„Alegerea ei, problema ei” sau în ce mod opţiunea avortului le face pe femei să devină mai expuse la exploatare şi abandon (II)

643 views
0
DISTRIBUIȚI

Eseu de Richard Stith

Prima parte este disponibilă aici.

Contracararea forțelor negative ale competiției sexuale este mai dificilă. Chiar dacă femeile ar fi de acord în mod universal să refuze sexul fără prezervativ, de exemplu, aplicarea acestui acord într-o sferă atât de intimă ar fi aproape imposibilă. Cu siguranță, amestecul obișnuit al industriilor care doresc să oprească concurența în anumite chestiuni, de ex. reglementările guvernamentale, nu ar putea funcționa cu ușurință în acest domeniu. Așadar, fiecare femeie va fi întotdeauna tentată să își sporească competitivitatea sexuală individuală consimțind să facă sex fără prezervativ, bazându-se pe avort ca soluție de scăpare, fapt care cauzează colapsul solidarității și al puterii femeii. Numai femeile suficient de puternice să renunțe pentru totdeauna la a avea un iubit, probabil precum Catherine MacKinnon însăși, ar putea rezista.

În același timp, trebuie reținut că, la fel cum sexul involuntar și avortul involuntar pot fi mai puțin frecvente în societățile în care femeile sunt relativ sprijinite, în ciuda disponibilității legale a avortului, acestea vor tinde să fie mai frecvente în situațiile în care femeile rămân relativ neputincioase, tocmai ca rezultat al disponibilității avortului. În măsura în care o cultură este construită pe principiul machismului, legalizarea avortului va înrăutăți situația femeilor, oferindu-le bărbaților o altă armă cu ajutorul căreia pot manipula femeile ca obiecte de sex. În măsura în care în economie sunt angajați numai bărbați, lăsându-le pe femei dependente de ajutoare, acestea vor putea rezista mult mai puțin presiunilor bărbaților de a recurge la avort, dacă devine disponibil. În toate situațiile în care bărbații iau decizii în locul femeilor, opțiunea avortului va fi alegerea bărbaților, indiferent de modul în care o etichetează legea.

Acest aspect este fundamental și trebuie conștientizat de activiștii drepturilor omului din țările în curs de dezvoltare. În aceste țări, numai o pătură foarte subțire, compusă din elita femeilor cu adevărat independente și puternice poate fi relativ nevătămată de disponibilitatea avortului, deoarece numai lor le aparține aproape în totalitate opțiunea avortului. Proclamarea dreptului la avort în țările în curs de dezvoltare poate însemna doar adoptarea punctului de vedere al acestor specialiști recunoscuți. (Nimic surprinzător aici, deoarece aceste elite sunt adesea singurele voci feminine auzite în arenele politice transnaționale în momentul în care se dezbate problema avortului.)

Dacă alegerea este cea care cauzează nașterea, mamele devin mai vulnerabile la abandon

S-a argumentat că susținerea femeilor le va ajuta să reziste presiunilor bărbaților de a risca să rămână însărcinate și de a suporta un avort. Totuși, paradoxal, opțiunea avortului poate face mai puțin probabilă în fapt compasiunea, solidaritatea și susținerea ulterioară.

Atunci când nașterea a fost rezultatul pasiunii și al ghinionului, părinții buni și prietenii ar putea simți compasiune față de o tânără care va avea nevoie de ajutor cu copilul său. Dacă vor fi necesari mai mulți bani sau o locuință mai mare pentru ca ea să își poată continua studiile, va fi necesară o atitudine de solidaritate. Cu atât mai mult în cazul prietenului ei, deoarece și el a fost la fel de responsabil ca și ea pentru copil. El se poate oferi să își ia un al doilea serviciu sau să o ajute parțial în viitoarele probleme pe care ea le-ar putea anticipa.

Însă acum, în condițiile în care continuarea unei sarcini până la naștere nu este rezultatul nici al pasiunii, nici al norocului, ci mai degrabă al alegerii ei deliberate, unii dintre cei care ar fi putut ajuta se pot răzgândi. Până la urmă, ea își poate evita toate probleme optând pentru avort. Așadar, dacă decide să își perpetueze dificultățile, probabil că consideră că le poate face față. (Chiar dacă alții se oferă să ajute, ea poate refuza. Este un lucru să accepți ajutorul atunci când ești disperat și cu totul altceva să accepți atunci când ai o alternativă. Se poate simți egoistă că își lasă prietenul să își ia al doilea serviciu, în condițiile în care poate evita această necesitate optând pentru avort.)

Nașterea în sine poate fi urmată de învinovățire, în loc de sprijin. De vreme ce ea a fost singura care avea dreptul de a decide dacă să lase copilul să se nască, este foarte ușor ca prietenului să i se pară că responsabilitatea îngrijirii copilului îi revine tot ei, exclusiv. În special dacă el a fost în favoarea avortului și s-a oferit să plătească pentru el, va considera că alegerea ei de a nu avorta este singura cauză a faptului că copilul a venit pe lume. Bebelușul este vina ei.

De asemenea, lui i se poate părea incorect că ei i s-a oferit un mod de a scăpa de maternitate (nefiind obligată prin lege să nască), în timp ce lui i se refuză orice modalitate de a scăpa de statutul de tată (cerându-i-se în continuare, prin lege, să plătească pensie alimentară). Dacă consimțământul de a întreține relații sexuale nu generează și consimțământul de a acționa ca mamă, de ce ar trebui să genereze consimțământul de a acționa ca tată? Ajutorul patern i se poate părea bărbatului destul de nedrept și se poate opune respectării îndatoririlor sale prevăzute prin lege.

Înainte de legalizarea avortului în Statele Unite, norma recunoscută aproape unanim era aceea că bărbatul trebuie să se căsătorească cu femeia în cazul în care aceasta rămâne însărcinată după actul sexual, iar mulți bărbați au făcut acest lucru. Însă, odată cu legalizarea avortului, bărbații au început să simtă că nu sunt responsabili pentru nașterea acestor copii și, în consecință, că nu au nicio obligație de a se căsători cu femeia care a refuzat să facă avort. Câștigând opțiunea avortului, multe femei au pierdut opțiunea mariajului. Numărul de familii conduse de mame singure a crescut astfel considerabil odată cu legalizarea avortului, fapt ce a generat ceea ce unii economiști numesc „feminizarea sărăciei”.7

Mama este într-o situație și mai dramatică dacă, în timpul sarcinii, testele indică faptul că bebelușul va avea o dizabilitate: adesea doctorii presează femeia să facă avort, pentru a fi siguri că ulterior nu îi învinovățește sau dă în judecată pentru costurile aferente creșterii copilului ei cu nevoi speciale. Unii au sugerat că planurile de îngrijire medicală ar trebui să nu ofere nicio acoperire postnatală pentru un copil cu handicap a cărui mamă a refuzat în cunoștință de cauză un avort plătit. Dacă ea nu avortează, până la urmă ea va fi cea responsabilă cauzal de costurile și de povara pe care acest fel de copil le va genera pentru tată și pentru societate. Chiar și prietenii și vecinii ei o pot face să se simtă vinovată sau rușinată de faptul că nu a ales să își avorteze copilul.8

Un angajator sau o universitate pot de asemenea să reacționeze negativ la nevoile mamei, în cazul în care avortul a fost disponibil. Dacă societatea sau școala (sau guvernul) plătește pentru avorturi, se poate simți mai puțin obligată să își adapteze practicile în funcție de nevoile femeilor însărcinate și ale femeilor cu responsabilități de îngrijire a copiilor. Dacă maternitatea cauzează probleme cu privire la rutina profesională sau la programele de studiu, acestea pot fi considerate probleme „private” sau „personale”, pe care angajatele sau studentele și le-au cauzat refuzând în mod deliberat să își avorteze copiii. Disponibilitatea avortului face ca cererile femeilor privind un post mai bun și condiții mai bune de studiu să își piardă oarecum din legitimitate.

La nivel teoretic, este ușor de înțeles de ce opțiunea avortului, deși multora le pare la prima vedere o simplă eliberare, deschide de fapt o cutie a Pandorei. De-a lungul istoriei omenirii, copiii au fost consecința inevitabilă a relațiilor sexuale normale dintre femei și bărbați. Prin urmare, ambele sexe știu că sunt la fel de responsabile pentru copiii lor și societatea nu are de ales decât să răspundă facilitând oarecum creșterea lor. Nici instituirea contracepției nu a schimbat în mod fundamental această dinamică, deoarece nu există metodă contraceptivă infailibilă. În ciuda contracepției, nașterile au avut loc în continuare, iar copiii au trebuit îngrijiți.

Avortul electiv schimbă totul. Avortul previne în mod absolut nașterea unui copil. Astfel, alegerea liberă a unei femei, pentru sau împotriva avortului, întrerupe legătura cauzală dintre concepere și naștere. Puțin contează ce sau cine a cauzat conceperea. Puțin contează că bărbatul implicat a insistat să facă sex neprotejat atunci când ea nu și-a dorit. Ea și numai ea ia decizia finală dacă copilul se va naște sau nu. Ea este cea responsabilă. Pentru prima dată în istorie, prietenul, doctorul și instituțiile de asigurări de sănătate pot arăta cu degetul către ea, ca fiind persoana care până la urmă a permis aducerea pe lume a unei ființe umane „nedorite”.

Cea mai profundă tragedie poate fi aceea că opțiunea avortului anihilează orice altă scăpare. Nu ne confruntăm cu un șovinism masculin care poate fi depășit, nici cu o presiune care poate fi redusă sau combătută, ci cu un adevăr incomod care nu lasă nicio portiță de scăpare. Acordându-i femeii însărcinate o alegere neîngrădită asupra persoanei care se va naște, o facem singura răspunzătoare și vinovată de modul în care își exercită puterea. Nimic nu poate elimina impactul de năruire a solidarității pe care îl generează opțiunea de a avorta.

 ______

NOTA DE FINAL NR. 1: Acest eseu a apărut în XIX Life and Learning (2009). A fost publicată o versiune mai scurtă sub titlul „Her Choice, Her Problem: How Abortion Empowers Men” (Alegerea ei, problema ei: în ce mod avortul susține bărbații) în First Things, august-septembrie 2009, pag. 7-9. Originalul în limba spaniolă a fost prezentat pe 25 august 2008 la Institutul de Cercetări Juridice din cadrul Universidad Nacional Autónoma de México. Originalul este disponibil la: http://www.miradaglobal.com/index.php?option=com_content&task=view&id=910&Itemid=9&section-=18&lang=es&section-=18&sectionid-]

NOTA DE FINAL NR. 2: În eseul de mai sus, am încercat să arăt faptul că dacă noua viață devine obiectul unei alegeri, acest lucru o afectează în mod necesar pe persoana care alege.

Alegerea privind viața vârstnicilor are aceleași efecte. Dreptul unei bunici suferinde la suicid asistat înseamnă că i s-a oferit o scăpare și așadar nu mai merită multă compasiune din partea familiei și nici susținere din partea asigurării de sănătate („alegerea ei, problema ei”, ca să cităm cuvintele inspiratului titlu creat de editorii First Things).  Într-adevăr, dacă alege să continue să trăiască, suferința ei devine vina ei și poate fi blamată pentru costurile pe care continuarea existenței ei le impune asupra altor persoane sau asupra societății.

Aici este implicit efectul alegerii asupra vieții înseși, degradând-o din statutul unui absolut ce trebuie respectat la statutul unui obiect ce trebuie evaluat. Nu mai suntem solidari cu copilul și cu bunica, ambii aflați în situații dificile. Mai degrabă ei devin probleme ce trebuie rezolvate.

Această degradare este tratată mai pe larg în The Priority of Respect (Prioritatea respectului), International Philosophical Quarterly, vol. 44 (iunie 2004). Mi-ar face plăcere să îi trimit un exemplar pentru uzul individual oricărei persoane care îl solicită: richard.stith@valpo.edu .

NOTE

7 George A. Akerlof, Janet L. Yellen, and Michael L. Katz, “An Analysis of Out-of-Wedlock Childbearing in the United States” (O analiză a nașterilor în afara căsătoriei în Statele Unite ale Americii), 111 Quarterly Journal of Economics 277 (1996).

8 Erika Bachiochi, ed., The Cost of „Choice”: Women Evaluate the Impact of Abortion (Costul „alegerii”: femeile evaluează impactul avortului) 46-47, (2004).

Traducere și adaptare pentru PRO VITA București de I.B. Republicare cu permisiunea autorului.

LASĂ UN RĂSPUNS