Ar trebui interzisă practica sarcinilor-surogat? O analiza a problemelor etice și de drepturile omului legate de „maternitatea-surogat”

1017
0
DISTRIBUIȚI

Leo van Doesburg

Leo-van-DoesburgDe naționalitate olandeză, Leo este Director pentru Afaceri Europene și Consiliere Politică al Mișcării Politice Creștine Europene (European Christian Political Movement). Blogul său: www.leovandoesburg.blogspot.com

A locuit la Timișoara mai mulți ani. Este vorbitor de limba română.

Introducere

Pe 2 si 3 mai 2015, asociatia „Men having Babies” (MHB) – „Barbatii au Copii” – a organizat o controversata intrevedere la Bruxelles. MHB este o organizatie ce sustine drepturile „minoritatilor sexuale” si care doreste a oferi cuplurilor unisex posibilitatea de a avea copii. Desigur, acest lucru este imposibil din punct de vedere biologic, asa ca acestia folosesc serviciile mamelor-surogat, femei ce poarta copilul unuia dintre barbati. Prin simpla cautare pe site-ul lor, se poate observa ca, pentru putin peste 100.000 de dolari poti demara procesul „obtinerii” propriului copil. De obicei, astfel de servicii au loc in tarile in curs de dezvoltare, precum India.

In ultima vreme, multe grupuri si miscari (in special cele legate de LGBTI) fac presiuni in vederea legalizarii unui cadru ce permite si faciliteaza sarcinile-surogat. Spre exemplu, purtatoarea de cuvant a unui raport facut de Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei (APCE), o persoana insarcinata cu studiul problemelor legate de drepturile omului si ale moralitatii in ceea ce priveste mamele-surogat, este trans-sexuala. Ea a implementat sarcinile-surogat transfrontaliere si este in prezent implicata in comercializarea sarcinilor-surogat in India[1].

Intre timp, majoritatea Parlamentului European a condamnat orice forma de sarcina-surogat in doua rapoarte[2] privind drepturile omului. Politicienii crestini sunt de acord cu interzicerea sarcinilor-surogat in scopuri comerciale, insa exista sustinatori ai sarcinilor-surogat altruiste (cand mama „de imprumut” accepta sa poarte sarcina pentru viitorii parinti, fara a primi compensatie materiala de orice fel).

Acest articol, scris impreuna cu Lefteris Kaloterakis, colegul meu, si bazat pe cercetarea facuta de Teuta Vodo (cercetator pentru politici europene al Miscarii Politice Crestine Europene – MPCE), studiaza atat diferitele aspecte ale sarcinilor-surogat, cat si consecintele pentru drepturile mamei si ale copilului. De asemenea vom prezenta si pericolele medicale ce ii vizeaza atat pe mama, cat si pe copil. La final, va exista o sectiune speciala unde vor fi abordate probleme de natura morala si spirituala in ceea ce priveste aceasta practica, dar si conexiunea acesteia cu o noua forma de trafic de persoane: traficul de copii.

Definitia sarcinii-surogat

Sarcina-surogat este „o practica prin care o femeie ramane insarcinata cu intentia de a da copilul, la nastere, unei alte persoane” [3]. Unele persoane impart „practica mamei-surogat” in scopuri comerciale si altruiste, depinzand de prezenta ori absenta unei recompense, primita de catre mama temporara pentru sarcina sa. Cu toate acestea, abordarea nu ia in considerare drepturile si demnitatea copiilor. In timp ce in practica sarcinii-surogat in scopuri comerciale, viitorii parinti ofera un stimulent financiar pentru a asigura buna-vointa mamei-surogat, in cadrul celei altruiste, femeia accepta sa poarte un copil pentru parintii destinatari, fara a primi compensatie materiala de orice fel. Cu alte cuvinte, acest lucru este, in efect, o sarcina-surogat libera.[4]

Sarcinile-surogat in scopuri comerciale sunt o afacere internationala, transfrontalier capitalista, ce se dezvolta rapid, si care este estimata la o valoare minima de 4 miliarde de euro anual. „Parintii beneficiari” sunt cetateni din clasele de mijloc si superioare, in timp ce „mamele-gazda” si donatoarele de ovule au o conditie financiara inferioara. Piata mamelor „de imprumut” implica un numar ridicat de intermediari din toata lumea, ce sunt rasplatiti din punct de vedere financiar pentru a organiza procesul si pentru a gasi mama-surogat si donatoarele de ovule. Pe de alta parte, femeia ce poarta copilul, primeste numai 15-30% din pretul total platit pentru acest procedeu.

De-a lungul a mai mult de zece ani, problema mamelor-surogat si consecintele acestei practici s-au extins in convergenta cu dezvoltarea tehnicilor de procreare artificiale si stabilirea unei afaceri insemnate in tari precum Statele Unite, India, Ucraina ori Tailanda. In prezent, chiar daca majoritatea tarilor din lume nu intreprind practica sarcinilor-surogat, foarte putine legi nationale o interzic in mod explicit. Legile privind mamele-surogat difera mult de la o tara la alta.

Sarcinile-surogat in scopuri altruiste, unde mama-surogat nu este platita, ori ii sunt compensate doar costurile de intretinere, sunt permise in tari precum Belgia, Marea Britanie[5], Danemarca, Grecia[6], Olanda, Israel, unele state de pe continentul Nord- American (Kentucky, Nebraska, Maryland, Washington, Michigan), Florida (cuplul trebuie sa fie casatorit pentru a putea solicita serviciile unei mame „de imprumut”), Utah, Virginia, Canada[7] si Australia[8]. In Africa de Sud, Legea Copilului din 2005 a permis parintilor destinatari si mamelor-surogat sa aiba contractul de practicare a sarcinii-surogat validat de catre Curtea Suprema, chiar dinaintea fertilizarii. Aceasta le da dreptul viitorilor parinti-destinatari sa fie recunoscuti ca parinti legali inca de la inceputul procesului, ajutand la prevenirea situatiilor de incertitudine[9].

In ciuda eforturilor de a descrie aceasta metoda ca fiind un valoros act de binefacere lipsit de impact asupra starii fizice si psihice a participantilor, informatii rezultate din cercetari numeroase sugereaza opusul. Acest articol va incerca sa arate ca practica sarcinii-surogat nu poate fi vazuta ca un act altruist, in ciuda intentiilor partilor implicate, si netinand cont de prezenta ori absenta factorului financiar. In plus, exista implicatii serioase de natura morala, medicala ori sociala, ce trebuie luate in considerare.

Cat de altruista este defapt o „sarcina-surogat altruista”?

Ideea ca o sarcina-surogat din altruism este un proces acceptabil castiga teren. Aceasta se datoreaza faptului ca este perceput la scara larga ca fiind un act de bunavointa, cand mama-surogat este impinsa de empatie, sa imparta ceea ce poseda si sa isi utilizeze capacitatea reproductiva in folosul altora.

Dar este acest lucru adevarat? Ar trebui aceasta practica tolerata? Un numar de chestiuni de natura psihologica, morala si sociala sunt ignorate de acest procedeu al sarcinii-surogat din motive altruiste. Este o metoda de reproducere asistata, prin care o femeie accepta a ramane insarcinata cu scopul de a purta in pantece si a da nastere unui copil, pentru ca alte persoane sa il poata creste[10].

In timp ce sarcinile-surogat pot fi vazute ca o metoda de imbunatatire a libertatii de reproducere atat pentru mama destinatar, oferindu-i sansa de a avea un copil biologic, dar si pentru mama-surogat, ce isi poate folosi astfel fertilitatea in scopuri binevoitoare ori financiare, aranjamentele avand ca obiectiv finalizarea unui astfel de proces sunt pline de situatii in care libertatea de reproducere a femeilor este grav incalcata. Asa cum Raymond declara, orice valorificare a sarcinilor-surogat din motive altruiste si a daruirii unei sanse la reproducere trebuie incadrate in contextul politic al inegalitatii femeilor[11]. A fost demonstrat in mod repetat ca din acest fenomen rezulta practici inacceptabile, in special exploatarea femeilor, folosite pentru a satisface dorinta cetatenilor occidentali bogati, pentru profitul numerosilor intermediari, agentii, avocati ori clinici.

Implicatiile de natura morala, medicala si sociala 

Suferinta reala a cuplurilor infertile nu ar trebui sa ascunda faptul ca sarcina-surogat provoaca probleme atat in ceea ce priveste aspectele morale, cat si medicale, legale si sociale. In primul rand, aranjamentele facute in privinta desfasurarii procesului sarcinii-surogat prezinta multe probleme si contradictii in ceea ce priveste cadrul stabilit al drepturilor omului, din cauza incompatibilitatii conceptului de mama-surogat cu demnitatea umana. Aceste incompatibilitati exista atat in sarcinile-surogat comerciale, cat si in cele non-comerciale („altruiste”).

La initiativa Consiliului Europei, Conventia Internationala pentru Protectia Drepturilor Omului si a Demnitatii Fiintelor Umane (Conventia de la Oviedo[12]) din anul 1997, interzice folosirea corpului uman pentru a obtine castiguri materiale. Practica sarcinilor-surogat nu se afla in concordanta cu aceasta conventie. In plus, procedeul mamei „de imprumut” incalca Articolul 7 din Conventia privind Drepturile Copilului a ONU[13], de a isi cunoaste originile si de a avea o identitate. Principala diferenta dintre sarcina-surogat „altruista” si cea comerciala este aceea ca cea mai vulnerabila parte implicata in contractul ce priveste procesul acestui tip de sarcina, mama-surogat, este platita mai putin sau chiar deloc. Procesul sarcinii surogat nu este deci, o forma de angajament ori munca si ar trebui privita doar ca instrainare, un tip modern de sclavie si comert ilegal.

Chiar si cei ce sustin conceptul de sarcina-surogat cred ca acesta ar trebui reglementat. Unii fac referire la Conventia asupra Adoptiei Internationale din 1993, ce nu solicita statelor sa autorizeze adoptiile internationale ci o proiecteaza, pentru cele ce admit astfel de procedee, in asa fel incat sa nu se transforme in trafic de copii. Cu toate acestea, conditiile de adoptie si cele de sarcina-surogat nu pot fi comparate. Adoptia are ca scop daruirea unei familii copilului care nu mai face parte din una. Faptul ca se poate abuza de aceasta practica nu ii schimba scopul primar, care este protectia copiilor orfani ori abandonati. Din contra, nasterea-surogat are loc cu scopul de a „da” un copil unuia sau mai multor adulti. Inseamna „fabricarea” unui copil, deci privarea cu buna stiinta a acestuia de familia sa de origine, manipularea conceptiei si a descendentei legale, pentru a satisface dorintele adultilor.

Prin urmare, bazele ideii de sarcina-surogat stau sub semnul intrebarii din punct de vedere al moralitatii. Procedura de adoptie este refolosita in cazul sarcinilor-surogat intr-o maniera neplanificata, si nu indeplineste obiectivele adoptiei si nici conditiile aplicarii acesteia. In cele din urma, multi dintre cei ce propun ideea de sarcina-surogat, afirma ca sustin asa-zisele drepturi „de reproducere” si „de a avea copii”. Insa, nu exista nici un consens international cu privire la aceste presupuse „drepturi”. Ele pur si simplu nu exista. Exista, totusi, dreptul din nastere al copilului de a avea atat o mama si un tata, cat si dreptul inerent la demnitate. Copiii nu ar trebui niciodata tratati ca fiind un produs.

Procedura mamelor-surogat a fost de asemenea corelata cu traficul de copii. Spre exemplu, multe organizatii cu sediul in Statele Unite (unde acest tip de procedura este legal) coopereaza cu organizatii din Marea Britanie, ajutand cuplurile sa aiba acces la mamele-surogat. Acceptarea sarcinilor-surogat din motive „altruiste”, deschide cu usurinta o usa catre sarcinile-surogat in scopuri comerciale si trafic de copii. Mai mult, femei vulnerabile sunt recrutate si „cumparate”, decizii luate pe baza infatisarii, prin constrangere ori de bunavoie. Faptul ca trupurile si bebelusii acestora sunt cumparate pentru indivizi cu un statut socio-economic mai bun decat ele, seamana cu un schimb ce poate fi comparat cu traficul de persoane, asa cum este denumit de Natiunile Unite. Pe scurt, aceste idei subliniaza atat incompatibilitatile fundamentale dintre concepul sarcinii-surogat si principiul demnitatii umane, cat si problemele serioase ridicate datorita existentei legilor internationale ale drepturilor omului.

Exista de asemenea probleme medicale ce rezulta din sarcinile-surogat, si care nu pot fi neglijate, privind in special femeile ce devin mame-surogat si in acelasi timp donatoarele copilului si a ovulului. Procedurile induc un risc ridicat de sarcini multiple (25-50% de gemeni fata de 1,2% sarcina simpla), ce sunt problematice atat pentru mama cat si pentru fetusi. Sarcina, nasterea si perioada post-partum includ complicatii precum preeclampsia si eclampsia, infectii ale tractului urinar, incontinenta cauzata de stres, hemoroizi, diabet gestational, hemoragii ce pot pune in pericol viata mamicii, si embolism pulmonar[14]. Cat despre copil, nou-nascutul neajutorat nu isi poate exprima suferinta. Cu toate acestea, chestiuni precum nasterea prematura, malformatii genetice si infectii ce duc la prelungirea spitalizarii nou-nascutului sunt considerate importante si trebuie luate in considerare intr-un contract de sarcina-surogat[15]. Intr-un studiu important aparut in „Revista de Psihologie si Psihiatrie a Copilului”, si la care au luat parte 30 de familii- surogat, a fost demonstrat ca, desi nu sufereau de tulburari psihice, copiii aveau mari dificultati de adaptare.[16]

In cele din urma, sarcina-surogat are si implicatii sociale. Conform majoritatii studiilor, mamele-surogat devin dependente din punct de vedere emotional de mama destinatar. Cele mai multe mame-surogat au afirmat ca o relatie buna cu parintii destinatari este necesara pentru a usura povara despartirii. De fapt, dupa nastere, mamele destinatar nu au mai dorit continuarea relatiei cu mama biologica, iar celei din urma nu i s-a mai permis sa vada bebelusul. De-a lungul timpului, asteptarile s-au schimbat din cauza multor situatii dezamagitoare[17]. Mai mult, studiile arata ca exista riscul ca mamele-surogat sa fie umilite de familii si prieteni, ceea ce le afecteaza sanatatea psihica[18].

Un studiu privind experienta mamelor „de imprumut”, a aratat ca in 7% dintre cazuri, reactia familiei a fost una negativa, iar in 46% a fost neutra ori amestecata[19]. Un studiu facut in Grecia a aratat atitudinea negativa pe care majoritatea oamenilor o au fata de aceasta metoda[20]. In tari precum India, mamele-surogat sunt mutate in camine pe intreaga perioada a sarcinii. Chiar daca pretextul ingrijirea acestora in perioada pre-natala, adevaratul scop este pentru a le proteja si pentru a evita stigmatul rusinii de a fi o paria a societatii[21].

Concluzie

Dimensiunea globala a ideii de sarcina-surogat aduce nevoia unei colaborari regionale si internationale, urmand principiile consacrate ale instrumentelor nationale si internationale pentru drepturile omului, rezultand din centralitatea demnitatii umane. In consecinta, singurul raspuns adecvat la nivel international este interzicerea sarcinilor si nasterilor-surogat, in aceeasi maniera cu exploatarea copiilor, si nevoia adoptarii sanctiunilor  pentru criminali, in special pentru intermediari. Sarcinile-surogat, chiar si asa-numita sarcina din motive „altruiste” nu ar trebui permise. Asa cum Raportul Anual asupra Drepturilor Omului si a Democratiei in Lume din anul 2014, si politica Uniunii Europene privind aceasta tema, au fost aduse in discutie in cadrul Parlamentului European de catre Cristian Dan Preda (PPE/Romania), care afirma in paragraful 115: „[practica sarcinilor-surogat] submineaza demnitatea femeii, din moment ce corpul acesteia si functiile sale reproductive sunt folosite ca un produs.”

Parlamentul European „considera” de asemenea „ca practica sarcinii-surogat ce implica exploatarea aparatului reproductiv si folosirea corpului uman pentru castiguri financiare sau de alta natura, in special in cazul femeilor neajutorate din tarile in curs de dezvoltare, va fi interzisa si tratata ca o problema de urgenta in instrumentele pentru drepturile omului.

In concluzie, interzicerea practicii mamelor-surogat este o prioritate. Demnitatea a mii de mame si copii din intreaga lume este incalcata si trebuie sa actionam.

______________

[1] Este vorba despre Petra de Sutter, sefa departamentului de ob-gin de la spitalul din Ghent, Belgia. Din august 2015 ea lucrează și cu clinica indiană „Seeds of Innocence” care practică surogația comercială. Numele său apare pe website-ul http://www.seedsofinnocence.com/international-patients. (La ora publicării acestei traduceri, se cunoaste deja ca raportul propus de De Sutter a fost respins de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei http://www.culturavietii.ro/2016/03/16/o-victorie-pentru-demnitatea-umana-la-consiliul-europei-respingerea-raportului-de-sutter-privind-maternitatea-surogat/ – n. trad).

[2] Cel mai recent la http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//TEXT+TA+P7-TA-2011-0127+0+DOC+XML+V0//EN

[3] European Parliament 2013, ‘A comparative study on the regime of surrogacy in EU Member States’, p. 12. [8 May 2015].

[4] Idem.

[5] Mama surogat este recunoscută legal ca mamă, indiferent dacă este înrudită biologic cu copilul sau nu.

[6] Nu și pentru cuplurile unisex.

[7] În Canada, legea (Assisted Human Reproduction Act) permite doar surogația „altruistă”.

[8] În Australia, în toate statele (cu excepția Tasmaniei, care interzice toate formele de surogație) surogația „altruistă” este recunsocută ca legală. New South Wales, Tasmania, Queensland și Victoria permit cuplurilor de homosexuali să și creeze o familie prin surogație. Alte state australiene, nu. Unele state cer ca beneficiarul să fie căsătoriți sau admit ca cererea să fie motivate de infertilitate.

[9]  Kriari-Catranis (2003), ‘Human assisted procreation and human rights – The Greek response to the felt necessities of the time’, Eur J Health Law 10(3), 271-80.

[10] K.P. Pawan, D. Inder, N. Sharma (2013), ‘Surrogacy and women’s right to health in India: Issues and perspective’, Indian J Public Health 57(2), 65-70, p. 1.

[11] J.G. Raymond (1990), ‘Reproductive gifts and gift giving: the altruistic woman’, Hastings Cent Rep 20(6), 7-11, p. 1.

[12] http://www.provitabucuresti.ro/docs/bioetica/conventia.oviedo.pdf – nota trad.

[13] „1. Copilul se înregistrează imediat după nașterea sa și are, prin naștere, dreptul la un nume, dreptul de a dobândi o cetățenie și, în măsura posibilului, dreptul de a-și cunoaște părinții și de a fi îngrijit de aceștia. 2. Statele părți vor veghea ca aplicarea acestor drepturi să respecte legislația lor națională și obligațiile pe care acestea și le-au asumat în temeiul instrumentelor internaționale aplicabile în materie […]” – nota trad.

[14] P. Pawan Kumar, D. Inder, N. Sharma (2013), op.cit., p. 3.

[15] „Commercial surrogacy and fertility tourism in India, The Case of Baby Manji”. The Kenan Institute for Ethics at Duke University. The case studies in ethics. Available at: B. Jacobsson, L. Ladfors, I. Milsom (2004),  ‘Advanced maternal age and adverse perinatal outcome’, Obstet Gynecol 104(4), 727-33

[16] J. Lahl, W. Christopher (2014), ‘Why Gestational Surrogacy Is Wrong.

[17] Z. Berend (2014), ‘The social context for surrogates’ motivations and satisfaction’, Reproductive BioMedicine 29(4), 399-401, p. 399.

[18] V. Jadva, C. Murray, E. Lycett, F. MacCallum, S. Golombok (2003), ‘Surrogacy: the experiences of surrogate mother’, Hum Reprod. 18(10), 2196-204.

[19] F. Shenfield, G. Pennings, J. Cohen, P. Devroey, G. de Wert, B. Tarlatzis, ESHRE (2005), ‘Task force on ethics and law 10: surrogacy’, Hum Reprod. 20(10), 2705–2707; O.B.A. van den Akker (2007) op.cit.; J. Kennell, S. McGrath (2002), op.cit.; M. Akhoundi, Z. Behjati Ardakani (2008), ‘Surrogacy and the necessity for its application in infertility treatment’, J Reprod Infertil. 9(1), 7–13.

[20] J. Kennell, S. McGrath (2002), ‘Starting the process of mother-infant bonding’, Acta Paediatrica 94, 775–777.

[21] P. Saxena, A. Mishra, S. Malik (2012), ‘Surrogacy: Ethical and Legal Issues’, Indian J Community Med 37(4), 211–213, p. 213.

DISTRIBUIȚI
Articolul anteriorSUA: 47 de legi pro-viață au intrat în vigoare în 2015
Articolul următorCreștinii susțin „reprimarea” sexualității? Ei bine, da!
Guest Post
Articole și analize ale unor invitați speciali. Autori: William Gairdner, Obianuju Ekeocha, Grégor Puppinck, Claire de La Hougue, Russel Kirk, Papa Benedict XVI, James C. Dobson, Pat Buchanan, Leo van Doesburg, Johannes L. Jacobse, Thomas Ward, Theresa Okafor, Jason Scott Jones, Erika Bachiochi, Joe Bissonnette, Allan C. Carlson, Richard Stith, Luca Volonte, Jonathon van Maren, Abby Johnson, Louise Kirk, Friedrich Hansen, Christopher Smith, Marie Smith, Natalia Iakunina, Jakob Cornides, Herman Tristram Engelhardt Jr., Olgierd Pankiewicz, Mats Tunehag, Marta Cartabia, Adrian Pessina, Roger Kiska, Andrea Williams, Bronislaw Wildstein; Horațiu Pepine, Maria Aluaș, Marius-Teodor Zamfir, Anton Moisin, Ninel Ganea, Ștefan Iloaie, Alin Vara, Boiana Berchi, Mihai Silviu Chirilă, Monica Basarab, Bogdan Glăvan, Monahia Onufria Matei, Dan Păscuț, Roxana Puiu, Robert Lazu, Mircea Gelu Buta, Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă, Ionuț Mavrichi, Bogdan Mateciuc, Lavinia Tec, Roxana Puiu, Natalia Vlas, Daniel Mazilu.

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here