STUDIU Maternitatea surogat și drepturile omului. Analiză a problemelor umane, legale și etice (I)

541 views
0
DISTRIBUIȚI
Mama purtatoare sau mama surogat
Mama purtatoare (maternitatea surogat) presupune lipsirea intenționată a copilului de mama sa biologică.  

Raport realizat de Claire de La Hougue (doctor în drept, avocat, cercetător la Centrul European pentru Lege și Justiție din Strasbourg) și Caroline Roux (secretar general adjunct al Alianței Vita din Franța și coordonator al liniei de urgență „SOSbébé”) pentru Nomaternitytraffic.

Nomaternitytraffic (*Spuneți nu traficului de maternitate) este o inițiativă lansată de „Uniunea Internațională pentru Abolirea Maternității de substituție” la 20 noiembrie 2014, Ziua Internațională a drepturilor copilului.

Inițiativa invită organismele Consiliului Europei să se dedice eliminării și interzicerii efective a practicii maternității surogat.

Uniunea Internațională pentru Abolirea Maternității de Substituție acționează prin toate mijloacele legale pentru a interzice comercializarea pe plan internațional a corpului uman, în special prin maternitatea surogat. Această Uniune a fost fondată la inițiativa asociațiilor naționale și europene care acționează pentru respectarea copilăriei, a femeii, demnității și drepturilor omului, printre care, Centrul European de Drept și Justiție (statut consultativ special în cadrul Organizației Națiunilor Unite), l’Appel des professionnels  de l’enfance, Alliance VITA (membru al Platformei Drepturilor Fundamentale ale UE), FAFCE (statut participativ în cadrul Consiliului Europei), La Manif Pour Tous, l’Agence Européenne des Adoptés, Care for Europe, European Dignity Watch, Fondazione Novae Terrae etc., iar din România, Asociația PRO VITA București.

www.nomaternitytraffic.eu  – [email protected]

Resursă în limba română: www.mama-purtatoare.ro

De mai mulți ani încoace, la Conferința de la Haga privind Dreptul Internațional Privat s-a lucrat pe tema filiației copiilor născuți de o mamă surogat. O Convenție internațională pe această chestiune, chiar dacă nu ar obliga statele să legalizeze maternitatea surogat pe teritoriul lor, ar presupune cel puțin să accepte realizarea unei astfel de practici. De facto, acest lucru ar încuraja chiar eludarea legilor naționale ale statelor care interzic maternitatea surogat. Astfel, înainte de a căuta cum să fie rezolvate problemele care decurg din maternitatea surogat, cineva ar trebui mai întâi să reflecteze la gravele probleme grave de ordin juridic și etic pe care această practică le ridică.

Context

De peste un deceniu, problema maternității surogat și consecințele acesteia s-au extins odată cu convergența dezvoltării tehnicilor de procreare artificială și stabilirea unei mari afaceri în anumite țări, cum ar fi Statele Unite ale Americii, India, Ucraina sau Thailanda. În prezent, chiar dacă marea majoritate a țărilor din lume nu practică maternitatea surogat, foarte puține legi naționale o interzic în mod explicit, întrucât statele nu au adaptat încă legislația pentru a face față acestui fenomen recent. De cele mai multe ori, această problemă este importată prin faptul că oamenii recurg la mame surogat din străinătate. În unele cazuri, apar practici inacceptabile din acest fenomen, mai ales exploatarea femeilor sărace utilizate pentru a satisface dorința unor cetățeni bogați din țările occidentale, pentru beneficiul unor diverși intermediari, agenții, avocați sau clinici.

Reglementarea acestei practici este uneori invocată cu scopul de a preveni abuzurile și pentru a se asigura că este exercitată într-un cadru etic. Unii au făcut o paralelă cu Convenția privind adopția internațională din 1993, care nu impune statelor să autorizeze adopția internațională, dar oferă un cadru celor care o recunosc, astfel încât adopția să nu se transforme în trafic de copii. Cu toate acestea, situațiile nu sunt comparabile. Adopția își propune să ofere un copil unei familii ce nu mai are unul. Faptul că aceasta poate deveni ceva abuziv nu schimbă scopul său principal, care este protecția copiilor orfani sau abandonați. În contrast, maternitatea surogat sau maternitatea de substituție are scopul de a oferi un copil unuia sau mai multor adulți. Aceasta constă în crearea unui copil în mod deliberat, acesta fiind lipsit de familia de origine, prin manipularea conceperii sale și a părinților săi legali pentru a satisface dorința adulților beneficiari. Prin urmare, legitimitatea maternității de substituție este cel puțin discutabilă.

Suferința cuplurilor infertile nu ar trebui să ascundă faptul că maternitatea surogat ridică probleme esențiale în ceea ce privește drepturile omului, care trebuie să fie abordate înainte de implementarea unui cadru juridic internațional care ar însemna acceptarea principiului maternității surogat. Problema recunoașterii filiației parentale și a stării civile a copiilor nu poate ascunde serioasele problemele etice și juridice ridicate de această practică, așa cum presupune, într-un mod fără precedent, folosirea corpul unei femei și comercializarea copilului, ca obiect al contractului.

 

Introducere

Maternitatea de substituție este un contract prin care o femeie acceptă să poarte în pântece un copil pentru altcineva, să-l abandoneze la naștere și să-l predea părții contractante.

„Un contract este un acord prin care una sau mai multe persoane se obligă către una sau mai multe persoane de a da, a face, sau a nu face ceva.” [1] Într-un contract de maternitate de substituție, femeia are obligația de a face (să poarte copilul în pântece) și obligația de a da (să predea copilul cuiva). Acel „ceva„, obiectul contractului, este, prin urmare copilul. Cu toate acestea, în conformitate cu dreptul civil, „Doar bunurile în comerț pot face obiectul obligațiilor convenționale”[2]. Prin urmare, copilul este considerat în surogație ca fiind un bun, la fel ca în cazul tranzacțiilor comerciale.

În ceea ce privește femeia, ea este folosită de către sponsori ca un robot ce permite dezvoltarea fătului, adică exact ca un incubator. În cazul Bebelușul M. (Baby M) în New Jersey, 1988[3], faimosul psiholog de copii dr. Lee Salk a recunoscut în mod deschis acest lucru, precizând în fața instanței că cei doi nu au apelat la o mamă surogat, ci la un uter surogat.

Un astfel de contract presupune pe de o parte transferul fizic al copilului și, pe de altă parte, modificarea apartenenței sale. Prin definiție, mama (cea care dă naștere) dă copilul sponsorilor și este „ștearsă” din originea copilului, a cărui filiație este stabilită de numele unuia sau a doi sponsori care îl achiziționează. Copilul este obiectul contractului, ceea ce constituie, în sine, o problemă etică majoră. Mai mult decât atât, femeia este considerată numai din prisma capacității sale de reproducere, ca un mijloc de a obține un scop dorit. Este dificil ca acest lucru să fie compatibil cu demnitatea umană, chiar și în cazurile rare în care femeia este cu adevărat dispusă să facă această procedură.

Maternitatea de substituție, în general, este prezentată ca o acțiune altruistă și generoasă, când, de fapt, permite realizarea a fel de fel de abuzuri, pentru că nu respectă demnitatea umană a persoanelor în cauză (I).

Deoarece nu există încă prevederi legale internaționale privind maternitatea de substituție, este necesar să se facă referiri la alte tratate aplicabile în situații comparabile. O revizuire a maternității de substituție în conformitate cu dreptul internațional arată că această practică este contrară normelor actuale (II).

 

I- ÎNCĂLCĂRI ALE DEMNITĂȚII UMANE

Într-o maternitate de substituție, copilul este conceput, purtat și livrat în conformitate cu un contract, de obicei în schimbul banilor. Femeia, în același timp, este tratată ca un mijloc de a obține scopul dorit, o unealtă de reproducere.

Nici femeia, nici copilul sunt tratate ca ființe umane, ci ca obiecte, ca mijloace. Acest lucru este în mod clar în contradicție cu recunoașterea demnității inerente a tuturor membrilor familiei umane, pentru a cita preambulul Declarației Universale a Drepturilor Omului.

 

A. ÎNCĂLCĂRI ALE DEMNITĂȚII COPILULUI

  1. Interesul copilului

Atât în dreptul intern cât și în cel internațional, principiul care reglementează acțiunile în ceea ce privește copilul este interesul său superior. Astfel, în temeiul articolului 3 al Convenției cu privire la Drepturile Copilului, „În toate acțiunile ce privesc copiii, întreprinse de instituții publice sau private de ajutor social, instanțe judecătorești, autorități administrative sau organe legislative, trebuie să primeze interesul copilului.”

Prima întrebare pe care trebuie să ne-o punem despre maternitatea de substituție este dacă este în interesul superior al copiilor sau nu.

Un copil născut de o mamă surogat este conceput, realizat, adus pe lume și transferat în virtutea executării unui contract. Copilul este la dispoziția adulților, în calitate de proprietari ai unui obiect care să le satisfacă dorințele sau pentru a câștiga bani. Acest lucru este în mod clar în interesul adulților, dar este în concordanță cu respectarea demnității și interesului copilului?

Un copil născut de o mamă surogat poate fi conceput fie de o mamă surogat, prin inseminare artificială cu sperma contractantului sau a unui donator (mama surogat este așadar mama genetică și biologică a copilului; acesta este cazul maternității de substituție ieftină, low cost) sau prin implantarea embrionului în uterul mamei surogat, după fertilizarea in vitro. În acest caz, embrionul poate să fi fost creat fie cu gameți aparținând ambelor părți contractante, fie ai uneia dintre ele și ai unui donator, fie proveniți de la doi donatori. Prin urmare, un copil surogat poate avea până la șase părinți: mama genetică (donatoarea ovulului), tatăl genetic (donatorul spermei), mama-surogat, soțul ei (prezumția de paternitate) și cuplul ce cumpără copilul surogat. Este cumva în interesul copilului de a avea cinci sau șase adulți care să pretindă drepturi asupra lui?

Părinții reprezintă o parte esențială a identității unei persoane. În multe țări, copiii sunt identificați prin numele tatălui lor (fiul/fiica lui…), care apare în multe nume de familie, inclusiv în Europa. Cum ar trebui să fie determinată paternitatea unui copil născut prin maternitatea de substituție? Cine sunt părinții? Paternitatea și maternitatea sunt fiecare separate în trei revendicări posibile. Mai mult decât atât, ca și în cazul FIV sau inseminare artificială cu donator, donațiile de gameți sunt adesea anonime. Prin urmare, copilul este, în mod deliberat lipsit de o mare parte din identitatea sa. Aceasta este o sursă de suferință pentru copil și poate produce dificultăți psihologice și mentale[4].

Filiația parentală permite copilului a-și stabili poziția în propriul arbore genealogic, fapt ce va fi greu de realizat în cazul în care acesta este incoerent și evident incompatibil cu realitatea naturală (mai ales atunci când contractanții/beneficiarii sunt două persoane de același sex). Este în interesul copilului de a estompa originea și identitatea sa?

De zeci de ani încoace, cercetările au demonstrat în unanimitate importanța legăturilor fiziologice și emoționale dintre mamă și copil în timpul sarcinii, și influența sarcinii asupra mamei și a copilului. Copilul nu numai că simte toate emoțiile mamei sale, dar și mediul, alimentația sau stresul mamei pot afecta dezvoltarea sa și starea de sănătate a adultului ce va deveni[5], așa cum reiese din studiul epigeneticii. De asemenea, se arată că interacțiunea cu mama stimulează sau inhibă expresia unor gene.

O mamă surogat evită crearea de obligații față de copilul din pântece. Copilul este ținut deoparte în perioada în care relația ar trebui să fie fuzională, iar acest lucru nu poate decât să-i afecteze dezvoltarea. De la naștere, copilul recunoaște vocile și limba auzită în timpul sarcinii. Astăzi, această continuitate este recunoscută, încât contactul cu mama la naștere este favorizat, de exemplu prin „contactul piele la piele” pe burta mamei. Nou-născuții nu mai sunt spălați pentru a asigura un continuum senzorial și olfactiv, în special în cazurile de prematuritate, pentru a promova legături cu mama prin atingere și vorbire, întrucât este recunoscută natura lor benefică pentru dezvoltarea copilului.

Prin definiție, în cazul maternității de substituție, mama abandonează copilul la naștere (de multe ori prematur) pentru a-l predea beneficiarului/beneficiarilor. Este cumva în interesul lui să fie neglijat în pântece și smuls de la mama sa la naștere?

Cercetătorii și-au exprimat, de asemenea, îngrijorarea cu privire la impactul pe care maternitatea de substituție îl are asupra celorlalți copii ai mame-purtătoare. Aceștia ar putea suferi mai ales din cauza unor sentimente de nesiguranță și anxietate crezând că ar fi putut fi tratați în același fel, la fel cum anumiți copii ai căror mame au avut un avort suferă de sindromul supraviețuitorului. Este în interesul potențialilor copii ai mamei surogat de a vedea cum a fost tratat, fratele sau sora lor?

Simpla formularea a acestor întrebări duce la răspunsuri negative.

Desigur, multe dintre aceste dificultăți seamănă cu cele întâlnite de copiii adoptați. Cu toate acestea, scopul adopției este de a remedia o situație existentă și de a oferi copilului o familie, urmărindu-se interesul său. Copiii știu că părinții lor adoptivi au încercat să remedieze o situație dureroasă existentă. În mod contrar, în cazul maternității de substituție această situație este creată în mod deliberat pentru a satisface dorința adulților. Copiii mamelor surogat vor avea motiv să dea vina pe cei care i-au crescut pentru că au fost cauza suferinței lor, și pentru că li s-a amputat în mod voluntar o parte din identitatea lor pentru ca adulții să-și satisfacă propriile lor dorințe.

Situația este mai complexă decât în ​​cazul adopției, mai ales că există uneori donatori gameți și întotdeauna o dimensiune de voluntariat. Pentru copil, știind că abandonarea sa a fost decisă în prealabil, că el a fost conceput cu scopul de a fi abandonat (sau vândut) reprezintă o violență și o mare sursă de insecuritate pentru că a fost tratat ca un obiect de către adulții ce aveau misiunea de a-l proteja, începând cu mama sa.

Unele dificultăți frecvente la copiii adoptați sunt bine cunoscute. Studiile au început să arate impactul FIV asupra copiilor concepuți în acest mod; aceleași consecințe vor apărea în curând pentru copiii născuți de mame surogat, agravate însă pentru că este mult mai complexă și combină FIV cu adopția. Poate fi impusă copilului o afiliere falsă cu beneficiarii contractului, fără să apară apoi nicio consecință? Psihanaliști arată că „abdicarea” mamei purtătoare înainte de naștere este contrară interesului superior al copilului.

 

  1. Copilul ca obiect

Sponsorii încercă să influențeze patrimoniul genetic al copilului, prin alegerea donatorului de spermă și a eventualului diagnostic de pretransfer, inclusiv selectarea sexului. Plătind sume mari de bani, beneficiarii contractanți consideră că au dreptul de a obține un produs de calitate, în conformitate cu așteptările lor, sau să-l refuze, dacă aceasta nu este conform cerințelor. Acest lucru s-a întâmplat în cazul trist al lui Gammy, născut de o mamă surogat în Thailanda și refuzat de „sponsorii” săi pentru că suferea de sindromul Down.[6]

Ca orice contract, contracte de maternitate de substituție dau naștere la litigii, acestea devenind mult mai complexe din cauza obiectului lor. Copilul este esența litigiului, pretins sau respins de către toate părțile. Una din cauzele principale ale litigiilor este mama purtătoare care răzgândindu-se, întrucât s-a atașat de copilul pe care l-a născut, refuză să-l dea părinților contractanți. Ea este protejată în anumite țări, cum ar fi Anglia[7], dar în alte state nu are drepturi în ceea ce privește copilul, cum ar fi Ucraina[8] și India. În Statele Unite, în cazul Baby M, mama purtătoare – care era, de asemenea, și mama biologică – a trebuit să renunțe la copil în favoarea părinților contractanți, dar i s-a acordat dreptul de a-l vizita. Se poate întâmpla, de asemenea, că „sponsorii” să se răzgândească, de exemplu, atunci când cuplul se desparte pe perioada sarcinii[9] sau în cazul în care copilul se naște cu un handicap. Nimeni nu va mai dori copilul-obiect al acelui contract.

Numeroase întrebări apar, de asemenea, în cazul unei probleme în timpul sarcinii. De exemplu, în cazul în care este detectată o dizabilitate în timpul unei ecografii cu ultrasunete, poate mama purtătoare să fie obligate să facă avort?[10] Pe de altă parte, poate fi ea împiedicată să nu facă avort atunci când sarcina îi pune viața sau sănătatea în pericol?[11] În cazul în care copilul este născut mort sau moare la scurt timp dupa naștere, cum vor fi rezolvate problemele legate de executarea contractului? Mama va fi născut copilul, dar părinții contractanți nu-l vor fi primit. În cazul acesta, ar trebui să plătească suma asupra căreia s-au pus de acord? Dacă suma a fost deja plătită, ar trebui ca mama să returneze banii?

Probleme pot apărea în diferite domenii, cum ar fi relațiile de familie și riscurile de confuzie, în cazul în care mama purtătoare este apropiată de sponsori. În Marea Britanie, o țară considerată ca având un cadru legal strict în ceea ce privește maternitatea de substituție, o femeie de 46 de ani a purtat în pântece copilul unicului ei fiul în vârstă de 27 de ani, și un tribunal a decis în martie 2015 că fiul acesteia poate adopta copilul. Acest caz a provocat o furtună de controverse cu privire la faptul că o femeie poate da naștere copilului fiului ei, punând sub semnul întrebării interdicția incestului. Viitoarele dificultățile ale copilului, care este atât fiul bunicii sale și fratele tatălui său, nu au fost luate în considerare.

Mai târziu în viață vor înflori litigii între copiii concepuți prin maternitatea de substituție și numeroșii lor „părinți”, poate chiar „bunici”, referitoare la îndeplinirea obligației de a menține sau nu drepturi de succesiune, poate, chiar cu frați vitregi și surori vitrege, sau chestiuni ce intră sub incidența altor domenii, de exemplu în ceea ce privește restricțiile privind căsătoria între frați (vitregi) și surori (vitrege)[12].  Dacă filiația parentală este confuză, inevitabil va da naștere la numeroase probleme juridice.

O căutare rapidă pe internet arată că maternitatea de substituție este o piață în expansiune: sute de clinici și agențiile își oferă serviciile în domeniu, la diferite prețuri, fie prin pachete cu preț fix sau pachete bazate pe opțiunile selectate. În Statele Unite, poate costa între 100.000 $ și 150.000 $, aproape jumătate din această sumă în Rusia sau Ucraina, și un sfert în India. Unele promovează cu nerușinare mame purtătoare „low cost” și au prețuri diferite pentru ovulele pe care le oferă, dacă femeia care le-a donat este indiancă sau caucaziană[13]. Se estimează că cifra de afaceri anuală a pieței de reproducere, care a fost de 400 milioane de dolari în India în 2011[14], a crescut la 2 miliarde acum, potrivit Confederației Industriei Indiene[15] și la 6,5 miliarde de dolari în SUA.[16]

Un ONG indian a denunțat recent utilizarea de fete foarte tinere (de la 13 ani), victime ale traficului de persoane și exploatate ca mame surogat.[17] Rețelele de tip mafie de vânzări de copii nu sunt restricționate în țările în curs de dezvoltare. În vara anului 2011 o rețea de vânzare de copii a fost dejucată chiar în SUA. Acesta a fost organizată de avocații care susțineau că acei copii fuseseră concepuți pentru părinți contractanți care s-au răzgândit apoi. Copiii erau vânduți pentru 100.000 de dolari![18]

– Va urma –

_____

NOTE

[1] Definiția din articolul 1101 din Codul Civil Francez

[2] Articolul 1128 din Codul Civil Francez

[3] Dl. și dna. Whitehead au încheiat un acord cu dl. și dna. Stern prin care dna. Whitehead avea să fie înseminată cu sperma dlui Stern urmând apoi să predea copilul conceput. La final, ea a vrut să păstreze copilul și a refuzat să accepte prețul convenit. După o serie de evenimente litigioase, contractul de maternitate de substituție a fost anulat și familia Stern a primit custodia copilului, cu dreptul doamnei Whitehead a vizita copilul, prin decizia Curții Supreme din New Jersey la 3 februarie 1988.

[4] A se vedea, de exemplu: http://www.anonymousfathersday.com/  sau http://breeders.cbc-network.org/

[5] A se vedea: http://www.levifbe/actualite/sciences/l-epigenetigue-ou-comment-la-sante-de-bebe-est-influencee-in-utero/article-normal-133383.html ; a se vedea de asemenea: http://rue89.nouvelobs.com/2013/07/03/transmet-mere-porte-enfant-nest-genetiquement-sien-243913

[6] O anchetă a dezvăluit o fabrică de copii în Bangkok. Pe 20 februarie 2015, Parlamentul thailandez a votat o lege care interzice maternitatea surogat pentru străini. Aceasta va fi posibilă doar pentru cetățenii thailandezi căsătoriți de cel puțin trei ani; textul interzice, de asemenea reclamele pentru maternitatea de substituție. O problemă comparabilă se poate produce în cazul unui donator de spermă. Recent, un cuplu de lesbiene , după ce au făcut o înseminarea artificială  au dat în judecată clinica, deoarece aceasta din urmă, din greșeală, a folosit sperma unui negru. http://www.dailymail.co.uk/news/article-2791053/Should-white-mom-paid-brown-baby-mistake.html

[7] Aceste contracte sunt imposibil de aplicat, așadar mama purtătoare nu poate fi obligată să predea copilul; pe de altă parte, tatăl contractant și tatăl biologic pot fi obligați să plătească pensie alimentară pentru educația copilului: Publicat în Daily Mail online la data de 13 aprilie 2011: http://www.dailymail.co.uk/femail/article-1376349/As-couple-ordered-pay-500-month-baby–Was-surrogate-took-baby-money.html

[8] O mamă ucrainiană care a dorit să păstreze copilul a aplicat la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

[9] De exemplu, un cuplu japonez care a „comandat” un copil în India și apoi a divorțat; în final, „bunica”, mama contractantului a fost cea care a luat copilul: Bebelușul Manji Yamada vs. Uniunea India și Altul, Judecăți astăzi 2008 (11) Curtea Supremă 150. Rezumatul cazului disponibil aici: http://www.Iawgazette.com.sg/2009-3/regnews.htm

[10] Unei mame-surogat din SUA i s-au oferit 10.000 $ ca să avorteze, pentru că bebelușul avea despicatură palatină: http://edition.cnn.com/2013/03/04/health/surrogacy-kelley-legal-battle/

[11] În SUA, contractele de maternitate de substituție prevăd toate aceste eventualități, precum în cazul Baby M: http://www.gale.cengage.com/free resources/whm/trials/babym.htm.

[12] Apar deja cazuri, din cauza donațiilor de spermă: http://www.slate.com/articles/life/dear_prudence/2013/02/dear_prudence_my_wife_and_i_came_from the_same_sperm_donor.html

[13] http://www.artbaby.in/ivf-packages/

[14] 2011 Notă preliminară a Conferinței de la Haga, § 11 http://www.hcch.net/upload/wop/genaff2011pd11e.pdf

[15] http://beta.dawn.com/news/788596/wombs-for-rent-indian-surrogate-mothers-tell-their-tales

[16] Sigrid Fry-Revere, „Funding Embryonic Stem Cell Research/Sponsorizând cercetarea celulor stem embrionare” Genetic Engineering and Biotechnology News / Inginerie genetică și Știri biotehnologice, Vol. 27, Nr. 6, 15 Martie 2007, citată de http://www.cbc-network.org/issues/making-life/egg-donation-and-exploitation-of-women/

[17] http://www.hindustantimes.com/india-news/tribal-girls-forced-to-conceive-deliver-babies-for-sale/article1- 1320239.aspx

[18] Comunicat de presă, Biroul Avocatului Districtul de sud al SUA, California, Cercul de vânzare bebeluși deconspirat 1 (9 august 2011).

DISTRIBUIȚI
Articolul anteriorVIDEO Obama și comercianții de moarte
Articolul următorSTOP Ordinului 1306/1883/2016 ce concediază asistenții personali
Guest Post
Articole și analize ale unor invitați speciali. Autori: William Gairdner, Obianuju Ekeocha, Grégor Puppinck, Claire de La Hougue, Russel Kirk, Papa Benedict XVI, James C. Dobson, Pat Buchanan, Leo van Doesburg, Johannes L. Jacobse, Thomas Ward, Theresa Okafor, Jason Scott Jones, Erika Bachiochi, Joe Bissonnette, Allan C. Carlson, Richard Stith, Luca Volonte, Jonathon van Maren, Abby Johnson, Louise Kirk, Friedrich Hansen, Christopher Smith, Marie Smith, Natalia Iakunina, Jakob Cornides, Herman Tristram Engelhardt Jr., Olgierd Pankiewicz, Mats Tunehag, Marta Cartabia, Adrian Pessina, Roger Kiska, Andrea Williams, Bronislaw Wildstein; Horațiu Pepine, Maria Aluaș, Marius-Teodor Zamfir, Anton Moisin, Ninel Ganea, Ștefan Iloaie, Alin Vara, Boiana Berchi, Mihai Silviu Chirilă, Monica Basarab, Bogdan Glăvan, Monahia Onufria Matei, Dan Păscuț, Roxana Puiu, Robert Lazu, Mircea Gelu Buta, Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă, Ionuț Mavrichi, Bogdan Mateciuc, Lavinia Tec, Roxana Puiu, Natalia Vlas, Daniel Mazilu.

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here