Manifestul (declarația de principii) Asociației PRO VITA din București

28 views
0
DISTRIBUIȚI

Valorile pe care se întemeiază activitatea PRO VITA:

  • Viața umană de la începuturile sale (de la concepție), ca valoare supremă;
  • familia, ca centru al organizării sociale;
  • educația, ca instrument pentru dezvoltarea personală;
  • credința în Dumnezeu, ca fundament al întregii vieți.

Pentru alte detalii vizitați www.asociatiaprovita.ro 

Familia și intervenția statului în viața acesteia

Bărbatul și Femeia sunt complementari, făcuți pentru o relație reciprocă bazată pe respect și pe valorificarea diferenței dintre ei. Egali în drepturi și demnitate, ei trebuie să fie conștienți de responsabilitatea lor comună în viața de familie ca și în societate.

Familia întemeiată pe căsătoria heterosexuală şi monogamă este lucrarea la care Dumnezeu cheamă oamenii pentru a realiza prin acestea obârşia naturii, unităţii, alterităţii şi interdependenţei persoanelor umane. De aceea, Familia este unicul loc propriu al exprimării iubirii sexuale şi unicul loc propriu al procreaţiei.

Familia este o normă socială validată istoric, baza unei vieți prospere și împlinite și totodată fundamentul întregului construct social. Ne opunem oricărei încercări de redefinire a ei.

Dreptul părinților de a-și crește și educa copiii în conformitate cu propriile valori, precum și dreptul la exprimarea publică a credinței religioase, sunt drepturi inalienabile ale oricărei familii.

Intervenția statului în familie trebuie să se limiteze la protejarea drepturilor fundamentale: dreptul la viață începând de la concepție, libertatea și dreptul la proprietate, incluzând taxe și impozite cât mai mici posibil. Aceasta este premisa unor generații viitoare responsabile și prospere.

Dreptul la viață și demnitate al ființei umane

Fiecare om are dreptul la viață, de la concepţie şi până la moartea naturală. Respectarea acestui drept duce la construirea unei culturi a vieţii, în care fiecare existenţă are valoare intrinsecă, necondiţionată de utilitatea pentru alţii, pentru stat ori pentru alte structuri.

Fiinţa umană nu trebuie să demonstreze nici conştiinţă de sine, nici vreo abilitate cognitivă pentru a fi considerată om. Nici progresul ştiinţific şi nici dorinţa de a-i ajuta pe alţii nu pot justifica sacrificarea vieţii unei fiinţe umane. Fiecare om, născut sau nenăscut, merită protecţia egală a legii. Instituirea şi apărarea acesteia constituie scopul final al activității noastre.

Avortul

Puţine acte aduc atingere atât de profund sanctităţii vieţii umane precum avortul. O sarcină nu ar trebui pur şi simplu „întreruptă”, ca şi cum ar fi ceva impersonal şi problematic, iar acest act nu poate rămâne fără consecinţe fizico-emoţionale.

Ştiinţa a stabilit că odată cu concepţia începe o nouă viaţă umană, distinctă de cea a părinţilor și care se dezvoltă în propriul ritm. A nega această certitudine a biologiei nu este o expresie a „lipsei de credinţă” şi ca atare a respingerii unor învăţături morale sau religioase, ci pur şi simplu lipsa unor cunoştinţe de bază despre natura umană.

Afirmaţia că proprietatea asupra corpului său îi conferă femeii un presupus „drept la avort” este complet contrazisă de fapte, căci nici embrionul, nici fetusul nu sunt părţi sau organe ale corpului femeii.

Nu doar din punct de vedere ştiinţific, ci şi din perspectivă sociologică, psihologică şi teologică, omul este om de la zămislire, fiind o unitate psihosomatică unică şi irepetabilă care trebuie să se bucure, fără excepţie, de protecţie. Cu toate acestea, legea nu recunoaşte răul făcut de avort, iar societatea românească în ansamblul său a transformat avortul într-un act banal şi foarte accesibil. PRO VITA prezintă publicului şi legiuitorilor aceste adevăruri, pregătind cu răbdare ziua în care starea de fapt se va schimba.

Motivul pentru avortul este indezirabil, așadar, ține de un adevăr indiscutabil: avortul ucide o ființă umană deplină (copilul) și face un rău ireparabil alteia (femeia).

Sănătatea femeilor

Avortul, departe de a conferi femeii „putere” şi control asupra propriei vieţi, este distrugător pentru ea. Implicaţiile majore şi efectele ireversibile ale practicilor avortive se răsfrâng direct şi pe termen lung asupra femeii, familiei şi societăţii. Diverse forme de cancer, infertilitate, dereglări hormonale şi alte suferinţe fizice ori psihice, divorţul şi chiar suicidul sunt câteva din urmările directe ale avortului.

Femeia are nevoie să fie pe deplin informată înainte de a lua orice decizie care îi priveşte sănătatea, inclusiv cea maternală şi reproductivă. Cunoştinţele temeinice despre factorii de risc, despre dezvoltarea şi îngrijirea în sarcină şi postpartum, despre riscurile şi efectele fiziologice, psihologice şi spirituale ale avortului precum şi despre alternativele pozitive la acesta sunt indispensabile pentru ameliorarea stării de sănătate a femeii. Aceste cunoștințe trebuie să fie transmise femeii în mod onest, într-un cadru care să includă partenerii şi familiile lor şi totodată să asigure acordarea de sprijin emoţional, material și financiar acolo unde este necesar.

Istoria demonstrează că doar maternitatea în contextul mariajului promovează şi protejează în mod optim sănătatea femeii, fiind calea cea mai sigură spre împlinirea personală a acesteia.

Eutanasia şi problemele legate de finalul vieţii

Bolile şi handicapurile grave, inclusiv acelea în care diagnosticul este fără speranţă, sunt tragice. Totuşi, nu există nici o viaţă fără valoare, care să nu merite a fi trăită. Fiecare viaţă are un sens şi o misiune, chiar dacă este dezavantajată de boală, handicap sau vârsta înaintată. Suprimarea deliberată a vieţii prin eutanasie sau asistarea sinuciderii este profund imorală. Adevărata compasiune înseamnă găsirea unei căi pentru a uşura suferinţa fiecărei persoane, păstrandu-i intactă demnitatea.

Biotehnologiile şi ingineria genetică

Cuceririle ştiinţei şi tehnologiei au îmbunătăţit în mod evident sănătatea şi bunăstarea, însă în acelaşi timp au scăzut valoarea vieţii fiinţei umane. Celulele stem, ingineria genetică şi alte tehnologii noi trebuie să fie evaluate într-un context atât ştiinţific, cât şi etic. „Știinţa bună” este totodată o ştiinţă etică și de aceea ea este incompatibilă cu distrugerea sau manipularea embrionilor umani, însă susţine cercetarea şi terapiile bazate pe celulele stem adulte (precum cele din cordonul ombilical sau măduva spinării), care nu ridică probleme etice. Totodată, oricare formă de clonare umană este ilicită, întrucât alterează grav însuşi sensul existenţei umane.

Protecţia conştiintei personalului medical şi subvenţionarea avortului din fonduri publice

Dreptul personalului medical de a refuza, pe motive religioase, filosofice sau de conştiinţă, practicarea de proceduri anti-viaţă precum avortul, sterilizarea, fertilizarea artificială, cercetările pe embrion, eutanasia etc. este un drept fundamental. Nici statul şi nici organismele profesionale nu pot impune vreunei persoane executarea sau participarea la practici care să îi încalce convingerile de conştiinţă.

Din acelaşi motiv, subvenţionarea din fonduri publice a acestor proceduri, şi în special a avortului la cerere, este inacceptabilă.

Medicina autentică trebuie să respingă ideologizarea sa prin echivalarea sarcinii cu o stare de boală și să condamne modificarea lipsită de temei, în sensul permiterii practicării avortului şi eutanasiei, a jurămintelor medicale, care la origine obligau medicul să protejeze viaţa în toate stadiile sale.

Prima datorie a medicului este să rămână credincios acestei nobile meserii.

Demografia și controlul populației

Un adevăr la îndemână este acela că fără copii nu doar că nu există progres sau creștere economică, dar societatea umană în sine nu poate exista. Ideea conform căreia bunăstarea – un deziderat al tuturor – va aduce cu sine o natalitate suficientă s-a dovedit a fi un mit. O arată starea demografică dificilă a națiunilor europene dezvoltate dar și a României, care se confruntă cu o criză demografică majoră și cu îmbătrânirea accelerată a populației.

În schimb, în țările puțin dezvoltate și în cele din cultura islamică se nasc mulți copii. Concluzia este că problema natalității este una culturală. Ea ține de atitudinea față de copil, de modul în care omul percepe rolul său în lume, și nu de starea sa financiară.

Respingem oricare formă de politici de control al populației, prin legi și campanii atât anti-nataliste cât și „pro-nataliste” – cum a fost cazul în România lui N. Ceaușescu. Aceste inginerii sociale nu doar că nu pot avea efecte coerente pe termen lung, dar se dovedesc dezastruoase. Crearea unui climat favorabil pentru ca mecanismul natural al familiei să funcționeze, așa cum a făcut-o de milenii, este unica modalitate de reglare și echilibrare demografică.

Educarea adolescenților și tinerilor

Cea mai eficientă strategie pentru prevenirea oricăror atentate contra vieții, și în special pentru prevenirea avortului, este educaţia morală şi etică. Simpla informare despre corpul uman și funcțiile sale fiziologice nu poate fi suficientă, ci se impune cu necesitate deprinderea de către tineri a valorilor morale, pentru ca noile generaţii să adopte o atitudine responsabilă, demnă şi coerentă în ce priveşte sexualitatea, procrearea și viața în general.

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here