Revoluţia LGBT      

171 views
0
DISTRIBUIȚI
Triumful Morții – Pieter Brueghel cel Bătrân, 1562

de Dan Bercian

DEX-ul defineşte cuvântul REVOLUŢIE astfel: „Schimbarea fundamentală a valorilor, a instituţiilor politice, a structurii sociale, a conducătorilor şi ideologiilor unei societăţi; schimbare radicală într-un anumit domeniu.” Prin urmare revoluţia schimbă totul, radical, din temelii, şi pune ceva nou în loc. (…) Am meditat la câteva exemple de revoluţii şi la rezultatele pe care le-au generat; în fiecare caz rezultatul a fost dezastru. Să nu uităm că întotdeauna o revoluţie promite mai mult, mai bine.

Evident că cea mai mare revoluţie a fost cea iniţiată de Lucifer, o făptură cerească creată de Dumnezeu. Lucifer nu a fost mulţumit cu faptul că între făpturile create el avea cel mai înalt rang şi a dorit să ia locul lui Dumnezeu. Biblia nu ne descrie ideologia prin care Lucifer a reuşit să înşele şi să atragă de partea sa o treime din făpturile cereşti, ce fel de promisiuni le-a făcut şi cum a reuşit să deformeze în mintea acestor făpturi imaginea perfectă şi plină de dragoste a lui Dumnezeu, dar ştim că a făcut aceasta şi a convins un mare număr de făpturi cereşti că ordinea stabilită de Dumnezeu este veche şi perimată şi că, spre binele lor, trebuie înlocuită cu alta nouă, aducătoare de fericire. Rezultatul a fost tranformarea lui Lucifer în Diavol sau Satan, acum cea mai perversă şi de joasă speţă fiinţă dintre toate create; transformarea îngerilor care au participat la revoltă în demoni şi alungarea lor din cer; judecata rostită asupra lor şi condamnarea lor veşnică la chin şi suferinţă. Fără nici un drept de apel vreodată. Sentinţa este definitivă şi consecinţele sunt veşnice. Iată în ce dezastru s-a transformat această primă revoltă din Univers.

Învăţămintele sunt simple şi clare pentru orice om sincer şi care îşi iubeşte viaţa: Dumnezeu a pus o ordine în tot acest Univers creat de El. Este Universul Lui şi a pus în el, în toată creaţia Lui, legi pentru ca acest Univers şi făpturile care fac parte din el, să poată funcţiona la parametri normali, în condiţii optime, în toată plinătatea şi potenţialul maxim de pace, bunăstare şi fericire la care poate creaţia să ajungă. Revolta împotriva ordinii lui Dumnezeu aduce, mai devreme sau mai târziu, dezastru. Pentru a întări ideea să mai luăm câteva exemple de revoluţii care au promis fericire dar care au generat multă durere şi nenorociri.

O doamnă din Germania, Gabriele Kuby, a scris o carte care merită citită, deşi nu este lăudată de curentul principal al mass-mediei pentru că acest curent principal are o cu totul altă orientare revoluţionară, carte care are un titlu foarte sugestiv: „Revoluţia sexuală globală: distrugerea libertăţii în numele libertăţii”. Scriitoarea numeşte această revoluţie sexuală, care a demarat în urmă cu câteva decenii, o ameninţare la adresa libertăţii umane şi spune că ideologia care stă în spatele acestei revoluţii este o ideologie antiumanistă. Poate suna paradoxal pentru că fiecare ideologie de revoltă propusă va avea cap de afiş sau motto fericirea deplină a omului. Altfel ideologia propusă nici nu ar avea succes şi priză. Însă, aşa cum spuneam, rezultatele nu le putem măsura la acel moment ci numai după consumarea revoltei, când s-ar putea să fie prea târziu. De aceea ar trebui să fim mult mai atenţi atunci când participăm la o revoltă. Autoarea cărţii face o lucrare deosebit de bună expunând falsitatea ideologiei revoluţiei sexuale şi demonstrând clar şi fără echivoc faptul că revoluţia sexuală este, de fapt, un act politic şi un atac asupra libertăţii fundamentale democratice, un act care are un prim scop în distrugerea creştinismului. Apelul ei final este pentru salvarea identităţii de gen, ca bărbat şi femeie, a moralei, a familiei, a Bisericii.

Vezi și: VIDEO „Distrugerea familiei și a libertății este adevărata miza a revoluției sexuale și a teoriei gender. Interviu cu Gabriele Kuby

Fără a intra în detalii, cine doreşte poate afla mai mult, este important să spunem că revoluţia sexuală a debutat undeva prin anii 1960, are deci în spate o istorie de 50-60 de ani, poate fi măsurată foarte bine azi, fiind posibil să verificăm dacă ceea ce a promis a devenit sau nu realitate. Ce a promis? A promis fericire prin înlăturarea oricăror bariere în ceea ce priveşte sexul, îndemnând la  asumarea unei libertăţi totale şi a renunţării la orice normă de moralitate şi comportament. Sexul liber a fost prezentat ca şi un concept avangardist aducător de adevărată satisfacţie şi necesar pentru eliberarea de angoase, frustări, lipsă de orizont. Un fel de medicament universal împotriva nefericirii. A fost promovat cu insistenţă prin toate mijloacele disponibile la acel moment. În special tinerii, la ei spiritul de revoltă prinde mai uşor, s-au înrolat în această revoluţie şi au dat crezare ideologilor care o susţineau. Sexul fără restricţii, drogurile şi toată recuzita, au dus, în final, la mai multe frustrări, la mai multe angoase, la boli, familii destrămate, au creat premisa pentru pornografie şi explozia avorturilor, cu toate dramele care decurg de aici şi despre care nu veţi putea citi în media principală, aservită de mult scopurilor revoluţionare de orice fel. Este şi normal să fie aşa pentru că nici în vremea comunismului nu citeam nicăieri în presa aservită despre ororile comunismului ci doar despre realizările lui măreţe dar care ne transformau pe toţi în neoameni. Tot aşa este şi azi. Cei ce sprijină o ideologie nu vor arăta niciodată răul din spate, adevăratele consecinţe ale revoluţiei, ci vor cosmetiza totul cu adânc elan revoluţionar şi vor minţi fără ruşine spunând că totul este bine şi că oamenii sunt fericiţi. Este ceva specific totalitarismului şi dacă realizăm aceasta înţelegem de ce Gabriele Kuby numeşte revoluţia sexuală un act totalitarist. Este impunerea unei gândiri chiar dacă elementul de forţă, pe persuasiune, nu pare a exista; însă el există dar nu poate fi identificat de cei mai mulţi.

O altă revoluţie, demarată undeva în anii ’60-’70, caracterizată şi ea de eşec, este revoluţia femeilor – mişcările pentru emanciparea femeii. Primii apostoli şi apostoliţe doreau schimbări majore în cadrul familiei tradiţionale spunând că familia este un mediu tiranic în care aspiraţiile femeilor sunt ucise. Sursa acestei mişcări şi ideologii care au stat în spatele ei se pare că provin dintr-o şcoală sociologică şi filozofică din Frankfurt (anii 1920-1930) care, în esenţă, era marxism cultural şi avea ca ţel distrugerea din interior a culturii Occidentale.

Citește și: Nașterea marxismului cultural. Cum a reușit „Școala de la Frankfurt” să transforme America

„Atacul lor nu ţintea burghezia capitalistă, ca în cazul lui Marx, despre care vom vorbi mai târziu, ci clasa mijlocie, familia dominată de tată, morala patriarhală, ierarhia, înfrânarea sexuală, loialitatea şi orice fel de conservatorism. Este important de reţinut faptul că ideologii promotori ai mişcării erau marxişti, iar promisiunile sau obiectivele lor au fost următoarele: estomparea diferenţelor dintre sexe, abolirea autorităţii paterne, izgonirea tatălui din familie, întoarcerea la matriarhat, eliberarea femeilor de „opresiunea familială”, ostilitatea faţă de instituţia căsătoriei şi faţă de maternitate. Acestor ideologi li se datorează şi introducerea de timpuriu a educaţiei sexuale în şcoli.”

(Am folosit citate din cartea lui Suzanne Venker & Phyllis Schlafly: “The Flipside of Feminism” – „Reversul feminismului)

Studiind cu atenţie şi această mişcare revoluţionară putem constata cu uşurinţă două aspecte: a fost o revoltă împotriva ordinii aşezate de Dumnezeu iar rezultatul este dezastru. Dezastru în familii, dezastru în viaţa femeilor care au îmbrăţişat această mişcare. Abuzurile asupra femeilor nu doar că nu au încetat, sau măcar sunt mai puţine, ci au crescut în mod alarmant. Femeia a crezut că va fi mai fericită dacă nu va mai avea grijă de copii, de casă, nu va mai spăla scutece şi nu va mai sta la bucătărie, dacă va fi independentă, fără de nici o autoritate asupra ei (soţul) şi nici o obligaţie (copii). Am citit recent un articol (dar nu veţi găsi des aşa ceva în presa principală) despre abuzurile care se fac asupra femeilor care au ajuns în cadrul forţelor armate ale SUA. Viol este puţin spus dacă vorbim de dramele trăite de aceste femei. Exemplele sunt numeroase şi arată încă o dată că această revoluţie a fost şi este un eşec de proporţii. Şi era de aşteptat să fie aşa şi chiar aşa şi-au şi dorit iniţiatorii ei, numai că au ascuns adevăratele intenţii în promisiuni de fericire.

Chiar dacă nu v-aţi gândit în felul acesta, dar putem vorbi şi de o revoluţie a copiilor. Şi pentru că nu o puteau face singuri aceiaşi ideologi de sorginte maxistă – satanistă au stat la baza ei. Nu voi insista asupra acesteia ci doar voi spune că a fost tot o revoltă împotriva lui Dumnezeu, a ordinii Lui, iar rezultatul cel mai bine îl putem vedea în groteasca, diabolica creatură despre care s-a vorbit mult în România în ultimii doi ani şi care poartă numele de Barnevernet. Barnevernet este o casă a ororilor şi, cu toate acestea, este sprijinită cu mulţi bani, lăudată de lideri politici şi modelul ei copiat şi în alte ţări.

Citește și: BARNEVERNET – un Gulag norvegian al copiilor

Urmăriţi logica acestor mişcări, pentru că deşi sunt absurde au totuşi o logică: Revoluţia sexuală spune că poţi să faci ce vrei cu trupul tău şi să nu dai socoteală nimănui. Revoluţia femeilor spune că femeia nu mai trebuie să se angajeze la nimic; nici la căsătorie, nici să procreeze, prin urmare să nu mai fie nevoie să aibă grijă de copii, că poate face ce vrea şi poate avea drepturi ca orice bărbat. Revoluţia copiilor spune că părinţii nu mai au nici un drept asupra copiilor (care, vezi Doamne, nici nu ar mai fi ai lor, ci ai statului) şi copiii au dreptul de a face orice le trece prin minte iar cine ar căuta să-i corecteze ar fi un duşman al lor şi trebuie pedepsit. În toate, absolut toate aceste mişcări, atacul este direcţionat, în primul rând, împotriva lui Dumnezeu. De aceea rezultatele sunt catastrofale iar cei din spatele ideologiilor, noii politruci, ştiu asta. Ei au prezentat lucrurile ca aducătoare de fericire dar  ŞTIU că urmând noile ideologii trasate se va ajunge la dezastru.

Spunând acestea ne aducem aminte de o altă revoluţie care a promis mult omenirii şi care a afectat bună parte din ea. Este vorba despre revoluţia comunistă. A început înaintea celei sexuale şi acum continuă să facă ravagii, făcând casă bună una cu cealaltă şi cu toate celelate amintite. Niciuna dintre ele nu a murit ba se simt tot mai bine cu fiecare zi care trece. Vorbind despre ele vorbim nu doar despre trecut ci vorbim despre un prezent în care îşi fac în continuare lucrarea, îmbrăcând forme şi metode noi. Chiar dacă par diferite ca şi ideologie şi mod de acţiune ele au în comun multe lucruri dar aspectul care le apropie cel mai mult este, aşa cum am spus şi mă repet chiar cu riscul de a supăra, revolta faţă de ordinea aşezată de Dumnzeu.

Revoluţia sexuală pare, la prima vedere, că nu a mizat în special pe lupta împotriva lui Dumnezeu, dar această luptă a fost unul dintre elementele decisive ale revoltei. Libertăţile sexuale sunt un mijloc de seducţie folosit de diavol dar, ceea ce este mai grav şi oamenii nu conştientizează, sunt un mijloc prin care autoritatea lui Dumnezeu este discreditată. Oamenii care participă la această revoltă îi spun de fapt lui Dumnezeu că nu sunt de acord cu ordinea lăsată de El. Comunismul însă a venit pe faţă împotriva lui Dumnezeu, spunând că El nu există, şi a făcut dumnezeu din om şi voia lui, deşi acelaşi lucru este în orice revoltă. Dacă a avut sau nu dreptate comunismul putem astăzi să judecâm fiecare dintre noi, deşi la foarte mulţi se pare că judecata limpede lipseşte. Raiul promis de comunişti s-a transformat în adevărat iad şi a produs atât de multă suferinţă cât nu cred că au produs toate celelalte rele de-a lungul omenirii. Şi nici nu putea fi altfel deoarece cei care au pornit această revoltă nu aveau nici cel mai mic interes pentru binele omenirii ci au pornit mişcarea din ură faţă de Dumnezeu şi chiar faţă de oameni. Sigur că oamenilor le spuneau altceva pentru că aveau nevoie de ei pentru a-şi atinge obiectivele lor malefice. Oamenilor le spuneau că totul se face pentru binele lor dar totul se făcea vădit şi intenţionat spre nenorocirea lor.

Comunismul nu a fost o mişcare care a dat greş, aşa cum încearcă unii să ne facă să credem – că ar fi avut planuri bune dar pe undeva s-au făcut greşeli şi aceste planuri nu au putut fi duse la îndeplinire – ci comunismul a reuşit din plin să realizeze exact ceea ce şi-a propus: distrugerea umanităţii şi târârea omenirii în cel mai negru hău care a existat de la apariţia ei pe pământ.

Unul dintre ideologii de frunte ai comunismului, Karl Marx, afirma:

„Noi purtăm război contra tuturor ideilor proeminente de religie, stat, ţară, patriotism. Ideea de Dumnezeu este fundamentală pentru o civilizaţie pervertită. Ea trebuie distrusă”. Un altul, Engels, spunea şi el, lăudând comunismul: „Ce dezvoltare înfloritoare este în Rusia! Tentativele de omor devin tot mai numeroase”. „Să lăsăm problema moralei la o parte… Pentru un revoluţionar toate mijloacele folosite – fie violente, fie aparent paşnice – sunt juste dacă duc la realizarea scopului propus”. „Noi avem nevoie mai degrabă de ură decât de dragoste, cel puţin în acest moment.”

Citate de felul acesta ar putea continua din belşug. Toţi care l-au inspirat pe Marx, pe Engels, pe Lenin, etc. au fost oameni implicaţi în ocultism şi satanism. Şi este clar că revolta comunistă nu a avut nimic de-a face cu binele omenirii ci L-a vizat pe Dumnezeu şi ordinea creată de El. Iată ce a scris Marx în poezia sa intitulată „Mândria omenească”:

„Cu dispreţ îmi voi arunca mănuşa
Drept în faţa lumii,
Ca să văd prăbuşirea acestui uriaş pitic,
A cărui cădere nu-mi va înăbuşi înflăcărarea.
Apoi voi pribegi asemenea unui Dumnezeu biruitor
Printre ruinele lumii
Şi, dând cuvintelor mele o forţă activă,
Mă voi simţi deopotrivă cu Creatorul.”

Documentele vremii, scrierile apropiaţilor lui Marx şi chiar scrierile lui (în partea a doua a vieţii sale), arată clar că Marx a fost un închinător al lui Satan. Astfel că prin comunism cel alungat din cer îşi continuă revolta împotriva lui Dumnezeu.

Suntem azi la începutul unei alte revoluţii, sau poate doar continuarea celor deja începute. După cum văd eu lucrurile această revoluţie va fi cea mai mare şi, probabil ultima, înainte de revenirea Domnului Isus, pentru că Biblia ne spune că va mai fi una, de scurtă durată, după domnia de o mie de ani a Domnului Isus. Este vorba despre revoluţia homosexuală sau LGBT, revoluţia minorităţilor sexuale în care sunt incluşi homosexuali, lesbiene, bisexuali sau transsexuali, toţi care încă nu ştiu de ce sex aparţin şi caută să se descopere în acest fel.

„Pariez că iadul este fabulos”

Eu traduc acest acronim, LGBT, astfel: „Adept al mişcării LGBT este orice om care nu vrea să fie aşa cum l-a creat Dumnezeu, cu identitatea de gen pe care i-a dat-o Dumnezeu”. Şi, dacă am dreptate, şi cine, dacă este sincer, ar putea spune că nu am, atunci mişcarea LGBT este o revoltă la adresa lui Dumnezeu pentru că ne-a creat aşa cum ne-a creat. Revoltatul vrea altfel decât Dumnezeu şi ştie mai bine decât El. Revoluţionarul, nemulţumitul, se aşează în locul Creatorului şi se consideră creator. Este ceea ce şi-a dorit întotdeauna Satan: să fie în locul lui Dumnezeu, ca Dumnezeu, cu putere de a crea şi cu putere de a lua viaţa, de a face tot ce vrea. Dar nu poate, pentru că Dumnezeu este suveran, şi atunci imită, se luptă, nu se lasă, face atât cât poate şi caută să-i atragă pe oameni în planurile lui aşa cum i-a atras odată pe îngerii care au căzut.

Mă gândesc acum cât de viclean şi perfid este acest nelegiuit alungat de Dumnezeu din cer încât până şi bisericile vrea, şi uneori şi reuşeşte, să le atragă în înşelare. Spuneam mai înainte ce scria Marx în poezia amintită.

Ce m-a frapat este: „dând cuvintelor mele o forţă activă, mă voi simţi deopotrivă cu Creatorul.” Nu aţi auzit aceasta, în special în ultimii ani, prin biserici? Eu am auzit de multe ori cuvinte de felul: „Tu ai putere în cuvintele pe care le rosteşti. Tu poţi crea realităţi atunci când rosteşti cuvântul credinţei. Doar să-ţi imaginezi un lucru şi să crezi puternic şi vei avea acel lucru. Dacă nu îl ai înseamnă că nu ai credinţă”. Mai mult ca sigur că aţi auzit şi poate aţi şi rostit acel aşa zis cuvânt al credinţei, considerându-vă foarte spirituali. Problema este că nu acesta este cuvântul credinţei adevărate şi că astfel de îndemnuri nu sunt decât o capcană a celui rău în care vrea să ne atragă dându-ne de înţeles că am fi şi noi mici dumnezei. Unii foarte implicaţi în această mişcare a cuvântului rostit chiar afirmă despre ei că sunt dumnezei.

Şi prin biserici unii, conduşi de acelaşi spirit revoluţionar şi având aceleaşi lozinci de mai bine, s-au apucat să facă schimbări. Şi mulţi şi-au părăsit locurile de veghe şi i-au urmat. Rezultatele se vor vedea mai târziu când Domnul le va spune: „Niciodată nu v-am cunoscut. Aţi lucrat fărădelegea”.

Oamenii sunt orbiţi de nou, de lozinci, amatori de senzaţional şi Cuvântul este lăsat la o parte, deşi toţi afirmăm că de el ne ţinem. Revolte în ce priveşte învăţătura în biserică, în privinţa muzicii folosite – o copie a muzicii deşănţate a lumii, a comportamentului, a felului în care ne îmbrăcăm, a felului în care se schimbă percepţia asupra familiei – tot mai asemănătoare punctului de vedere secular, etc. Creştinii vor să ajute Biserica să meargă înainte prin mijloace omeneşti, prin mici revoluţii. Dar Biserica nu are nevoie de aşa ceva. Ea nu trebuie adaptată realităţilor noi ci adusă la ceea ce a fost cândva, la începuturi, în absolut toate privinţele. Sunt mulţi „specialişti” care ne spun cum trebuie făcut un car pentru a duce chivotul sau ce mănuşi de protecţie să purtăm atunci când chivotul trebuie sprijint ca să nu se răstoarne. Şi cei mai mulţi sunt fascinaţi şi aplaudă cu frenezie, participând la revoltă. Ai grijă să nu fii un revoluţionar în Biserică. Tatăl revoltaţilor este Satan. Comuniştii s-au aşezat în locul lui Dumnezeu, aşa cum au făcut-o toţi care s-au revoltat împotriva ordinii lăsate de Dumnezeu, aşa cum o fac azi cei ce nu sunt de acord cu Dumnezeu pentru că ne-a creat bărbat sau femeie şi aşa cum o fac, prin unele biserici, cei ce se consideră creatori, aproape la fel ca Dumnezeu.

Avortul este o revoltă. Modificarea de gen este o revoltă. Neascultarea de regulile lui Dumnezeu este o revoltă. Toate promit fericire dar la capătul lor este nenorocire. Prin avort oamenii îi spun lui Dumnezeu că El nu ştie ce să facă şi că noi ştim mai bine. Medicii omoară copiii nenăscuţi şi se pun astfel în locul lui Dumnezeu, Singurul care are drept de viaţă şi moarte. Alţi medici, mobilizaţi de activiştii LGBT, schimbă (îşi fac iluzii că pot schimba, de fapt îi mutilează pe cei ce se expun) sexul oamenilor dornici de această mare realizare şi se aşează astfel în locul lui Dumnezeu.

Ce urmează? Dezastrul, mai ales că nu mai poţi face nimic să schimbi situaţia. Dar despre dezastru, adică despre depresiile în care ajung aceştia care îşi schimbă sexul, la fricile şi bolile care îi bântuie, la descurajarea pe care o simt, la sinuciderile la care ajung, la familiile distruse, nu mai vorbeşte nimeni. Pentru că nu aceasta contează, faptul că oamenii ajung nenorociţi, ci faptul că oamenii şi-au ridicat pumnul către Dumnezeu şi s-au aşezat în locul Lui. Cel rău şi-a atins scopul iar de oameni nu doar că nu îi pasă ci îi urăşte de-a dreptul. În orice revoltă împotriva ordinii lui Dumnezeu să vedem ura şi veninul lui Satan. Medicii, profesorii, politicienii, jurnaliştii, părinţii, preoţii şi pastorii care participă la acest plan drăcesc şi ne spun că trebuie să schimbăm ordinea pusă de Dumnezeu, nu sunt altceva decât uneltele pierzării aşa cum a fost Marx, Lenin, Beria, Stalin, Ceauşescu, Kim-Jong-un, Obama, John Lennon şi cântecele lui de revoltă şi promovarea sexului şi mulţi, mulţi alţii. Ei vorbesc în numele toleranţei, dragostei şi păcii dar cum ar putea fi dragoste sau pace acolo unde conducătorul, liderul, El Maximo, este fiul pierzării, potrivnicul, cel ce se aşează în locul lui Dumnezeu şi se dă drept Dumnezeu? Cum ar putea fi toleranţă la cel ce nu tolerează nici un lucru sfânt şi care este în război total şi necurmat cu Dumnezeu care l-a aruncat din cer dar şi cu sfinţii care Îl urmează pe Dumnezeu? Sigur că acum el zâmbeşte mieros promiţând marea şi sarea dar la fel a făcut încă din Eden, cu Adam şi Eva, şi a continuat în toată istoria omenirii. Problema nu este ce ne promite acum ci care vor fi consecinţele ascultării de el. Dar dacă ne uităm cu grijă în istorie şi, mai ales, la ceea ce ne spune Dumnezeu în Cuvântul Său, putem şti cu o precizie mai mare decât cea de ceas elveţian ce urmează. Apostolul Pavel ne avertiza cu mult timp în urmă. Romani 2:

2 „Ştim, în adevăr, că judecata lui Dumnezeu împotriva celor ce săvârşesc astfel de lucruri, este potrivită cu adevărul. 3 Şi crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săvârşesc astfel de lucruri, şi pe care le faci şi tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? 4 Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungei Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?

5 Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, 6 care va răsplăti fiecăruia după faptele lui.

7 Şi anume, va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea;

8 şi va da mânie şi urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire. 9 Necaz şi strîmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul: întâi peste Iudeu, apoi peste Grec. 10 Slavă, cinste şi pace va veni însă peste oricine face binele: întâi peste Iudeu, apoi peste Grec. 11 Căci înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere faţa omului.”

Mă uit cu durere dar şi cu un zâmbet trist la cei ce se lasă amăgiţi de faptul că Satan le spune că ei azi sunt mai emancipaţi, că sunt vremuri noi şi că numai cei cu o minte deschisă la nou, ca ei, sunt de fapt importanţi şi progresişti, adevăraţii gânditori, iar ceilaţi sunt pleavă şi gunoi. Cel rău gâdilă orgoliul celor orgolioşi şi mândri şi îi învârte pe degete ca şi pe o păpuşă şi râde de ei scărpinându-se între coarne. Iar pe alţii îi cumpără cu o mână de arginţi, aşa ca pe Iuda. Sunt pentru libertatea de exprimare, libertate care tot cel rău vrea să-i pună capăt. Dar a te considera om cu şcoală, cu minte, cu logică şi raţiune şi a scrie, a milita, pentru agenda LGBT mie mi se pare că ori sunt la mijloc saci grei de arginţi ori Dumnezeu sau altcineva a întunecat mintea. Pentru că nu este nici o logică în toate, oricât de logic şi savant ar vrea unii să prezinte lucrurile. Este logica răului şi revoltei împotriva ordinii aşezate de Dumnezeu.

Ce va urma? Priviţi la istorie şi îngroziţi-vă. Şi apoi întoarceţi-vă la Dumnezeu şi supuneţi-vă în totul Lui şi voii Sale care este bună, plăcută, desăvârşită şi aducătoare de pace şi bucurie şi aici pe pământ şi în veşnicie. Siguri şi fără teamă că vom face ceva greşit care să ne afecteze este doar dacă rămânem în ascultare de Creator. El ştie mai bine ca noi ce şi cum. Să ne ferim să ne punem în locul Lui sau să ne credem mai înţelepţi ca El. Şi să preţuim Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia. Mii de ani a fost citită şi nimeni care a citit şi ascultat de acest Cuvânt nu a regretat. Ştiţi că o Agenţie Executivă a Ministerului Afacerilor Externe a Marii Britanii şi-a propus şi militează pentru reinterpretarea Bibliei, în scopul de a o face compatibilă cu ideologia revoluţiei sexuale şi homosexuale? Sunt deranjaţi de prea multele pasaje clare şi fără echivoc din Biblie care condamnă păcatul homosexualităţii. Aşa că vor o altă Biblie. Este aceeaşi luptă împotriva Adevărului, luptă care s-a dus de când există lumea.

Să-i spui unei femei că va fi fericită dacă nu va avea soţ ci cât mai mulţi parteneri de o noapte, dacă nu va avea copii şi nici o responsabilitate faţă de nimeni, pare a avea sens. Să-i spui unui copil care nu poate judeca lucrurile că nu mai trebuie să înveţe dacă nu-i place şi că va fi fericit dacă va face tot ce va vrea şi că nu mai trebuie să se supună părinţilor, are o logică pentru mintea lui slabă şi necoaptă, dar să-i spui unui bărbat că va fi mai fericit dacă se mutilează şi devine femeie, sau unei fetiţe de 10 ani că secretul fericirii constă în a deveni băiat (cel puţin a se crede), după mine aceste promisiuni frizează ridicolul şi absurdul.

În mod normal şi între oameni cu scaun la cap un astfel de punct de vedere (pro LGBT) nici nu ar trebui luat în dicuţie pe considerentul că este ilogic, absurd şi fără sens. Şi dacă se va persista în promovarea acestor aberaţii, lucruri care sunt împotriva firii, este de aşteptat şi previzibil ca în scurtă vreme omul să aibă pretenţia că poate să fie porc sau maimuţă, sau măgar. Dacă se continuă pe această direcţia a revoltei şi rătăcirii omul are marea şi istorica şansă de a deveni porc. Este chiar mai simplu decât ca bărbatul să devină femeie sau femeia să devină bărbat. Pentru că bărbatul este atât de diferit din punct de vedere structural de o femeie încât nici o posibilitate ştiinţifică nu există pentru a-i face la fel. Dar în porniri, în grosolănie şi prostie, în mojicie, în egoism şi răutate, este chiar foarte uşor şi la îndemâna omului să devină porc. Nici nu trebuie făcută nici o operaţie pentru că în minţile unora s-a făcut deja prin acceptarea gândurilor de revoltă faţă de Dumnezeu şi necinstire a voii Lui. Nu exagerez cu nimic când spun aceste lucruri. Dacă se merge în continuare pe panta aceasta a decadenţei nu cred că-i departe ziua când omul va avea dreptul să se căsătorească cu câinele sau cu animalul de companie. Bine spunea proverbul românesc că eşti aşa ca şi tovarăşul tău.

Ca să nu vă bazaţi nicidecum pe voi şi capacitatea voastră de a alege bine, crezând că sunteţi suficient de pregătiţi sau maturi pentru a nu cădea în capcanele întinse de Satan, vă aduc înainte ultima revoltă de care Biblia ne vorbeşte. Revoltă care îl are în spate tot pe cel rău. Domnul Isus va reveni curând, conform Cuvântului Său care este adevărat, şi va întemeia aici pe pământ o împărăţie care va dura o mie de ani. Răul va fi eradicat pentru că Diavolul va fi legat şi nu îi va mai putea înşela pe oameni. După o mie de ani de domnie a Domnului Isus şi a sfinţilor Săi, domnie care va aduce pace, prosperitate, fericire, lipsa bolilor, a sărăciei, a războiului şi a oricărui rău, Diavolul va fi dezlegat pentru puţină vreme, înainte de a fi apoi legat şi aruncat pentru totdeauna în iazul de foc veşnic. În acea scurtă vreme, şi după ce oamenii au fost martori o mie de ani la beneficiile guvernării lui Hristos, cel rău va reuşi să producă o mare înşelare şi să stârnească o revoltă mondială împotriva poporului sfânt, adică împotriva lui Dumnezeu. Este aproape incredibil dar aşa se va întâmpla. Oamenii îl vor crede şi se vor da de partea lui după ce au văzut cât bine poate face Hristos! Aceasta arată cât de viclean este duşmanul oamenilor dar şi cât de slabi suntem noi oamenii, fără ajutor şi sprijin din partea Tatălui ceresc. Şi ar trebui să fim foarte atenţi atunci când ne revoltăm împotriva unei stări de fapt. De fapt mai bine să nu o facem ci să fim ascultători de Dumnezeu în orice lucru şi să căutăm să facem voia Lui.

Închei cu un citat al lui Mihail Bakunin, un anarhist rus, tovarăş apropiat al lui Marx. El a spus:

„Diavolul reprezintă revolta satanică împotriva autorităţii divine, revoltă în care vedem germenul fecund al tuturor mişcărilor de eliberare a omului – revoluţia. Socialiştii se recunosc unul pe altul prin cuvintele: <<În numele celui carea suferit o mare nedreptate >>. (nn. Este vorba de Lucifer)

Satan este eternul revoltat, primul liber cugetător şi eliberator al omenirii. El îl face pe om să se ruşineze de animalica sa ignoranţă şi ascultare; el îl eliberează, pune pe fruntea sa pecetea libertăţii şi a umanităţii, îndemnându-l să nu se mai supună şi să mănânce din pomul cunoştinţei binelui şi răului(…)  În această revoluţie va trebui să-l trezim pe Diavol în sufletul oamenilor, să aţâţăm patimile cele mai josnice.”

Şi, istoria o dovedeşte, au reuşit. Revoluţia LGBT este o continuare. Se aţâţă în om patimile cele mai josnice promiţându-i că, în felul acesta va fi dumnezeu, suficient sieşi şi fericit. Tot istoria arată însă clar eşecul acestor revolte şi dacă ar fi posibil să ne spună cum văd lucrurile acum revoluţionarii avântaţi odată ca Marx, Engels, Lenin, Stalin, Ceauşescu, Bakunin, sau cei mai puţin cunoscuţi care au stat în spatele lor şi i-au influenţat (ca Moses Hess de exemplu), ei ne-ar prezenta o cu totul altă perspectivă: tragică, înfiorătoare, de nesuportat ca timp şi pedeapsă. Pentru că au ascultat de tatăl revoluţionarilor, Satan.

DISTRIBUIȚI
Articolul anteriorSUA: Statul Carolina de Sud sistează finanțarea publică pentru avorturi
Articolul următorVIDEO Eutanasia în Belgia și Olanda: de la excepție la regulă (documentar ADF International)
Guest Post
Articole și analize ale unor invitați speciali. Autori: William Gairdner, Obianuju Ekeocha, Grégor Puppinck, Claire de La Hougue, Russel Kirk, Papa Benedict XVI, James C. Dobson, Pat Buchanan, Leo van Doesburg, Johannes L. Jacobse, Thomas Ward, Theresa Okafor, Jason Scott Jones, Erika Bachiochi, Joe Bissonnette, Allan C. Carlson, Richard Stith, Luca Volonte, Jonathon van Maren, Abby Johnson, Louise Kirk, Friedrich Hansen, Christopher Smith, Marie Smith, Natalia Iakunina, Jakob Cornides, Herman Tristram Engelhardt Jr., Olgierd Pankiewicz, Mats Tunehag, Marta Cartabia, Adrian Pessina, Roger Kiska, Andrea Williams, Bronislaw Wildstein; Horațiu Pepine, Maria Aluaș, Marius-Teodor Zamfir, Anton Moisin, Ninel Ganea, Ștefan Iloaie, Alin Vara, Boiana Berchi, Mihai Silviu Chirilă, Monica Basarab, Bogdan Glăvan, Monahia Onufria Matei, Dan Păscuț, Roxana Puiu, Robert Lazu, Mircea Gelu Buta, Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă, Ionuț Mavrichi, Bogdan Mateciuc, Lavinia Tec, Roxana Puiu, Natalia Vlas, Daniel Mazilu.

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here