De ce este Bioetica respingătoare?

802
0
DISTRIBUIȚI

got-ethicsPe cât de exotică pare a fi, pe atât este de neluată în serios de către societate. Bioetica rămâne un neologism abstract pentru majoritatea populaţiei care, ironic, îşi adaugă zilnic la „cultura generală” informaţii vitale din showbiz-ul autohton.

Dacă ar fi o femeie care ar face furori în lumea „bună”, Bioetica ar fi subiectul monden în vogă, iar enigmele ei ar fi considerate picanterii pe care nu toţi sunt capabili să le înţeleagă.

Dacă ar fi un bărbat „bine-făcut”, Bioetica ar fi dorită de toţi: de femei ca partener, de bărbaţi ca amic.

Bioetica nu este însă atrăgătoare pentru lumea zilelor noastre. Nu vinde ziare şi reviste pentru că nu se dezbracă, iar dacă şi-ar expune goliciunea ar da bătăi de cap tuturor. Nu face rating în talk-show-uri pentru că nu este analfabetă, cochetă sau parlamentară corigentă la purtare.

De aceea, mass-media evită să abordeze în mod serios probleme ce intră în sfera de competenţă a Bioeticii. De ce ar spune la ştiri că din avort se mai şi moare? Da, pot apărea complicaţii, dar este aşa-numitul „risc asumat”. De ce să vorbim despre copiii avortaţi, când putem evita gălăgia pe care ar face-o activiştii pro-choice (de fapt majoritatea sunt doar pro-avort) şi cei pro-viaţă? În fond, mass-media caută rating, nu răspunsuri; nu doreşte formarea populaţiei, eventual manipularea şi, dacă se poate, îndobitocirea ei; niciodată scopul ei nu a fost acela de a crea spirite alese!

Dacă mass-mediei i-am putea găsi nenumărate scuze pentru superficialitatea ei grosolană, şcolilor nu le putem găsi nici cea mai mică justificare pentru tăcerea prelungită, tabuurile înrădăcinate sau discuţiile unidirecţionale care-i transformă în ciudaţi neadaptaţi proveniţi din Evul Mediu pe toţi cei care văd lucrurile altfel decât majoritatea. Şi totuşi, Evul Mediu a dat atât de multe minţi sclipitoare…

Să spunem că şcoala a fost privatizată şi, împreună cu ea merg şi editurile care nu-şi permit să publice lucrări de Bioetică întrucât ar da faliment.

În mediul ecleziastic din România, indiferent de confesiune, Bioetica este apreciată şi nu prea. Unii sunt asemenea unor pereţi în care dacă arunci o minge (dilemă Bioetică să-i spunem) îşi ricoşează înapoi lovindu-te direct în cap. Alţii sunt deschişi dialogului, dar nu prea au ce să-ţi transmită. Şi chiar dacă unele subiecte care privesc valorile fundamentale ale vieţii umane nu sunt negociabile, prea puţini reuşesc să-ţi transmită acest lucru fără a-ţi crea un gust amar şi respingător. Nu doar mesajul este important, nu doar adevărul, ci şi modul prin care-l prezinţi…

În viaţa de zi cu zi, Bioetica este trăită pe propria piele, nu este timp de poveşti şi cazuistici plictisitoare. Unii sunt puşi să ia decizii importante, uneori de viaţă şi de moarte, dar se află în faţa unui vid informaţional care va fi umplut ad hoc de către cei care-i sunt în jur: medici, asistente, prieteni, duşmani etc. Va fi decizia luată una înţeleaptă? Liberă? Ideală? Probabil sunt întrebări la care persoana implicată nu va dori sau nu va mai putea răspunde. De ce? Pentru că Bioetica nu este atrăgătoare şi aproape nimeni nu este informat şi conştient atunci când trebuie să ia o decizie pe care o putem numi „Bioetică”…

Recomandăm cărțile editurii „Anacronic”

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here