Invitaţie la cinema-special

1.187 views
1
DISTRIBUIȚI

violinist-with-down-syndromeprof. educaţie specială Laura Chîlnicean, Asociația Înțelege Autismul – Arad, intelegeautismul.ro

Vreau să invit pe toţi cititorii la cinema… Cinema-ul de acasă, cinema-ul de pe net, cinema-ul în familie, cu prietenii, la întâlnirile de seară, la asociaţie, pur şi simplu, cinema-ul pe care ni-l dorim să ne destindă, să ne emoţionăm a nu ştiu câta oară, să ne bucurăm şi nu în ultimul rând, să ne îmbogăţim cunoştinţele pe care cu siguranţă le avem, pentru că nu vedem un film oarecare, ci un film cu şi despre persoane cu dizabilităţi.

Ideea aceasta, a filmului special, a venit cu primul film vizionat, cu al doilea, cu al treilea şi aşa mai departe, şi a crescut treptat, film cu film, sporindu-mi curiozitatea, dar mai ales interesul. A devenit o provocare… Provocare pe care v-o lansez şi vouă, încercând să vă prezint câteva filme de acest gen, descriind pe scurt conţinutul lor pentru a stârni mai mult curiozitatea.

În rândurile ce urmează voi încerca să aduc spre cunoştinţă câteva producţii cinematografice – care i-au interesat deopotrivă pe americani, indieni, danezi, belgieni,
britanici – ce mi s-au părut edificatoare, constituind totodată pentru cadre didactice şi părinţi, deopotrivă, un adevărat material didactic de folos sau cel puţin un alt mod de cunoaştere şi de informare cu referire la copiii cu tulburări din spectrul autist, sindrom Down, dislexia.

Interesul producătorilor este divers: de la dorinţa de a impresiona prin aducerea în faţa marelui public a ceva nou, de senzaţie sau chiar unicat, până la oferirea sinceră a unor producţii care să „impresioneze” latura sufletească şi din care să prindă contur caracteristica spiritului uman, altruismul şi într-ajutorarea.

Citește și: Când aripa poartă nume de boală: „Copiii cu nevoi speciale şi viaţa de familie”

Filmele la care m-am gândit să vi le prezint fac parte din genul de scenarii despre autism. Aici, personajele prind o nouă viaţă, iar actorii se străduiesc, uneori după ani de repetiţii în pielea personajului, să prezinte un crâmpei din marea şi diversa dramă a acestei tulburări.

Majoritatea scenariilor cuprind personaje care au sindrom Asperger, una din categoriile de tulburări din spectrul autist, care se poate regiza mai uşor. Această formă de autism se
manifestă prin anumite caracteristici care sunt mai accesibil de interpretat şi care pot reflecta mai uşor geniul din această tulburare; sindromul Asperger şi Autismul înalt funcţional fiind mai degrabă abilităţi decât dizabilităţi, punându-se accent pe o anumită abilitate, care se dezvoltă la aceste persoane în mod cu totul diferit decât la
persoanele tipice.

Producţiile sunt în general americane, de acolo de unde s-au făcut primele cercetări, primele demersuri şi s-au dezvoltat terapiile specifice pentru astfel de persoane. Dacă unul dintre cele mai vechi filme despre autism, se pare chiar primul, Rain Man (1988), cu Dustin Hoffman, care a cucerit şi uimit publicul la vremea respectivă, prezenta povestea unui adult cu Asperger cu o extraordinară memorie matematică, astăzi, unul dintre filmele de referinţă, cel mai apreciat şi cu mare impact la public este Temple Grandin (2010). Poate pentru faptul că personajul trăieşte şi este foarte implicat în viaţa socială.

Filmul este o biografie, ce prezintă o parte din cele mai importante momente ale vieţii unei tinere femei (diagnosticarea, maturizarea, dezvoltarea din timpul anilor de şcoală şi de facultate) diagnosticate cu sindrom Asperger şi lupta acesteia într-o perioadă în care nu se ştiau foarte multe despre autism. Astăzi, Temple Grandin este doctor în ştiinţe oferit de Universitatea din Illinois, inventatoare pentru o treime din utilajele din industria zootehnică a SUA, dar şi din multe alte ţări, autoare şi militantă pentru drepturile persoanelor cu autism din America. Temple Grandin este în prezent profesor colaborator la Departamentul de Zoologie al Universităţii de Stat din Colorado şi participă frecvent ca lector în cadrul conferinţelor despre autism din toate zonele ţării.

Scenariul filmului are la bază cartea autoarei, „Gândesc în imagini. Autismul şi viaţa mea”, prezentând o formă de manifestare a unor astfel de persoane, şi anume, gândirea în imagini, şi rolul care l-a jucat o astfel de gândire în viaţa ei, de înţelegere a comportamentelor animalelor, dar şi importanţa pe care o pot avea oamenii din jur, ca în cazul mamei şi a unui profesor de colegiu, ce i-au marcat viaţa. Actriţa, Claire Danes, care a interpretat-o pe Temple Grandin şi-a jucat atât de bine rolul, încât a făcut-o pe aceasta din urmă să exclame că, aproape ar fi crezut-o că este autistă.

Producţie a anului 2009, filmul Iubire imposibilă, în original „Mozart and the whale” (Mozart şi balena) îi are ca protagonişti pe doi tineri cu sindrom Asperger.

Isabelle (Radha Mitchell) şi Donald (Jack Hartnett) fac parte din acelaşi grup de suport al autiştilor şi încearcă să se cunoască, să se accepte, să-şi înţeleagă reciproc stările, ca, în final să rămână împreună ca soţi. Ceea ce i-a unit foarte mult şi a cântărit în relaţia lor a fost faptul că fiecare dintre ei a recunoscut că au în comun dependenţa de anumite stereotipii ciudate prin care se simţeau bine şi le făceau plăcere, şi unuia şi altuia. Încercările şi certurile prin care au trecut, în ciuda disfuncţionalităţilor emoţionale care le ameninţau legătura dintre ei, le-au fost experienţă şi întărire în relaţia lor.

Un film, după părerea mea foarte reuşit şi actual, de data aceasta despre un adolescent, tot cu Asperger, este Ben X (2007), de producţie daneză (cuvântul în limba daneză, benx înseamnă „sunt un nimeni”), care îl aduce în centrul atenţiei pe Ben (Greg Timmermans) cu preocupările şi frământările specifice vârstei adolescente marcate de autism, dar care în plus se confruntă cu durerea şi frustrarea de a nu fi înţeles de cei din jur, în special de colegii de liceu, reuşind în final, printr-o strategie bine gândită, inspirat din jocurile online pe calculator de tip role-playing de care este obsedat şi a făcut fixaţie, să le dea o adevărată lecţie de viaţă. Filmul este inspirat dintr-un caz real şi îmbină genul artistic cu documentarul, lăsând în această parte, ca personajele să vorbească din când în când despre personajul principal.

Filme care să prezinte alte forme de autism (autismul atipic) decât Asperger sau Înalt funcţional sunt lesne de înţeles, mai greu de realizat, întrucât modul de manifestare este mai complex de imitat de către actori, în general acesta manifestându-se la copii. Cu toate acestea, În lumea tăcerii (2004), în original „Miracle run”, inspirat şi acesta dintr-un caz real, protagoniştii sunt doi copii gemeni, Steven şi Phillip a căror tânără mamă, de curând
despărţită de soţ, luptă cu toate forţele şi pe toate căile (problemele şcolare, terapia, integrarea în societate) pentru a dărâma prejudecăţile despre această afecţiune şi pentru a demonstra tuturor că băieţii ei merită a doua şansă. Aceştia, ajunşi la finalul filmului aproape de adolescenţă, demonstrează că a fi autist nu te împiedică să cânţi la chitară şi să joci şah, şi mai ales, cât de mult ajută perseverenţa şi încrederea pentru a învinge şi cele
mai grele şi dificile obstacole ale vieţii, arătând tuturor că miracolele sunt posibile.

My name is Khan (2010) este o altă producţie relativ recentă, indiană, viaţa unui tânăr musulman cu Asperger, cu complicaţii pe latura socializării, Rizwan Khan (Shahrukh Khan) care se luptă să arate că, deşi este musulman, nu este terorist şi nu prezintă un pericol public, cu toate că manifestările sale autiste îl fac susceptibil. Filmul este o pledoarie împotriva rasismului, a diferenţelor religioase şi culturale sub semnul unor manifestări autiste, nevinovate şi inofensive.

Balonul negru (2007) este pelicula ce vine în faţa spectatorului să prezinte povestea de viaţă a unei familii cu doi băieţi, dintre care unul cu autism infantil, în aşteptarea celui de al cincilea membru. Cum reuşeşte fratele băiatului cu autism să facă faţă tuturor problemelor şi situaţiilor în care este pus de către fratele său, cum reuşeşte el să treacă peste frustrări, stări de ruşine, furie, cum rabdă toate încercările şi în finalul filmului cum reuşeşte să ne
convingă cât de mult îşi iubeşte fratele aşa cum e, în ciuda atâtor compromisuri şi răzvrătiri, vom vedea pe parcursul desfăşurării producţiei. Este unul din puţinele filme care
prezintă problematica fraţilor dintr-o familie, atunci când unul dintre ei este cu dizabilităţi.

Mai pot enumera aici dintre filmele despre autism şi Adam (2009), unde scenariul filmului a fost inspirat în urma unui interviu auzit de producător la radio cu o persoană cu Asperger, aşa cum este şi personajul filmului, un tânăr inginer la o companie producătoare de jucării, Adam Raki (Hugh Dancy), care se luptă între dificultatea de a comunica cu celelalte persoane din jurul lui şi dragostea (fixaţia) lui de explorare a spaţiului. I am Sam (2001), Sam Dawson (Sean Penn), cu mintea unui copil de 7 ani, cu obsesie pentru Beatles, îşi dă seama de limitările sale şi încearcă să o ajute pe fiica sa să se poată realiza în viaţă, acolo unde el n-a putut, prin intermediul unei avocate.

Alte filme de referinţă cu subiecte speciale: Forrest Gump (1994) cu Tom Hanks, O minte sclipitoare (2001) cu Russell Crowe, şi nu în ultimul rând, după o poveste
adevărată, filmul britanic, Discursul regelui (2010) cu Colin Firth, o veritabilă şi originală lecţie de logopedie, dar şi de prietenie din vremea regelui George al VI-lea al Marii Britanii. Este interesant faptul că scenaristul David Seidler îşi construieşte personajul folosindu-se de experienţa personală, el însuşi fiind bâlbâit pe când era copil.

Unul dintre singurele filme de gen, remarcabil, cu un personaj-actor de excepţie care prezintă sindromul Down, este filmul belgian A opta zi (1996), unde Pascal Duquenne este chiar o persoană cu sindrom Down, care interpretează, ca actor, foarte bine rolul unui tânăr orfan, Georges, dintr-un centru pentru persoane cu dizabilităţi, care suferă de acest sindrom şi care trăieşte doar în prezent. Filmul este una dintre producţiile cu personaje reale, în sensul că, actorul suferind de însăşi boala pe care o interpretează este deja în pielea personajului: stereotipiile, manifestările, reacţiile şi chiar modul de a gândi, fiind chiar ale unei persoane cu sindrom Down. Titlul filmului este foarte interesant, dat chiar de Georges, când remarcă faptul că, a opta zi, e ziua în care l-a creat pe el Dumnezeu, ca persoană cu sindrom Down.

Am lăsat la urmă un film de excepţie, un film-lecţie despre copii-părinţi-educatori, care cresc şi educă într-un sistem de învăţământ ce se vrea modern, dar care funcţionează după clişee de mult depăşite. Producţie indiană, Steluţe pe pământ (2007), derulează povestea unui băieţel de 8 ani, Ishaan Awasthi (Darsheel Safary), care pare să trăiască tot timpul într-o altă lume, este neînţeles şi etichetat ca nefiind bun de nimic, îndărătnic şi obraznic, de către proprii părinţi şi educatorii din şcoală. Aşa ajunge la o şcoală de corecţie, unde se izolează de toţi cei din jur, trăind adevărate drame interioare, pentru că nici aici nu poate fi înţeles. Dar apare un profesor de arte, Nikumbh (Aamir Khan) de la o şcoală specială, cu experienţă pentru învăţământul special, care descoperă că Ishaan are dislexie şi pe deasupra este foarte talentat la desen. Modul lui de a aborda predarea învăţământului, nonconformistă, şochează, dar aduce rezultate excepţionale. Filmul este un preţios material didactic şi o adevărată lecţie pentru profesori şi părinţi, tocmai datorită metodelor variate şi adecvate pe care Nikumbh le pune în practică, atât faţă de copil, cât şi faţă de părinţii acestuia şi colegii-profesori.

Ca un fir roşu, în special pentru filmele care au ca protagonişti personaje cu tulburări din spectrul autist, acestea prezintă, specific afecţiunii, o fixaţie sau obsesie, cum s-ar numi în termeni generali, asupra anumitor lucruri sau activităţi (matematica, jocul pe calculator, astronomia, muzica etc.), care mai mult sau mai puţin, împreună cu personajul principal fac subiectul filmului.

Lista de filme poate continua, dar în speranţa că cele prezentate mai sus au stârnit curiozitatea şi interesul nu-mi rămâne decât să vă urez vizionare plăcută şi de folos.

Articol publicat în numărul 2 al revistei „ZÂMBET DE COPIL”, Revistă dedicată copiilor cu Sindrom Down și părinților acestora, editată de

Asociația Down Art Therapy, Tîrgu-Jiu, judeţul Gorj 
Telefon: +40768.35.76.75 (Orange)
E-mail: [email protected]
www.AsociatiaDART.info
Blog: www.ProiectulSindromDown.wordpress.com
FB: https://www.facebook.com/asociatia.dart.tgjiu
Grupul de dialog şi sprijin Proiectul.Sindrom.Down Tg-Jiu – https://groups.yahoo.com/neo/groups/proiectulsindromdown/info

DISTRIBUIȚI
Articolul anteriorMexic respinge legalizarea avortului
Articolul următorStatul Washington va preda transgender-ismul copiilor de grădiniță
Guest Post
Articole și analize ale unor invitați speciali. Autori: William Gairdner, Obianuju Ekeocha, Grégor Puppinck, Claire de La Hougue, Russel Kirk, Papa Benedict XVI, James C. Dobson, Pat Buchanan, Leo van Doesburg, Johannes L. Jacobse, Thomas Ward, Theresa Okafor, Jason Scott Jones, Erika Bachiochi, Joe Bissonnette, Allan C. Carlson, Richard Stith, Luca Volonte, Jonathon van Maren, Abby Johnson, Louise Kirk, Friedrich Hansen, Christopher Smith, Marie Smith, Natalia Iakunina, Jakob Cornides, Herman Tristram Engelhardt Jr., Olgierd Pankiewicz, Mats Tunehag, Marta Cartabia, Adrian Pessina, Roger Kiska, Andrea Williams, Bronislaw Wildstein; Horațiu Pepine, Maria Aluaș, Marius-Teodor Zamfir, Anton Moisin, Ninel Ganea, Ștefan Iloaie, Alin Vara, Boiana Berchi, Mihai Silviu Chirilă, Monica Basarab, Bogdan Glăvan, Monahia Onufria Matei, Dan Păscuț, Roxana Puiu, Robert Lazu, Mircea Gelu Buta, Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă, Ionuț Mavrichi, Bogdan Mateciuc, Lavinia Tec, Roxana Puiu, Natalia Vlas, Daniel Mazilu.

1 comentariu

  1. Foarte bun articol; informativ și aș spune complet. Am vizionat acum câțiva ani ˮI am Samˮ și ˮA opta ziˮ — două filme de neuitat. Mulțumesc.

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here