„Marșul femeilor” de la Washington: ideologia proavort și povara absurdului

1533
0
DISTRIBUIȚI
„Marșul femeilor” de la Washington a provocat aprobarea unei părți a societății. De ce  este ilogic, absurd și chiar periculos acest impuls al unei părți a femeilor din lume, explică Serghei Hudiev. Sursa: Pravmir.ru, 24 ianuarie 2017.

„Marșul femeilor” de la Washington a provocat aprobarea entuziastă a unei părți a presei. New York Times a postat un reportaj interesant despre modul in care in toată lumea, de la Tbilisi la Vancouver, femeile s-au solidarizat in acest marș. „Meduza” a povestit că „totul a inceput cu o postare pe facebook” (o versiune modernă a pianului ascuns in tufiș [expresie rusească semnificând o persoană, o abilitate sau un conjunctură care apare pe neașteptate, exact la momentul potrivit, pentru a face lucrurile să se întâmple, n. red. CV]). Dar, în rețelele noastre sociale, acest eveniment istoric mondial a fost întâmpinat cu o ironie mai degrabă usturătoare.

Ei bine, femeile se pot confrunta cu probleme specifice și cu forme specifice de nedreptate. Nu este nimic în neregulă cu lupta femeilor pentru drepturile lor. O astfel de luptă pe mine nu mă provoacă la ironii. De asemenea, i-am înțeles pe deplin pe oamenii care protestează împotriva lui Trump: e un grobian și un mitocan, fără îndoială.

Dar, marșul care s-a petrecut recent a fost un pic despre altceva; și aș vrea să vorbesc despre sentimentul de suprarealism lăsat de el în urmă. Internetul este plin de fotografii ale participanților în costume și cu pălării corespunzătoare – puțin mai lipsea și le făceau special pentru eveniment cu o metodă anume de fabricație. Să înțelegi de ce demnitatea umană a femeilor e proslăvită in acest fel, este dificil.

Îl poți acuza pe bună dreptate pe Trump de vulgaritate – dar e ciudat să faci asta, atâta timp cât vulgaritatea ta o depășește cu mult pe cea a lui Trump

Dar nu de asta am fost șocat cel mai mult. Marșul a fost, potrivit organizatorilor și afișelor participanților, proavort – și aici retorica proavort produce o impresie atat de suprarealistă incat, dacă participantele s-ar fi imbrăcat in reptilieni și ar fi mers in cozi, imaginea nu ar fi fost cu mult mai grotescă. „Luați rozariile de pe ovare!”, „Scoateți teologia din biologie!” Și multe alte cerințe, „noi cerem!” și voi „trebuie!”.

Iată ce mi se pare straniu. Ei bine, luăm rozariile și teologia, la fel. Să jucăm după regulile voastre. Să presupunem că m-ați convins – religia este un mijloc de opresiune și de inșelăciune, nu există nici un Dumnezeu, in orice caz, nu ne putem baza pe El.

Adică, sunt o primată inalt dezvoltată, care concurează cu alte primate pentru resurse și femele. Rațiunea și conștiința sunt un efect secundar a milioane de ani de Evoluție, care nu a fost in nici caz scopul ei. Cu alte cuvinte, in această imagine a lumii, evoluția ca proces impersonal, in general, nu poate avea un scop. Stabilirea de scopuri se intamplă doar la o persoană – iar noi am convenit să scoatem teologia din joc.

Și iată că un grup de alte primate mă informează că ele au o „cerință”, că această cerințe e „valabilă” și eu „trebuie” să o recunosc. Primatelor, despre ce e vorba? Să presupunem că e in interesul meu să mă impac cu alți membri ai tribului și chiar să păstrez o uniune cu unii masculi din specia mea impotriva altor masculi. Dar, in acest caz, e vorba de altceva. Mi-au spus că „trebuie” să am o obligație morală de a acționa intr-un anumit fel, indiferent de interesele mele. Că acestea sunt cerințele dreptății.

Dar am convenit deja asupra faptului că nu există nici un Dumnezeu – de ce anume „ar trebui” să fac ceva? Doar pentru că un grup de primate, care, mai ales, nu sunt din tribul meu, cer asta de la mine? Ei bine, există mai multe grupuri diferite de primate cu cerințe diferite, toate doresc de la mine lucruri diferite – de unde ați luat-o că eu trebuie să fac ceva, și că vă sunt dator anume vouă?

Ce fel de „dreptate” poate fi intr-o lume care se conduce după mutații aleatorii și după selecția naturală? Au dispărut  neanderthalienii in mod corect? Dar dinozaurii?

Procesele biologice (continuăm să ținem teologia la distanță) nu pot fi „drepte” sau „nedrepte”. Ele doar se intamplă. Cineva a mancat, cineva a fost mancat. Trump – in cursul mutațiilor aleatorii la strămoșii săi – a fost mai apt pentru viața junglei urbane, a dobandit mai multe resurse, a ajuns la femei mai atrăgătoare. Nu-ți place comportamentul lui? Ei bine, probabil, de asemenea, oamenii de Neanderthal au rămas dezamăgiți să cedeze pămanturile lor oamenilor de Cro-Magnon. Reiese de aici că nu există obligații pentru nimeni și nimic.

A impune cerințe sau critici morale, a-i reproșa cuiva o abatere sau a cere decență – inseamnă să apelezi la o lege morală pe care toți oamenii trebuie să o respecte. Pe scena lumii, această lege nu există. Toate aceste „noi cerem!”, „voi trebuie!”, „acest comportament este nedemn și scandalos!” nu inseamnă decat un set de sunete lipsite de sens.

De obicei, atunci cand ii atenționezi asupra acestui fapt, conversația ia o turnură și mai absurdă – „dar la voi in Biblie scrie că ar trebui să-ți iubești aproapele!”…

Dar, am convenit deja asupra faptului că Biblia e o colecție de mituri antice, care nu servește decat opresiunii patriarhale. Am eliminat, la cererile insistente, teologia din biologie. Iar biologia, ca disciplină descriptivă, nu ne dă nici un motiv să luăm toate aceste „noi cerem, iar voi trebuie” in serios.

Mai mult decat atat, dacă morala patriarhală, cu cererile sale de a fi credincios in căsătorie și interdicția de a suprima o viață umană nevinovată, nu e decat un instrument de manipulare și de opresiune, atunci de ce nu ar trebui să consider și eu cererile voastre morale la fel – o incercare de a mă manipula in interesul anumitor opresori?

Intr-o lume din care e eliminată toată teologia, orice moralitate, in general, nu este nimic mai mult decat un sistem de manipulare

Cerința de abținere de la ofensele și insultarea lucrurilor sfinte este absolut lipsită de sens intr-un univers fără Dumnezeu – asta este, fără indoială, adevărat. Dar, intr-o astfel de lume, este complet lipsită de sens cerința de abținere de la insultele față de homosexuali. Desigur, intr-o lume fără teologie, convingerile morale creștine sunt iluzorii, iar cerințele lor – nefondate. Dar, in această lume, convingerile și cererile liberalilor sunt la fel de nefondate. Orice declarație de tipul „tu trebuie” – religioasă sau laică – e complet fără fundament intr-un univers, unde „nu există nici bine, nici rău, nici un scop, nici un plan, nimic altceva decat indiferență oarbă și nemiloasă”.

La timpul său, Vladimir Soloviov și-a spus opiniile cu umor intelectualilor atei contemporani: „Omul a coborat din maimuță, drept urmare, ar trebui să ne iubim unii pe alții”. Acest lucru este cu adevărat amuzant, dar „omul a coborat din maimuță, drept urmare, aveți obligația morală să ne respectați drepturile” e și mai amuzant.

Retorica, care, pe de o parte, cere cu furie – „Voi trebuie! Trebuie! Trebuie!”, pe de altă parte, neagă existența legii morale obiective, iși taie creanga de sub picioare, iși mănancă coada, se construiește pe același teren pe care-l respinge.

Acest lucru se vede față de cerințele morale, in general, – dar mai ales in ceea ce privește „dreptul la avort”. Nu este dreptul de a-ți gestiona „corpul tău” – corpul copilului in uter este corpul unei alte ființe umane. „Dreptul la avort” este un drept de a suprima viața unei ființe umane nevinovate atunci, cand te incomodează.

„Dreptul de a lua viața unei alte ființe umane” este o absurditate logică

Lipsirea de viață a unei persoane nevinovate este cel mai evident și mai incontestabil refuz al dreptului in sine – toate drepturile incep cu dreptul la viață, cei morți nu mai au ce face cu drepturile. A nega cu bună știință dreptul la viață al unor membri nevinovați ai rasei umane – care nu sunt sigur nici infractori deferiți unor pedepse, nici agresori inarmați – aceasta inseamnă să distrugi insăși posibilitatea legii.

Prin urmare, pancartele cu cerințele de a respecta dreptul la avort imi provoacă un sentiment de suprarealism al halucinațiilor severe și distopiei de tip Hollywood.

Dar există un alt strat al absurdității – discuția de multe ori se dezvoltă după schema: „nu-i corect să suprimi o viață umană nevinovată” – „iar voi sunteți ipocriți și opresori”. Ei bine, probabil că noi suntem cu adevărat ipocriți și opresori. Totuși, ca aceste reproșuri să aibă sens, e necesar să se recunoască legea morală conform căreia a fi ipocrit și opresor – e greșit, ceea ce ne aduce inapoi la ceea ce deja am discutat.

Dar chiar dacă toți cei care se opun avortului ar fi oameni absolut lipsiți de valoare, asta nu schimbă cu nimic faptul că copilul din uter este un membru al rasei umane, este ființă umană, in mod evident nevinovată.

Teza „nu trebuie să suprimi o viață umană nevinovată” in nici un fel nu poate fi respinsă de faptul că este exprimată de un ipocrit, de un opresor, de un bărbat alb și, in general, de un tip dezgustător

Da, prezența oamenilor slabi și vulnerabili, care depind de bunăvoința altora – copiii din uter și din afara lui, persoanele in varstă, persoanele cu handicap, bolnavii mintal – a fost dintotdeauna o povară considerabilă pentru cei sănătoși. A permite să fie omoarați toți, ar putea imbunătăți in mod semnificativ calitatea materială a vieții. Dar dacă recunoaștem legea morală, recunoaștem că nu poți ucide oameni nevinovați. Iar dacă nu recunoaștem – nu mai avem nici un motiv de a da vina pe cineva (nici chiar pe Donald Trump) sau de a pretinde ceva.

Ideologia proavort nu este respingătoare atat pentru credința mea (dar inclusiv și pentru ea) cat pentru judecata mea. In loc să porți o asemenea povară absurdă, e mult mai ușor să te căiești și să te intorci la Dumnezeu, ca să primești iertarea Lui și să incepi o viață nouă. Cum mulți au și făcut-o.

Recomandăm cărțile editurii „Anacronic”

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here