Pedofilia a apărut pe radarul agendei globale

1.123 views
0
DISTRIBUIȚI

fight-against-pedophilia

Se înmulțesc semnalele cu privire la „normalizarea” pedofiliei. Propaganda politico-ideologică, livrată sub eticheta „dovezi științifice” ne spune tot mai des: pedofilii „așa s-au născut”, iar pedofilia, de fapt nu-i o problemă prea mare, doar o morală obtuză și vetustă ne împiedică să-i considerăm normalitatea. Articol scris de Augustin Ofițeru pentru anacronic.ro. Alte articole pe acest subiect pe blogul nostru aici.

Suntem tentați să luăm prezentul ca pe un dat fără rădăcini istorice. În zorii corectitudinii politice, la începuturile timide de prin 1950, “oamenii de știință” se căzneau să modifice tratatele de psihologie, psihiatrie și etologie, pentru a face loc acolo unor explicații ale ingineriilor sociale ce aveau să vină. Pe vremea aceea existau, ca și azi, subiecte mai mult sau mai puțin tabu, dar și subiecte unde discuțiile nu erau piperate cu diverse considerente analitice, întrucât prima interpretare era cea care decurgea firesc din morala comun acceptată. Nu apărea niciun amețit să plângă cu lacrimi de crocodil pe altarul unor drepturi inventate. Pur și simplu fiecare era pus în pătrățica lui. Abuzurile sau excesele de incorectitudine politică, cele care se duceau nefiresc spre ostracizarea unor semeni apăreau, dar și acestea erau rejectate de o majoritate a cărei ancoră morală era firea lucrurilor.

Apoi a început scenariul bine structurat, după toate regulile ferestrei Overton. Scopul declarat al manipurării este orientarea percepției publice spre o direcție în care nu ar evolua în mod normal, lăsată liberă de direcționare și control media. Primul pas în denaturarea percepției publice asupra unui fenomen sau fapt considerat inițial “de neimaginat” este mutarea centrului de greutate dinspre morală spre “evidențe științifice”.

Despre orice comportament inacceptabil, considerat a depăși barierele normalului și firescului, se încep manevre de aducere ca subiect legitim în spațiul public. Ba că ar fi afecțiune psihică, ba deviere comportamentală, trecută ca atare în ditamai tratatele organizațiilor corespondente, ba că nu e chiar așa, dar că există puhoi de “evidențe științifice” fiziologico-psihico-anatomice, de toate felurile și mărimile, că ar fi o condiție firească determinată de anumite particularități funcționale ale nu știu cărei zone corticale etc. Ba că e albă, ba că e neagră, ba că e brează ori bălaie, treaba era că se depune efort “științific” pentru ca subiectul să fie expus cât mai mult în public. La început cu note de neîncredere, poate chiar tente de percepție negativă, apoi din ce în ce mai relaxat, mai firesc, mai normal, subiectul devine “digerabil”, scopul final fiind să ajungă posibil, chiar probabil și în cele din urmă legal acceptat, dacă nu chiar obligatoriu.

Evident, acest instrument folosit prin jurnale de mâna a treia, promovate precum generalii de carton ai României, nu e știință, asta e propagandă politică, iar cei ce o duc la îndeplinire niște ticăloși care nu au nimic în comun cu ideea de cunoaștere.

Vreți să vedeți ce mai urmează, unde duce acest carusel al demolării bunului simț? Poate vi se va părea halucinant. Dar e doar stadiul actual al percepției publice la care se lucrează pe anumite subiecte. Nenumăratele manevre de resuscitare a sincopei logice ce vor urma vor duce subiecte actual inacceptabile spre un viitor nu foarte îndepărtat în care cei ce vor considera pedofilia o abominație vor face în mod necesar ani de temniță, doar pentru curajul de a le aduce aminte contemporanilor de unde am pornit și unde am ajuns.

Vi se pare o glumă proastă? Așa și este, dar e o glumă care se va transforma în realitate teribil de palpabilă. Portalul pentru jurnale științifice Springer nu este tocmai o fițuică de doi bani, ce poate trece neobservată pe harta sistemului de răspândire a informațiilor de ordin științific. Iată ce aflăm de acolo luna trecută, în octombrie 2015. Pedofilia este “caracterizată de diferențe neuro-anatomice în micro-structura materiei albe, mai presus de orice caracteristici asociate psihopatiei”. Sursa aici. Despre calitatea abordării carteziene nici nu mai are rost să discut. E o mizerie!

Citește și „Părintele” programei de educație sexuală din Ontario, condamnat pentru pornografie infantilă

Ce vrea să spună totuși articolul, pentru ochiul neinițiat în descifrarea textelor cu caracter științific? În traducere, pe scurt, mesajul este următorul: pedofilia nu e o afecțiune psihică, dar nu e nici o alegere personală spre un comportament considerat îndeobște de societate ca abominabil. E doar așa, o stare de fapt.

Ca și incredibila abordare în cazul criminalilor, care, deși cu discernământ, scapă uneori de justiție pentru că au așa, un moment de “temporară nebunie”. Adică, în definitiv, oricăruia dintre noi, cu titlu de excepție chipurile, i se permite să aibă un moment de rătăcire când pune mâna pe topor și crapă capul unui semen! Nu-i vina noastră, niște neuroni în creier s-au dereglat sau mai rău, când mama noastră a trecut strada într-o dimineață cu soare, pe vremea când ne purta în pântec, a fost lovită de fir de praf care a călătorit 200 de ani prin Univers, de la Uranus la Terra! Și, peste ani, acel fir de praf trebuie să aibă o relevanță cantitativă, una cât o gaură în țeasta celui pe care tocmai l-am pus la pământ. Ghinion! Nu despre dărâmarea oricărui precept moral era vorba, ci despre doi neuroni mai șugubeți, chipurile, care se angajaseră într-un act de amor nefiresc! Cu alte cuvinte, noi am fi prizonierii propriei carcase fizice, asupra căreia spiritul nu are uneori nicio putere!

Cu o astfel de abordare, în ceva ani vom vedea legi care să protejeze drepturile pedofililor la care acum ne uităm cu groază când sunt săltați de dubă. Iar noi vom fi, ați ghicit, intoleranții, dacă ni se va părea aberant să vedem sărutându-se pe stradă, un “om normal”, cu o anumită structură a “materiei albe”, în vârstă de 40 de ani, să zicem și o copilă de 12 (sau, de ce nu, 7)… Cam ăsta e principiul cu fisurarea principiului. Viitorul sună bine! Este, dacă vreți, unul dintre motivele pentru care globalismul este în esența lui o ideologie cu mult mai periculoasă decât comunismul. Dacă socialismul a dărâmat biserici și a eșuat pe termen lung, acum “băieții deștepți” au învățat din erori și țintesc fix acolo unde nu ai voie să intervii, la rădăcinile omului! Ținta nu mai este instituția moralei, ci morala însăși!

DISTRIBUIȚI
Articolul anterior„Top 10” organizaţii europene anti-religie, pro-avort, pro-homosexualitate (VIII)
Articolul următorCulmea: Obama vrea să desemneze ca „genocid” doar atacurile Statului Islamic contra minorităților necreștine
Guest Post
Articole și analize ale unor invitați speciali. Autori: William Gairdner, Obianuju Ekeocha, Grégor Puppinck, Claire de La Hougue, Russel Kirk, Papa Benedict XVI, James C. Dobson, Pat Buchanan, Leo van Doesburg, Johannes L. Jacobse, Thomas Ward, Theresa Okafor, Jason Scott Jones, Erika Bachiochi, Joe Bissonnette, Allan C. Carlson, Richard Stith, Luca Volonte, Jonathon van Maren, Abby Johnson, Louise Kirk, Friedrich Hansen, Christopher Smith, Marie Smith, Natalia Iakunina, Jakob Cornides, Herman Tristram Engelhardt Jr., Olgierd Pankiewicz, Mats Tunehag, Marta Cartabia, Adrian Pessina, Roger Kiska, Andrea Williams, Bronislaw Wildstein; Horațiu Pepine, Maria Aluaș, Marius-Teodor Zamfir, Anton Moisin, Ninel Ganea, Ștefan Iloaie, Alin Vara, Boiana Berchi, Mihai Silviu Chirilă, Monica Basarab, Bogdan Glăvan, Monahia Onufria Matei, Dan Păscuț, Roxana Puiu, Robert Lazu, Mircea Gelu Buta, Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă, Ionuț Mavrichi, Bogdan Mateciuc, Lavinia Tec, Roxana Puiu, Natalia Vlas, Daniel Mazilu.

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here