MEMORIU Actul donării de organe trebuie să rămână unul informat și altruist (Text-suport pentru dezbaterea proiectului Legii transplantului uman)

47
0
DISTRIBUIȚI

Comunicat de presă

În contextul apropiatei dezbateri a proiectului Legii transplantului uman, inițiat de Guvern, mai multe organizații non-guvernamentale au remis Comisiei pentru sănătate și familie din Camera Deputaților un Memoriu prin care cer ca acordul la prelevarea de organe de la donatorul decedat să rămână unul informat și explicit.

Situaţia privind cererea şi donarea de organe în ţara noastră este delicată, ca de altfel aproape pretutindeni. Cererile sunt tot mai multe, iar donatorii par să fie prea puţini; în plus, mai există şi dificultăți birocratice. Din cauza blocajelor şi a problemelor de natură practică privind transplantul, unele organizații de pacienți propun o soluţie sub forma „acordului prezumat”, preluând modelul unor legislaţii occidentale, pentru a răspunde mai bine cererii de organe.

Semnatarii Memoriului, asociațiile PRO VITA București, PRO VITA Sibiu, PRO VITA Gorj, Provita Media, Christiana, Darul Vieții, Asociația Juriștilor pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților și Alianța Familiilor din România se opun acestei încercări de rezolvare a deficitului de organe pentru transplant, arătând că s-ar ajunge la încălcarea principiului etico-medical al consimţământului responsabil, iar caracterul altruist, profund uman, al donării ar dispărea. De asemenea, apreciază autorii, acordul prezumat este imposibil de legiferat întrucât încalcă articole din Constituția României, din Codul Civil precum și tratate internaționale obligatorii precum Convenția privind drepturile omului și biomedicina (Convenția de la Oviedo).

Prin legiferarea acestui fals „acord” prezumat s-ar încălca grav convingerile etico-morale și religioase ale persoanei şi s-ar favoriza abuzurile. De altfel, așa cum o arată datele statistice, singur acordul prezumat nu explică variaţia ratelor de donare/prelevare între diferite ţări.

Criza donării de organe în ţara noastră poate fi mai degrabă o reflectare a unei anumite lipse de încredere în sistemul public de sănătate, apreciază autorii Memoriului. Impunerea acordului prezumat va leza conştiinţa majorităţii cetăţenilor, cu consecinţe adverse faţă de intenţiile legiuitorilor, printre care agravarea scăderii încrederii populaţiei în sistemul sanitar.

Semnatarii consideră totodată absolut necesară o dezbatere de amploare în ce privește definiția morții, justificarea stabilirii decesului pe criterii cerebrale fiind din ce în ce mai mult contestată în literatura medicală de specialitate.

Proiectul legii transplantului uman poate fi consultat pe website-ul ministerului Sănătății, urmând să fie transmis spre dezbatere și vot Camerei Deputaților, prima sesizată.

Textul Memoriului poate fi consultat aici.

Extras din textul Proiectului de lege privind Transplantul

„Prelevarea de organe, ţesuturi şi / sau celule de origine umană de la donatorul decedat

Art. 56. (1) Prelevarea de organe, ţesuturi şi / sau celule de origine umană de la donatorul decedat se face în următoarele condiţii:

  1. se defineşte ca donator decedat fără activitate cardiacă persoana la care s-a constatat oprirea cardiorespiratorie resuscitabilă şi ireversibilă, confirmată în spital de 2 medici primari. Confirmarea donatorului decedat fără activitate cardiacă se face în conformitate cu protocolul de resuscitare;
  2. se defineşte ca donator decedat cu activitate cardiacă persoana la care s-a constatat încetarea ireversibilă a tuturor funcţiilor creierului, în conformitate cu protocolul de declarare a morţii cerebrale, conform modelului de formular aprobat prin ordin al ministrului sănătăţii;
  3. declararea morţii cerebrale se face de către 2 medici primari ATI şi neurolog şi/sau neurochirurg care nu fac parte din echipele de coordonare, prelevare, transplant de organe, ţesuturi şi / sau celule de origine umană;
  4. prelevarea de organe, ţesuturi şi / sau celule de origine umană de la persoanele decedate se face numai cu consimţământul scris al cel puţin unuia dintre membrii majori ai familiei sau al rudelor, în următoarea ordine: soţ supravieţuitor, părinţi, descendenţi, frate/soră, altă rudă în linie colaterală până la gradul al IV-lea inclusiv, conform modelului de formular aprobat prin ordin al ministrului sănătăţii;
  5. prelevarea se poate face fără consimţământul membrilor familiei dacă, în timpul vieţii, persoana decedată şi-a exprimat deja opţiunea în favoarea donării, printr-un act notarial de consimţământ pentru prelevare şi înscrierea în Registrul naţional al donatorilor de organe, ţesuturi şi celule, conform modelului de formular aprobat prin ordin al ministrului sănătății;
  6. prelevarea nu se poate face sub nicio formă dacă, în timpul vieţii, persoana decedată şi-a exprimat deja opţiunea împotriva donării, prin act de refuz al donării. Refuzul donării se face prin act notarial şi este prezentat coordonatorului de transplant de către aparţinători.”

Extras din LEGE Nr. 95 din 14 aprilie 2006 privind reforma în domeniul sănătăţii (în vigoare la acest moment)

„ART. 147 – Prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de la donatorul decedat se face în următoarele condiţii:

  1. se defineşte ca donator decedat fără activitate cardiacă persoana la care s-a constatat oprirea cardiorespiratorie iresuscitabilă şi ireversibilă, confirmată în spital de 2 medici primari. Confirmarea donatorului decedat fără activitate cardiacă se face conform protocolului de resuscitare, conform modelului de formular aprobat prin ordin al ministrului sănătăţii, excepţie făcând situaţiile fără echivoc;
  2. se defineşte ca donator decedat cu activitate cardiacă persoana la care s-a constatat încetarea ireversibilă a tuturor funcţiilor creierului, conform protocolului de declarare a morţii cerebrale conform modelului de formular aprobat prin ordin al ministrului sănătăţii;
  3. declararea morţii cerebrale se face de către medici care nu fac parte din echipele de coordonare, prelevare, transplant de organe, ţesuturi şi celule de origine umană;
  4. prelevarea de organe, ţesuturi şi/sau celule de la persoanele decedate se face numai cu consimţământul scris al cel puţin unuia dintre membrii majori ai familiei sau al rudelor, în următoarea ordine: soţ supravieţuitor, părinţi, descendenţi, frate/soră, altă rudă în linie colaterală până la gradul al IV-lea inclusiv, conform modelului de formular aprobat prin ordin al ministrului sănătăţii*);
  5. prelevarea se poate face fără consimţământul membrilor familiei dacă, în timpul vieţii, persoana decedată şi-a exprimat deja opţiunea în favoarea donării, printr-un act notarial de consimţământ pentru prelevare şi înscrierea în Registrul naţional al donatorilor de organe, ţesuturi şi celule, conform modelului de formular aprobat prin ordin al ministrului sănătăţii*);
  6. prelevarea nu se poate face sub nicio formă dacă, în timpul vieţii, persoana decedată şi-a exprimat deja opţiunea împotriva donării, prin act de refuz al donării. Actul de refuz al donării va fi prezentat de către aparţinători coordonatorului de transplant.”

Recomandăm cărțile editurii „Anacronic”

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here