Adopţia de embrioni congelaţi

1934
0
DISTRIBUIȚI

În SUA există în prezent peste 500 mii de embrioni congelaţi, concepuţi de cupluri care şi-au dorit să obţină un copil prin fertilizare in vitro (FIV) şi au renunţat la idee. Câteva asociaţii americane au propus ca embrionii congelaţi să fie vânduţi celor care îşi doresc copii. Preţul de 20 mii dolari, propus pentru un embrion, e doar unul din aspectele dezbaterii morale despre transformarea vieţii umane într-o marfă oarecare, ce poate fi tranzacţionată.

Ziarul Atlantico a realizat un interviu cu prof. Alexandra Hernon-Caude, genetician şi editor al sitului Science en conscience.

Ce probleme de etică ridică vânzarea acestor embrioni congelaţi, concepuţi şi nefolosiţi până acum?

Alexandra Henrion-Caude: Ca om de ştiinţă co-responsabil alături de colegii mei, dar şi ca mamă, mă simt foarte rău când văd că suntem indiferenţi faţă de milioane de embrioni a căror viaţă este crioconservată. Nu suntem responsabili faţă de vieţile lor? Nu trebuie să reflectăm şi la vieţile embrionilor, care sunt forţaţi artificial „să ia o pauză”? Putem spune că aceşti embrioni se află într-o „comă criogenică”.

Spuneţi că un embrion se va vinde cu 20 mii dolari. Se vor vinde şi la reduceri? Deci avem un nou produs pe piaţă. El se numeşte Emma, Lucas, Chloe sau Hugo. El sau ea e foarte tânăr şi extrem de vulnerabil. Să înţelegem că ne aflăm în faţa unei forme de sclavie, care ne permite să tranzacţionăm femei şi bărbaţi dintr-un stadiu foarte timpuriu al vieţii lor. Sclavii îşi cunosc părinţii. Aceşti copii cel mai probabil nu vor şti ce origine au.

Când spunem că sunt 500 mii de embrioni congelaţi în SUA, e doar o estimare. Alţii spun că ar fi peste 650 mii. Am căutat să aflu câţi embrioni congelaţi se află în Franţa şi nu am găsit informaţia. Rapoartele de activitate [ale clinicilor de FIV] nu au mai fost predate din 2010, iar Agenţia pentru Biomedicină afirmă că nu toate registrele se află şi în bazele de date electronice.

Totul se întâmplă în indiferenţa generală. Chiar şi discuţia noastră cred că va rămâne anonimă. Şi vorbim de o problemă care priveşte întreaga societate, nu doar câţiva experţi.

Ce diferenţă există acum faţă de donarea de spermă şi de ovocite?

Alexandra Henrion-Caude: Ca o ironie, apariţia pe „piaţa” americană a embrionilor congelaţi se produce în timp ce în Franţa Agenţia pentru Biomedicină şi Ministerul Sănătăţii derulează o campanie pentru donarea de material seminal în favoarea cuplurilor infertile. Altfel spus, deşi avem problema gestionării milioanelor de embrioni din congelator continuăm să producem alţii, prin aceeaşi metodă… O aberaţie suplimentară a sistemului francez constă în abordarea donării de gameţi ca pe ceva banal, revoltător de dezinvolt. Pe situl oficial suntem întrebaţi dacă ne place să oferim flori sau bomboane; femeilor li se spune să-şi ia două săptămâni de concediu, să facă tratament hormonal, o anestezie generală şi să doneze ovocite, ca şi cum ar face un cadou. Un cadou oarecare.

Familiile vor încheia contracte pentru „tranzacţia” de embrioni. Care sunt principalele riscuri juridice?

Alexandra Henrion-Caude: Am vorbit mai devreme de bioetică. Cred că problema asta este dincolo de etică. Suntem responsabili ca societate faţă de aceşti embrioni; avem o responsabilitate colectivă. Cred că e indecent să vorbim de riscuri juridice când bunul-simţ ne spune că omenirea are o problemă. Cine suntem? Cine am fost? Cine vom ajunge să fim dacă nu reuşim să reacţionăm la această etapă suplimentară a instrumentalizării vieţii altui om? De fapt, a transformării într-un obiect a vieţii unui om, obiect care poate fi cumpărat cu 20 mii dolari. Poate, pentru nişte bani în plus vom putea să alegem culoarea ochilor sau QI al genitorilor…

Ce părinţi vor avea copiii adoptaţi în faza de embrion congelat?

Alexandra Henrion-Caude: Cum spuneam, sclavii de obicei îşi cunosc părinţii. Acum noi le refuzăm umanitatea acestor embrioni congelaţi care devin obiectul unei oferte noi pe o piaţă. În acest context nu ştiu cum îi vom învesti ca părinţi pe cei care l-au cumpărat cu 20 mii dolari şi nici cum îi va privi copilul mai târziu pe „cumpărători”. După aceste derive succesive, ceea ce îi uneşte pe toţi oamenii de pe pământ unii de alţii în istoria omenirii, uniunea dintre un bărbat şi o femeie, se dezintegrează. Să reacţionăm acum! Acum câţiva ani am lansat pe situl pe care îl editez un apel către oamenii de ştiinţă. Acest apel trebuie reluat. (după Atlantico)

Recomandăm cărțile editurii „Anacronic”

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here