AlegeViața! anul 8 – Jurnal de campanie

38
0
DISTRIBUIȚI

Iată că am intrat în anul 8 de AlegeViața!

O poveste incredibilă despre viață, dragoste și …încăpățînarea de a crede în OM.

În urmă cu 8 ani începeam Campania de informare AlegeViața! la Colegiul național Vasile Goldiș Arad fără să conștientizez în ce aventură minunată mă voi arunca.

Am cunoscut mii de tineri între 13 și 19 ani, am ajuns să ascult sute de povești de viață, am văzut schimbându-se în bine zeci de vieți și am întâmpinat cu bucurie nașterea câtorva micuți cărora nimeni nu le dăduse vreo șansă că vor vedea vreodată lumina zilei.

Acum cercul se închide. Sau, poate, spirala face doar o răsucire, nu știu :), destul și bine este că mă aflu din nou la Colegiul național Vasile Goldiș Arad.

De la clasa a 7-a la clasa a 12-a trebuie să recunosc că sunt într-o continuă mirare: copii inteligenți care pun întrebări pe măsura inteligenței lor, copii educați, copii frumoși, copii atenți, copii care înțeleg să aprecieze ceea ce li se transmite.

Sunt impresionată!

Treptat, am să-i cunosc și, odată cu mine și voi. Vă voi face părtași la întîmplările de Campanie începând de azi pentru că, nu-i așa, bucuria este întreagă doar atunci cînd ajunge să fie împărtășită.

Azi vă ofer doar 3 crochiuri:

  • Am început săptămâna cu o oră la clasa a 12-a B. Modulul despre „Maternitate. Paternitate” care i-a pus teribil pe gânduri pe cîțiva băieți (mai corect spus ar fi bărbați :)..). Atât de puși pe gânduri au fost încât au asistat și în următoarele 3 ore la prezentarea aceluiași modul la alte clase (ei nu mai făceau ore) în loc să plece, ca alții, la o cafea. Iar ca să-mi fie și de ajutor, au fost responsabili și de „shshshsh”-irea de la clasele mai mici care erau, uneori, mai gălăgioase 🙂
  • O fată vine la mine și mă îmbrățișează mulțumindu-mi și spunându-mi că în urmă cu 4 ani asistase la Campanie, în clasa a 7-a fiind. „Mi-a folosit foarte mult. M-a ajutat să rămân cu capul pe umeri. Vă rog să o faceți în continuare!”
  • Azi (adică marți 3 octombrie :)..) merg special pentru cei din 11A care mă așteptau cuminți deși ar fi putut bine-mersi să plece. La sfîrșitul orei am rămas cu un grup de băieți încă vreo 10 minute la discuții. Unul dintre ei, impresionat de numărul avorturilor făcute în România de-a lungul timpului, îmi mulțumește că am venit să vorbesc cu ei. „Mulțumim că aveți timp și pentru noi!”- ca și cînd nu ăsta ar trebui să fie cel mai firesc lucru din lume: timp pentru copiii noștri și pentru educația lor pentru o viață frumoasă.

Eu trebuie să le mulțumesc lor!

– va urma – 

Recomandăm cărțile editurii „Anacronic”

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here