Subminarea asistenței medicale primare în Kenya

430 views
0
DISTRIBUIȚI

Fragment din volumul „Controlul populatiei/Costuri reale, beneficii iluzorii”, de Steven W. Mosher, in curs de aparitie la Editura Provita Media

Steven W. Mosher, cunoscut sociolog american si specialist in demografie si controlul populatiei in China, bazandu-se pe documente si cercetari aprofundate, descrie modul in care cad prada controlului populatiei sistemele nationale de sanatate din tarile in curs de dezvoltare, in momentul in care sunt puse in aplicare, cu ajutorul a diferitor organizatii internationale si guverne ale tarilor bogate, programe generoase de „planificare familiala” (contraceptie, sterilizare si avort). In fragmentul de fata este vorba despre cazul Kenyei. Alte teme, pe care autorul le aduce la cunostinta publicului larg, in aceasta carte, sunt: Iluzia malthusiana si originile controlului populatiei; Modelul chinez; Cazuri din Africa: Nigeria; Drepturile omului si nedreptatile reproductive; Beneficii iluzorii pentru tarile donatoare; USAID si controlul populatiei; De la controlul populatiei la programele pro-nataliste.

După cum ni se sugerează in povestea malariei, atunci cand adepții controlului populației merg intr-o țară precum Kenya sau Peru, in primul rand, are de suferit asistența medicală primară. Oficialii din domeniul sănătății din guvern și asociațiile medicale locale sunt toți cooptați, in primul rand, oferindu-li-se oportunități de instruire avansată in străinătate sau cadouri generoase (a se citi „mită”) ca echipamente de birou sau mașini luxoase. Odată ce instituția medicală a unei țări a căzut de acord să facă din „planificarea familială” o prioritate, bugetele naționale de sănătate tind să cheltuie banii in mod disproporționat anume in acest domeniu.

In același timp, se inființează programe de reducere a fertilității, finanțate de asemenea grupuri precum USAID, UNFPA și IPPF. Finanțate generos, in comparație cu standardele locale, asemenea programe devin magneți pentru resursele precare locale. Medicii locali, atrași de salarii mai mari, abandonează asistența medicală primară, in favoarea „planificării familiale”. Clinicile locale de sănătate sunt transformate in centre de „planificare familială”, unde singura asistență ușor disponibilă include: contracepția, sterilizarea și avortul. Intr-o călătorie din 1997, făcută in Kenya, dr. Mary Meany a descoperit o femeie bolnavă, zăcand pe unul din drumurile proaste de țară. Alarmată de starea ei, Mary și insoțitorul sau au dus-o la unul dintre spitalele de stat, aflat la o distanță de cinci ore de mers cu mașina. Acolo nu au găsit nici un medic și nimic din cele necesare unui spital. La farmacie, mărturisește Mary, nu existau „nici mănuși, nici seringi, nici vitamine, nici materialele medicale din cele mai simple … [nimic], cu excepția a 75.000 de prezervative de la USAID”[i] (cursivele adăugate).

Rezultatul previzibil al diversiunii acestor resurse este degradarea rapidă a asistenței medicale primare. „Sectorul nostru de sănătate s-a prăbușit”, spune simplu medicul obstetrician din Kenya, Stephen Karanja, desfăcand neputincios mainile. „Mii de kenyeni vor muri de malarie, și tratamentul pentru această boală costă cațiva cenți la unitățile medicale, ale căror rafturi sunt burdușite pană la refuz cu pilule, sterilete, Norplant (implanturi contraceptive), Depo-Provera (contraceptive injectabile) și așa mai departe, in valoare de milioane de dolari, majoritatea din care sunt furnizate cu bani americani.[ii]

Dr. Karanja știe despre ce vorbește. Ca funcționar medical de district, proaspat numit in functie in anii optzeci, a fost șocat să descopere că singurele rezerve medicale din donații străine constau doar din pilule, medicamente și dispozitive anticoncepționale. „Voiam să lupt impotriva bolilor și ei voiau ca eu să lupt impotriva propriului meu popor. O mamă și-a adus copilul la mine cu pneumonie, dar nu aveam să-i dau penicilină. Tot ceea ce aveam in depozit erau cutii cu contraceptive”, mi-a spus el. El a pus sub lacăt stocurile „nefolositoare”, pentru care nu exista nici o cerere și nu le-a deschis timp de trei ani, cand se implinea data expirării și apoi au trebuit aruncate.[iii]

Multe tipuri de echipamente și accesorii medicale, desigur, au multifuncționalitate. Instrumentele chirurgicale, de exemplu, pot fi folosite atat să faci o ligatură tubară, cat și să repari o hernie ombilicală, cu aceeași ușurință. Problema era, susține dr. Karanja, că donatorii puneau condiții stricte pentru furnizarea de echipamente, stipuland ca acestea să fie folosite doar in scopuri de planificare familială. „Saloane speciale de operație, cu servicii complete și care nu duc lipsă de instrumente sunt deschise in spitalele pentru sterilizarea femeilor”, observă el. „In același timp, in aceste spitale, operațiile de urgență nu pot fi făcute din cauza lipsei de instrumente chirurgicale și resurse de bază”.[iv] Dr. Karanja insuși a cerut să folosească aceste săli de operație, insă a fost refuzat. Aceste săli, spune el, „sunt folosite și echipate astăzi, in fiecare zi, in fiecare săptămană, peste tot și in special in Kenya pentru un singur scop: pentru sterilizare. Acestea au medicamente, au instrumente de tot felul, și dacă vreo femeie, vreun copil, vreun membru al unei familii au nevoie de o operație medicală urgentă, nu există mănuși, nu există instrumente. Nu poți face operația deoarece nu există nici echipamente, nici materiale. Sala de operații nu funcționează. Dar dacă e pentru sterilizare, da, atunci sala este echipată.”[v]

Dr. Karanja a decis să inființeze o organizație a medicilor reformatori – pe care a numit-o „Tinerii turci” – hotărați să schimbe situația și să refacă sistemul de ingrijire medicală. Capacitatea sa de lider l-a propulsat in funcția de secretar al Asociației Medicale Kenyene. Singurele rezerve din depozitul Asociației Medicale Kenyene, după cum a constatat, cand a preluat conducerea organizației, erau aceleași tipuri de pilule, medicamente, și dispozitive pe care le văzuse la țară. Și acestea au avut o soartă similară cu cele de mai inainte. Nu a luat mult timp ca influența combinată politică (și financiară) a USAID, a agenției britanice de ajutorare și a altor donatori străini să inăbușe această revoltă a medicilor locali. Dr Karanja a fost destituit, iar Asociația Medicală Kenyană a intrat din nou sub controlul celor cărora le plăceau anumite excursii in străinătate, mașinile luxoase și alte avantaje, oferite de către străini și cei care le impărtășesc – sau cel puțin se prefac că impărtășesc – viziunea asupra „problemei demografice a Kenyei”. Sistemul ingrijirii sănătății a fost incă o dată distorsionat și prefăcut intr-un vehicul de oferire a planificării familiale, iar furnizorii de servicii de sănătate au fost direcționați pe drumul ingust al specialităților anti-natalitate.

Aceasta este starea sistemului de ingrijire medicală din multe țări in curs de dezvoltare, unde programele de planificare familială, generos finanțate, au devenit un magnet pentru personalul, resursele și atenția oficialilor de aici, lăsand programele de ingrijire primară să „intre in colaps”, după cum spune dr. Karanja, de la lipsa de grijă a oficialilor, pană la neglijența crasă. Acolo unde nu s-au prăbușit, acestea au fost cooptate, cum s-a intamplat in domeniul sănătății materne și a copilului. Dr. Karanja explică: „Mișcarea pentru contracepție a preluat toate unitățile de sănătate a copilului și unitatea maternală, in care obișnuiam să educăm oamenii noștri despre simpla igienă, despre nutriție, despre măsuri simple de prevenție pe care oamenii pot să le folosească singuri, pentru a preveni boala. Acum, 90% din toată educația care se petrece in aceste unități inseamnă indoctrinare in scopul folosirii contracepției”.[vi]

Programele pentru controlul populației nu sprijină ingrijirea medicală primară; ele concurează cu acestea pentru personal și resurse. Intr-adevăr, cel mai adesea, in special, in țările cele mai sărace, vulnerabile la manipularea din afară, asemenea programe intră in competiție, copleșesc și absorb ingrijirea medicală primară in scopul lor propriu. „Costul de oportunitate”, cum spun economiștii despre această redirecționare a resurselor medicale, poate fi măsurat in vieți umane. Cat de mulți kenyeni mor din cauza unor boli ușor de prevenit, deoarece personalul din clinici este plătit să țină la nesfarșit cursuri femeilor despre necesitatea familiilor mici și nu au timp să se dedice cursurilor de igienă de bază?

______

[i] „More healthcare undermined …” PRI Review 8(4) (iulie/octombrie 1998):14.

[ii] Karanja, „Health System Collapse”, 10.

[iii] Ibid., 11.

[iv] Ibid.

[v] Interviu cu dr. Stephen Karanja, publicat sub titlul „The Sword of Damocles: Population Control and AIDS Destroy African Families”, in PRI Review 10 (5) (octombrie/decembrie 2000):9.

[vi] Ibid.

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here