Quo Vadis, America?

659 views
0
DISTRIBUIȚI

pat-buchananPat Buchanan

Comentator, jurnalist și autor american conservator. Fost consilier în administrațiile Nixon, Ford și Reagan

„Dreptul natural – legea lui Dumnezeu – va fi întotdeauna deasupra dreptului comun”, a declarat Alveda King, nepoata lui Dr. Martin Luther King Jr. și lider creștin de profesie. „Dumnezeu va avea ultimul cuvânt în această chestiune.”

Dar acum judecatorul Anthony Kennedy [judecătorul de la Curtea Supremă care a înclinat balanța în favoarea deciziei pro-„căsătorie” gay din iunie 2015, luată cu 5-4 voturi; n. red. CV] are ultimul cuvânt.

Căsătoria între persoanele de același sex a devenit Lege a țării, fiincă dreptul homosexualilor și al lesbienelor de a se căsători este menționat chiar acolo, în al 14-lea Amendament al Constituției, care a fost ratificat în 1868. Pur și simplu, noi nu l-am observat.

Tony Kennedy a constatat ceea ce, anterior, nicio instanță judecătorească nu a băgat de seamă.

Lăsând la o parte absurditatea deciziei, aceasta reprezintă un alt pas înainte către revoluția pentru care pleda Antonio Gramsci. Înainte de a putea cuceri Occidentul – arăta marxistul italian –, trebuie să-i cucerim cultura.

Fiindcă, numai dacă modificăm cultura, putem modifica modul de gândire și credințele oamenilor. Și atunci, o nouă generație va ajunge nu numai să accepte, dar și să îmbrățișeze concepții cărora părinții lor li s-au opus din răsputeri.

Să reflectăm la ce înseamnă triumful revoluției gramsciene în vremurile noastre.

În primul rând, are loc eliminarea cu totul din viața publică a Americii și din instituțiile noastre de învățământ a credinței moștenite din strămoși, creștinismul. În al doilea rând, asistăm la răsturnarea vechii orânduiri morale prin legalizarea, acceptarea și chiar celebrarea unor comportamente despre care vechiul sistem moral ne învăța că au un efect distructiv asupra societății și indică decadența morală.

Cât de profunde sunt schimbările care s-au produs?

Până la începutul anilor 1970, Asociația Americană de Psihiatrie considera homosexualitatea drept o tulburare mintală. Până în acest secol, comportamentele homosexuale au fost considerate perversiuni și au fost chiar încadrate printre faptele penale.

Acum homosexualitatea este un nou drept constituțional, iar guvernatorul New York-ului, Andrew Cuomo, oficiază căsătorii civile între homosexuali în fața clubului Stonewall Inn, locul unde s-a petrecut celebra revoltă a homosexualilor din 1969 împotriva raidurilor poliției.

Același lucru e valabil și în cazul avortului. Era, de asemenea, considerat un fapt rușinos, un păcat și o crimă până când Harry Blackmun și alți șase judecători au decis, în 1973, că în al 9-lea Amendament se ascunde dreptul la avort.

S-a schimbat Constituția? Nu, noi ne-am schimbat, așa cum a prezis Gramsci.

Ni se spune că America a „evoluat”, având acum alte concepții cu privire la chestiuni precum avortul și homosexualitatea. Dar, în timp ce modul de gândire, convingerile, legile și, desigur, sondajele se pot schimba, se poate schimba oare și adevărul moral?

Sunt cele Zece Porunci, tradiția creștină și dreptul natural așa cum a fost definit de [Toma de] Aquino bune pentru vremurile trecute, dar nu și pentru vremurile noastre?

Dacă ceea ce a scris judecătorul Kennedy reprezintă adevărul moral, ce se poate spune în apărarea creștinismului care ne învață de 2000 de ani că homosexualitatea este un comportament cu un impact distructiv asupra societății și un semn al decăderii morale?

Cu trei decenii în urmă, cel care scrie aceste rânduri a fost criticat pentru că a spus că homosexualii „au declarat război naturii umane. Iar natura își ia, în mod nemilos, revanșa” – un discurs instigator la ură, se spunea.

Totuși, atunci când scriam aceste cuvinte, bolnavii de SIDA din America erau de ordinul sutelor. Astăzi, la nivel mondial, numărul lor este de ordinul milioanelor. Iar numărul bolilor cu transmitere sexuală din rândul tinerilor americani care s-au alăturat revoluției sexuale declanșate în anii ’60 a atins proporții pandemice.

Ar putea un adevărat „progres social” să aibă astfel de consecințe?

Dacă este o dovadă de progres ca o societate să accepte uniunile între homosexuali și să le ridice la statutul de căsătorie, atunci de ce niciuna dintre societățile înfloritoare din trecut nu s-a gândit să implementeze o reformă atât de „luminată”?

Imperiul Roman târziu și Germania din vremea Republicii de la Weimar sunt cele două exemple de societăți indulgente față de homosexualitate care ne vin în minte.

Adoptarea legii divorțului fără motivare [de comun acord] a fost o primă reformă socială promovată de elitele noastre, urmată de triumful revoluției sexuale, de distribuirea de prezervative săracilor și tinerilor și de subvenționarea avorturilor de către Federația pentru Planificare Familială din America, atunci când se ajungea în situația neplăcută [în caz de sarcină].

Ce efecte au avut aceste reforme în America?

Observă cineva o legătură între aceste reforme considerate vârful de lance al progresului social și procentul de 40 % al copiilor născuți nelegitim [în afara căsătoriei] la nivel național, sau cel de 50 % al copiilor născuți nelegitim proveniți din randul hispanicilor americani, sau procentul de 72 % al copiilor născuți nelegitim din randul afro-americanilor?

Nu se observă o legătură între situația acestor băieți lipsiți de tată și rata tot mai mare a consumului de droguri și a abandonului școlar și creșterea, în ultima treime de secol, de aproape patru ori a numărului celor care se află în închisori?

Zilele trecute, un ziar titra că, în randul albilor din America, numărul deceselor îl depășește acum pe cel al nașterilor. Această situație durează de zeci de ani în Europa, unde toate populațiile native scad vertiginos în timp ce oameni din Lumea a Treia vin în Europa din Mahgreb și Orientul Mijlociu.

Nu există o legătură între legalizarea avorturilor – 55 de milioane de avorturi au fost făcute în SUA de la sentința Roe vs. Wade [care a legalizat avortul in SUA] – și reducerea populației?

„Dumnezeu va avea ultimul cuvânt în această chestiune”, spune King.

Cu certitudine, în lumea viitoare, El va avea ultimul cuvânt. Totuși, chiar și în această lume, este greu să găsim în trecut o civilizație care L-a renegat pe Dumnezeu, care și-a lepădat credința și vechile principii morale pe baza cărora s-a dezvoltat ca civilizație, care a îmbrățișat concepții considerate de strămoșii lor degradante, și care, cu toate acestea, să fi supraviețuit.

Președintele nostru utopist o poate considera pe a noastră o „societate perfectă”.

Totuși, America nu a fost niciodată mai dezbinată și mai divizată – în privința politicii și a programelor guvernamentale, a religiei și moralității. Nici măcar nu mai putem ajunge la un numitor comun cu privire la ce este bine și rău, corect și greșit.

Mai suntem oare cu adevărat „o națiune sub conducerea lui Dumnezeu, indivizibilă”?

Traducere: Irina Bazon pentru ActiveNews.ro

DISTRIBUIȚI
Articolul anteriorAmnesty International ar vrea ca prostituția să fie „drept al omului”
Articolul următorAustralia: Premierul blochează un vot politic pentru „căsătoria” între persoane de același sex
Guest Post
Articole și analize ale unor invitați speciali. Autori: William Gairdner, Obianuju Ekeocha, Grégor Puppinck, Claire de La Hougue, Russel Kirk, Papa Benedict XVI, James C. Dobson, Pat Buchanan, Leo van Doesburg, Johannes L. Jacobse, Thomas Ward, Theresa Okafor, Jason Scott Jones, Erika Bachiochi, Joe Bissonnette, Allan C. Carlson, Luca Volonte, Jonathon van Maren, Abby Johnson, Louise Kirk, Friedrich Hansen, Christopher Smith, Marie Smith, Natalia Iakunina, Jakob Cornides, Herman Tristram Engelhardt Jr., Olgierd Pankiewicz, Mats Tunehag, Marta Cartabia, Adrian Pessina, Roger Kiska, Andrea Williams, Bronislaw Wildstein; Horațiu Pepine, Maria Aluaș, Marius-Teodor Zamfir, Anton Moisin, Ninel Ganea, Ștefan Iloaie, Alin Vara, Boiana Berchi, Mihai Silviu Chirilă, Monica Basarab, Bogdan Glăvan, Monahia Onufria Matei, Dan Păscuț, Roxana Puiu, Robert Lazu, Mircea Gelu Buta, Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă, Ionuț Mavrichi, Bogdan Mateciuc, Lavinia Tec, Roxana Puiu, Natalia Vlas, Daniel Mazilu.

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here