Prioritățile mișcării de apărare a vieții (de pr. Shenan Boquet)

50 views
0
DISTRIBUIȚI
Tineri din mișcarea pro-life irlandeză

Oare mișcarea de apărare a vieții este prea obsedată de contracepție, avort, eutanasie și de atacul împotriva căsătoriei?
Articol de pr. Shenan Boquet, Președinte Human Life International

„Trebuie să repet că resping în mod categoric orice acuzație sau suspiciune referitor la pretinsa obsesie a Papei cu avortul. Avem de-a face cu o problema de o importanță covârșitoare, în care fiecare dintre noi trebui să dăm dovadă maximă de responsabilitate și vigilență. Nu ne putem permite forme de permisivitate care ar duce direct la încălcarea drepturilor omului precum și la distrugerea valorilor fundamentale nu doar pentru viețile individuale și pentru familii ci și pentru societatea în sine.”

– Sf. Papă Ioan Ioan al II-lea

Poate că ați auzit următorul argument – înșelător și ducând în eroare – din partea susținătorilor avortului:

„Voi, pro-liferii, sunteți atât de obsedați cu salvarea bebelușilor înainte de naștere, dar nu ridicați un deget ca să-i ajutați după naștere. Pe timp ce sunteți atât de ocupați încercând să opriți avortul, de fapt nu faceți nimic pentru a-i ajuta pe cei săraci, să puneți capăt muncii în sclavie, să opriți violența armelor, să puneți capăt pedepsei cu moartea sau să salvați mediul înconjurător. Cum puteți pretinde că sunteți pro-life?”

Este un argument istovitor. Dar în același timp unul eficient. Cei care îl folosesc stârnesc puternic simțul justițiar al oamenilor, și apoi le întorc atenția abil spre un grup nepopular, care – sugerează ei – s-a concentrat asupra unei probleme ”înguste” în detrimentul tuturor celorlalte, proliferând astfel nedreptatea.

Nu puteam altfel decât să fac legătura cu o tactică pe care am citit-o recent într-un articol scris de un jurnalist catolic Austen Ivereigh în Crux.

În urmă cu câteva săptămâni am scris niște rânduri referitor la un alt articol al lui Ivereigh, în care el a apărat o poziție recentă a Academiei Pontificale pentru Viață (PAV) care l-a numit pe anglicanul Rev. Nigel Biggar, care susține avortul până la 18 săptămâni, pentru noua Academie, restructurată. Eu socotesc că a fost o decizie proastă și continui să cred asta. Ivereigh în schimb, nu.

Ivereigh susține că numirea anglicanului Rev. Nigel Biggar pentru noua Academie reconstruită, face parte dintr-un efort care dorește să avanseze Academia PAV dincolo de o cultură a purității ideologice, chiar ”fanatice” care o face ”atât neatractivă cât și ineficientă” (cuvinte grele!). În timp ce PAV va continua să combată avortul și eutanasia, Ivereigh spune că se va ocupa și de violența armată, de refugiați, poluare, pedeapsa cu moartea și negoțul cu arme.

În special Ivereigh critică organizația Human Life International (HLI) pentru o concentrare prea îngustă asupra obiectivelor sale, ”fără a menționa negoțul cu arme sau pedeapsa cu moartea.”

Putea foarte bine să meargă mai departe, observând că HLI nu menționează în statutul său salarizările nedrepte, condițiile slabe de muncă, traficul uman, corupția guvernelor, pescuitul nesăbuit în oceane, toate acestea fiind nedreptăți vrednice de atenție.

Motivul este evident: dacă la modul individual, membrii HLI vor putea fi grav îngrijorați de unele sau de toate aceste probleme, ele pur și simplu nu fac parte din mandatul nostru.

Într-adevăr, mă îndoiesc că Ivereigh sau oricine altcineva ar dezvolta un argument similar pentru a critica orice altă mișcare sau organizație non-profit. De exemplu, ei nu ar întreba Crucea Roșie, de ce nu investesc mai mult în salvarea bebelușilor de focă sau Greenpeace de ce nu îi hrănesc pe cei fără adăpost sau Societatea Americană de Cancer de ce nu ajută refugiații, sau Occupy Wall Street de ce nu combat traficul uman.

Toată argumentația pare a se trage dintr-o înțelegere greșită a originii, naturii și scopului temenului ”pro-life”. Sau reflectă un efort mai conștient de a redefini termenul dincolo de rădăcinile sale. Oricum, rezultatul este ceva pe cât de vast pe atât de nebulos astfel încât este nefolositor la modul practic ca și accent al unei mișcări concrete.

Este vrednic de amintit că ceea ce noi cunoaștem ca fiind mișcarea ”pro-life” a fost creat original pentru un singur scop: a pune capăt măcelului deliberat, legalizat al vieții umane nenăscute inocente, un măcel proliferat la o scară industrială fără precedent în istoria omenirii.

Oricât de oribile ar fi alte nedreptăți, ele pălesc în comparație cu acest holocaust monstruos.

Și într-adevăr, pe măsură ce orice altă organizație și-a îndreptat atenția spre vreo altă temă – cercetare embrionară, mame surogat, contracepție, eutanasie, ideologie gender, atacuri asupra căsătoriei, suicid asistat etc – a fost din cauză că această problemă oarecum contribuie sau are aceeași calitate ca și uciderea copilului nenăscut. În toate cazurile avem de-a face cu rele grave, larg răspândite, intrinseci, toate unite sub umbrela amplă a chestiunilor bioetice.

Însă același lucru nu poate fi spus despre multele probleme care socotește Ivereigh că ar trebui importate sub umbrela pro-life. Probleme de mediu înconjurător, violența armelor, negoțul cu arme, sărăcia, traficul uman și o imensitate de alte probleme – desigur că toate contează. Și în măsura în care aceste probleme sunt proliferate de păcatul omului, ele chiar se află înmtr-o relație de rudenie cu avortul.

Dar multe din ele sunt complexe în grad înalt și admit multe soluții posibile, și unele nici măcar nu sunt rele în mod intrinsec din punct de vedere moral, precum e cazul cu pedeapsa de moarte. Căci, precum se pronunță în mod clar Catehismul Bisericii Catolice, Biserica nu exclude recurgerea la pedeapsa cu moartea, ”dacă aceasta este singura cale posibilă de a apăra în mod eficient vieți omenești împotriva agresorului nedrept.” (CCC, #2267)

A încadra toate aceste probleme sub eticheta pro-life nu înseamnă a crea o mișcare nouă și mai bună pro-life. În schimb asta înseamnă să risipim energiile și resursele noastre limitate și de a crea confuzie și diviziune între prioritățile pro-life.

Una dintre temerile pe care le au arhitecții ”culturii morții” (cum a numit-o Papa Ioan Paul II) se va risipi văzând cum centrul de putere al Vaticanului își întoarce resursele limitate de la domeniul atacurilor celor mai concertate.

Într-adevăr, este îngrijorător cum acest efort de a lărgi în mod dramatic eticheta pro-life apare a fi motivată de o grijă care poartă cu sine favoare și popularitate lumească. Desigur, trebuie să fim ”înțelepți precum șerpii” și trebuie să facem eforturi rezonabile ca să transmitem mesajul nostru cât mai plăcut posibil înspre lume. Dar aceasta niciodată să nu se înâmple în detrimentul principiului sau a eficienței cauzei pro-life.

Îi recomandăm și încurajăm pe cei care combat alte nedreptăți în lume. Dar la Human Life International noi recunoaștem legătura dintre răul intrinsic al contracepției și al avortului și interconexiunile lor cu alte probleme bioetice. De aceea  mandatul HLI este atât de concentrat.

”Avortul derivă de la contracepție” spune Părintele Paul Marx [fondatorul HLI, n. red.], ”din momentul în care un popor și o națiune acceptă contracepția, avortul abundă”. Atac direct asupra căsătoriei, contracepția provine dintr-o viziune deformată asupra persoanei umane și a sexualității și a declanșat avortul și alte comportamente perverse diametral opuse demnității umane și valorii sale intrinsece. Misiunea HLI – îndrăznesc să spun prioritatea – este de a expune această violență înșelătoare și atacul ei împotriva demnității căsătoriei, și concomitent a opri măcelul legalizat, industrializat și deliberat al zecilor de milioane de ființe nevinovate.

Aceasta este misiunea noastră, și, oricât de nepopulară ar fi în fața lumii, n-o să ne cerem niciodată scuze pentru ea.

Traducere cu permisiune realizată de Asociația Darul Vieții după HLI.org

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here