pentru femeia însărcinată, program prin care se urmărea sprijinirea concretă a celor aflate în dificultate din cauza unei sarcini nedorite. În acest centru, situat la Valea Screzii și Valea Plopului, sunt astăzi primiți circa 400 de beneficiari, iar numărul celor care au trecut pe aici în acești 20 de ani este de câteva mii.

Munca şi eforturile depuse în sprijinul vieții umane de persoanele şi organizaţiile creștine de diverse culte în acești 25 de ani sunt foarte greu de cuantificat. Aceasta, măcar și pentru faptul că mișcarea pentru viață românească de-abia a ieșit din prima sa copilărie – este cazul cel puțin al unora dintre componentele sale. Oricum, ultimii ani au adus o revigorare (a se vedea amploarea „Marșului pentru viață” ca eveniment public de mărturisire) dar și perceperea, în sfârșit, la nivelul Bisericii a faptului că existența fizică a națiunii românești este pusă în pericol de cele circa 22 de milioane de avorturi săvârșite începând cu anul 1958.

Sperăm ca odată să se poată scrie o istorie onestă și completă a acestei mișcări, una din care nimeni să nu fi fost uitat.

Citește aici mai multe.

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here