Avorturile forțate în SUA

1046
0
DISTRIBUIȚI

lampadcropAutor: Ildiko Curtis – Director, Women for Life International, SUA

Ildiko s-a născut la Budapesta. În 1963 a emigrat în Germania, unde l-a întâlnit pe soțul ei. Au emigrat împreună în SUA în 1975. Are studii de drept, terminate în Statele Unite. Azi, Ildiko locuiește împreună cu cei 3 copii și cu soțul său în Texas. ucrează pentru organizația Women for Life International și călătorește adesea pentru a vorbi la diverse evenimente pro-viață. Munca ei cuprinde și Africa de Vest și Europa de Est. Este totodată reprezentanta pentru America de Nord a Endeavour Forum Inc., un ONG care deține Statut Special Consultativ la ONU.

Discurs la Conferința internațională pentru Viață, Budapesta, 3 iunie 2016

Există o cale de a diminua avorturile!

Ascultând multe declarații îndurerate facute după avort de către femei, urmate de interpretarea cercetărilor asupra femeilor care făcuseră avort, am realizat că, în SUA, 2 din 3 femei fuseseră constrânse, șantajate să avorteze; în alte țări pot fi chiar mai multe femei aflate în această situație. Din nefericire, timp de foarte mulți ani, declarațiile femeilor după avort n-au fost luate în considerare, dar acum cercetările validează această experiență colectivă a coerciției.

Coerciția include: bătaia de joc, amenințarea, presiunea, intimidarea, forțarea altei persoane de a acționa într-o manieră involuntară. Aplicată avortului, coerciția poate fi subtilă, manifestându-se prin omiterea de informații, manipularea terminologiei, sau oferirea de informații insuficiente. Presiunea de a avorta poate duce la violență sau chiar omor.

Coerciția a continuat pentru că este foarte rar declarată. Potrivit ONU: „Avortul forțat este recunoscut explicit ca o violare a drepturilor și principiilor de bază”.

Coerciția poate fi o presiune directă sau indirectă asupra unei persoane, amândouă fiind ilegale. Cei care oferă servicii abortive au ignorant indiciile coerciției și acest lucru îi face complici în avortul forțat. Acest lucru trebuie să se schimbe! Constrângerea unei femei să avorteze ar trebui să aibă implicații legale serioase!

Institutul Elliot de Cercetare în Domeniul Științelor Sociale, cu rol de consilier pentru femeile și bărbații ce solicită tămăduire după avort, explică că o sarcină produce mari schimbări hormonale în organism, ceea ce face ca femeia să fie mai vulnerabilă din punct de vedere emotional, mental și fizic.

În această fază, orice femeie ar trebui protejată, dar 64% se simt forțate de alții sau chiar amenințate fizic să avorteze. Membrii mișcării pro-avort nu vor recunoaște aceste realități, dar multe femei care au avortat au declarant că decizia de a întrerupe sarcina nu le-a aparținut. Mai mult, luarea de decizii în situații de criză, e compromisă și multe avorturi se fac în aceste situații de criză. Multe dintre femei sunt informate eronat asupra dezvoltării fetale și asupra factorilor de risc. Adolescentele violate sunt, în mod special, cele mai presate să facă avort.

Într-un studiu, 92% dintre femeile care făcuseră un avort au spus că au fost informate greșit asupra dezvoltării fetale și asupra factorilor de risc. S-a constatat că 67% nu primiseră anticipat consiliere, 79% nu au fost informate despre alternative și 84% nu au primit suficiente informații pentru a lua o decizie în cunoștință de cauză. Majoritatea femeilor s-au simțit zorite sau nelămurite înainte de întreruperea sarcinii. Din nefericire, există de 4 ori mai mare probabilitatea ca o femeie să moară după un avort, din pricina riscurilor mari, așa cum declară Centrul Finlandez de Cercetare și Dezvoltare pentru Bunăstare și Sănătate.

De exemplu, o femeie care se implică în comportamente de mare risc, precum consumul de droguri și alcool, nu e expusă numai la efectele directe ale substanțelor, dar și la riscuri secundare precum accidente de autovehicule și contexte sociale și relaționale periculoase.

Alt studiu a arătat că 65% dintre femeile însărcinate au manifestat simptomele  traumei psihologice, femeile care făcuseră avort având un risc de sinucidere de 6 ori mai mare.

Simptomele traumei psihologice includ: rușinea, anxietatea, apatia, gânduri de sinucidere, panică, coșmaruri, ură pentru propria persoană,furie, tulburări de alimentație, consum de droguri și alcool, schimbări bruște de comportament, neliniște, lipsă de comunicare.

Studiul publicat de Revista Canadiană de Psihiatrie în 2010, a arătat că post-avort, femeile din SUA, în proporție de 98%, aveau un risc crescut de tulburare a sănătății mintale, comparativ cu femeile care nu făcuseră un avort.

De asemenea, cele care facusera întrerupere de sarcina sufereau de:

  • 59% -risc crescut de gânduri suicidale
  • 61%- risc crescut de tulburări comportamentale
  • 61%- risc crescut de anxietate socială
  • 261% risc crescut de consum de alcool!
  • 280%- risc pentru consumul de alte substanțe!
  • 60% dintre femei au declarat: „O parte din mine a murit”

Cei care presează o femeie să avorteze pot fi membrii familiei, prieteni care folosesc manipularea sau parteneri care folosesc forța; sau asistenții sociali și consilierii pe teme de avort care sfătuiesc conform agendei proprii; sau preoți, profesori, doctori; pot fi angajatori care vor să exploateze; sau clinici care funcționeză conform agendei bazate pe propriile beneficii.

  • 45% dintre bărbații intervievați la clinicile de avort au declarant că și-au forțat partenera să avorteze; inclusiv 37% dintre cei căsătoriți și 97% dintre toți cei intervievați au jucat un rol important în luarea deciziei. Adolescentele prezintă un risc mai mare de a deveni victimele coerciției. De vreme ce clinicile de avort neglijează să verifice dacă există vreo presiune, putem înțelege legătura dintre 64% care constrâng și 65% care prezintă simptome ale traumelor psihologice. Numărul acestora poate fi micșorat dacă consilierii pe teme de avort ar verifica existența coerciției și alți factori de risc înainte de întreruperea sarcinii.

Avortul nu ajută victimele abuzate și nu oprește exploatarea. 70% dintre victimele violului/incestului au decis să păstreze copilul și niciuna dintre ele nu a regretat, dar, dintre cele care au făcut avort, 78% au constatat că avortul le-a intensificat trauma. Victimele violenței domestice  declară că atacurile din timpul sarcinii vizau abdomenul.

Presiunea pusă pe fetele tinere vine, cel mai des, din partea mamei, tatălui, soțului/partenerului, dar și din lipsa suportului social și angajaților clinicilor de avort.

Multe femei resimt traume psihologice în timpul și după sarcină. În plus, există și riscul ca avortul să le producă o vătămare corporală gravă sau chiar moartea. Carol Everett, o fostă angajată a unei clinici de avort, a declarant: „Mutilăm cel puțin o femeie pe lună”.

Într-un studiu de cercetare cu tema „Cât de des întâlnită este coerciția?”, Institutul Elliot a prezentat 3 studii diferite despre factorii care duc la avort. Din nefericire, cele mai multe studii asupra acestui subiect au fost făcute de cei care favorizează avortul.

  • Primul studiu a fost făcut de Institutul Gutmacher, care a fost astfel numit după fostul președinte al Planned Parenthood, Alan Gutmacher. Studiul arată că 30% dintre femei sunt forțate să avorteze. Studiul lor a analizat ,,perceperea unei presiuni din partea altora”, dar nu a inclus îndemnurile înșelătoare, precipitate, conflictuale. De asemenea, clientele erau intervievate la clinică, partenerul fiind de față, el putând fi chiar cel ce o presase pe mamă să avorteze.
  • Al doilea studiu s-a limitat la femei care se confruntă cu problemele ce intervin după avort. Dintre aceste femei ce căutau consiliere, 55% s-au simțit forțate să avorteze, 61% credeau că alții le controlează viața și 44% doreau să li se fi oferit alternative la avort.
  • Al treilea studiu a fost creat de American Psychological Task Force on Abortion and Mental Health.

Raportul lor în privința avortului și sănătății mintale prezintă factorii de risc identificați:

  1. Întreruperea unei sarcini dorite.
  2. Perceperea unei presiuni din partea altora de a întrerupe sarcina.
  3. Perceperea unei atitudini potrivnice avortului din partea partenerului, familiei, prietenilor.
  4. Lipsa susținerii sociale.
  5. Diferite trăsături de caracter (stimă de sine scăzută, atitudine pesimistă, lipsă de control asupra vieții).
  6. Existența unor probleme de sănătate mintală anterioare sarcinii.
  7. Sentimente de rușine, stigmat.
  8. Dorința de discreție.
  9. Expunerea la demonstrații anti-avort.
  10. Folosirea de strategii de evitare și negare a situației.
  11. Sentimente de loialitate față de sarcină.
  12. Ambivalența cu privire la decizia de a avorta.
  13. Capacitate scăzută de a face față unui avort.
  14. Existența unui avort anterior.
  15. Avorturile târzii.

Este responsabilitatea medicului să verifice dacă există acești factori înainte de procedura chirurgicală. Caracterul fiecărei persoane determină severitatea vătămărilor produse de avort.

În SUA sunt numeroase state, precum North Dakota și Nebraska, care au adoptat legi ce impun persoanelor care provoacă un avort să verifice femeile înainte de avort, asigurându-se că femeile însărcinate nu sunt forțate să avorteze. Medicii ar trebui să fie răspunzători dacă nu verfică existența vreunei constrângeri înainte de efectuarea procedurii.

Centrul Contra Avorturilor Forțate (CAFA) oferă informații pe care o femeie sau o fată le poate da părinților ei sau altor persoane, anunțându-i că ea are un drept legal de a continua sarcina și subliniază, de asemenea, sancțiunile la care se expun impunându-i femeii să avorteze. Centrul îi informează printr-o scrisoare și pe cei care provoacă avortul, că fata sau femeia este forțată să avorteze, iar ei nu pot consimți legal să efectueze procedura și, de asemenea, îi informează și asupra consecințelor legale ce rezultă din efectuarea procedurii fară acordul fetei – a declarat Allen Parker, din partea CAFA.

Institutul Elliot a semnalat „sindromul stresului cauzat de avort”, dacă o femeie intră într-o clinică de avort însoțită de un bărbat. De obicei, femeia care vine la clinică împreună cu un bărbat, face acest lucru pentru că ea nu a dorit să facă avort și de aceea există multe șanse să aibă acest sindrom. Sau:

  • Poate fi nesigură în privința avortului și are nevoie de susținere
  • Partenerul impune o oarecare presiune și vine pentru a se asigura că merge pâna la capăt cu procedura
  • Partenerul a dezamăgit-o neimplicându-se în relație. În niciunul din aceste cazuri femeia nu se simte protejată.

Potrivit femeilor care au făcut avort, alegerea lor a fost influențată de atitudinea partenerului față de sarcină. Dacă el nu a fost de încântat de sarcină și chiar a susținut avortul, atunci femeia interpretează aceasta ca pe o lipsă de implicare în relație, așa cum se arată în cercetarea Institutului Elliot.

Exemple de coerciție:

  • Doctorul spune răspicat „Nu e un copil!”
  • Sandra Moreau a spus „Soțul meu mi-a spus că ori fac avort, ori mă părăsește!”
  • Julie Woodley relatează „Părinții mi-au spus că voi face avort. M-au închis în casă și au închis și telefonul. Două săptămâni mai târiziu m-au dus la 240 mile distanță, la Spokane, pentru a face avort.”
  • În New Orleans, un bărbat de 41 de ani a primit 2 sentințe pe viață pentru violarea fetelor gemene ale prietenei sale și folosirea avortului pentru a-și acoperi delictul. Victimele au mărturisit că agresiunea a început când aveau 10 ani și a durat timp de 7 ani. Una din fete a spus că bărbatul a plătit pentru un avort, necunoscut de mama sa. Mama, când a aflat că fata a fost violată, a plătit pentru al doilea avort.
  • „Mama a aranjat ca eu să avortez. Nu-i plăcea prietenul meu și dorea să-mi protejze „reputația”… Preotul nostru a sigurat-o că este în regulă să fac avort. Nimeni nu m-a ajutat…” Jane Crawford
  • Un bărbat a pledat vinovat pentru intrarea abuzivă în apartamentul prietenei sale și lovirea, agresarea ei, după ce a refuzat să avorteze. Victima, însărcinată în 3 luni, a declarat poliției că bărbatul a spus „Te voi bate până voi scoate copilul din tine!”
  • Când nevasta sa a refuzat să avorteze, soțul ei a sărit pe burta ei până când copilul a murit.
  • În Philadelphia, Cynthia Papageorge a dat în judecată magazinul Mother’s Work, pentru că le-au concediat pe ea și altă angajată, după ce au aflat că sunt însărcinate. Cynthia l-a acuzat pe angajator că a concediat-o în săptămâna 37 de sarcină, după ce i-a spus că nu va fi capabilă să se descurce la muncă.
  • Nicole Bergstron Ek din Minnesota a obținut o înțelegere pentru o valoare nedivulgată, de la angajatorul ei, magazinul Duluth Little, după ce șeful a încercat să o preseze să avorteze. Ek a declarat că șeful său a tratat-o urât în timp ce era însărcinată și a amenințat că o va împinge pe scări în timpul lunii a șasea de sarcină.
  • „Ne-a spus că ne va fi foarte greu să aveam grijă de copil, că aspectele financiare sunt foarte dificile. Nu mi-a dat o alternativă și nici nu m-a întrebat dacă doresc să țin copilul; doar a profitat de temerile mele și m-a făcut să cred că nu pot reuși să-l cresc”. Kelly.
  • „Nu este vorba de nicio alegere atunci când alții sunt cei care decid”.

În concluzie, există informații care corelează consilierea defectuoasă înainte de avort și simptomele stresului traumatic și, prin urmare, trebuie să adaptăm legislația pentru a preveni cauzarea unor suferințe inutile femeilor.

Pentru a reduce avorturile nedorite, forțate, impuse, trebuie să introducem testele de verificare menționate pentru a identifica acele femei care, după procedura avortului, pot rămâne cu serioase probleme psihologice.

Trebuie să furnizăm informații, înainte de procedură, despre diferitele tipuri de probleme mintale și fizice pe care femeile le pot avea după ce avortează. Trebuie oferită consiliere intensă pentru sarcinile cu mare risc, explicându-le în detaliu riscurile potențiale și dându-le alte opțiuni. De asemenea, trebuie să furnizăm informații legale despre coerciție. Asistența juridică gratuită oferită de CAFA poate fi de mare ajutor.

Resurse:

http://afterabortion.org/1993/identifying-high-risk-abortion-patients-2/

Abortion Four Times Deadlier Than Childbirth

Abortion Risks: A list of major psychological complications related to abortion

*http://thejusticefoundation.org/cafa/

*http://www.theunchoice.com/articles/cafainterview.htm

http://www.theunchoice.com/articles/howcommoniscoercion.htm

*http://www.theunchoice.com/pdf/FactSheets/ForcedAbortionFactSheet.pdf

*http://www.theunchoice.com/pdf/FactSheets/ForcedAbortions.pdf

*http://www.theunchoice.com/forcedabortioncitations.htm

*http://www.theunchoice.com/pdf/OnePageFactSheets/HardCasesSheet1.pdfmen-9

*http://www.theunchoice.com/pdf/OnePageFactSheets/PhysicalRisksSheet1.pdf

*http://www.theunchoice.com/pdf/FactSheets/ForcedAbortionFactSheet.pdf

*http://www.theunchoice.com/articles/howcommoniscoercion.htm

*http://www.theunchoice.com/pdf/OnePageFactSheets/HardCasesSheet1.pdf

*http://www.unfairchoice.info/intro.htm

*http://www.theunchoice.com/pdf/FactSheets/PortraitsOfCoercion.pdf

Recomandăm cărțile editurii „Anacronic”
DISTRIBUIȚI
Articolul anteriorImpactul „căsătoriei” între persoane de același sex asupra societății: lecțiile Canadei
Articolul următorCoerced Abortions in America
Guest Post
Articole și analize ale unor invitați speciali. Autori: William Gairdner, Obianuju Ekeocha, Grégor Puppinck, Claire de La Hougue, Russel Kirk, Papa Benedict XVI, James C. Dobson, Pat Buchanan, Leo van Doesburg, Johannes L. Jacobse, Thomas Ward, Theresa Okafor, Jason Scott Jones, Erika Bachiochi, Joe Bissonnette, Allan C. Carlson, Richard Stith, Luca Volonte, Jonathon van Maren, Abby Johnson, Louise Kirk, Friedrich Hansen, Christopher Smith, Marie Smith, Natalia Iakunina, Jakob Cornides, Herman Tristram Engelhardt Jr., Olgierd Pankiewicz, Mats Tunehag, Marta Cartabia, Adrian Pessina, Roger Kiska, Andrea Williams, Bronislaw Wildstein; Horațiu Pepine, Maria Aluaș, Marius-Teodor Zamfir, Anton Moisin, Ninel Ganea, Ștefan Iloaie, Alin Vara, Boiana Berchi, Mihai Silviu Chirilă, Monica Basarab, Bogdan Glăvan, Monahia Onufria Matei, Dan Păscuț, Roxana Puiu, Robert Lazu, Mircea Gelu Buta, Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă, Ionuț Mavrichi, Bogdan Mateciuc, Lavinia Tec, Roxana Puiu, Natalia Vlas, Daniel Mazilu.

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here