Aurelian Temişan, Cristiano Ronaldo, Andrea Bocelli – so close to never happening

158
0

O atmosferă flower power la Marșul pentru Viață 2018 – cu fete zâmbitoare și tineri pletoși care împărțeau baloane și pancarte pe care scria că „Fiecare copil merită o poveste”, „Inima unui copil începe să bată la 16 zile de la concepție” și „Suntem generația pentru viață”.

Și cu toate astea, aproape nici un cuvânt în presa mainstream despre acest Marș pentru viață organizat simultan în 300 de orașe din România și din Republica Moldova; despre acest marș la care au participat personalități precum primarul Iașiului; despre acest marș cu câteva mii de participanți la București (5.000, spun organizatorii) și câteva zeci de mii de participanți în țară. De parcă acest eveniment nici n-ar fi existat. Un filmuleț la link-ul de aici care arată amploarea marșului de la București.

Aurelian Temișan a povestit cum mama lui a intenționat să îl avorteze, dar un doctor a sfătuit-o să nu o facă, pentru că o să îi mulțumescă mai târziu. Reiau aici povestea lui – și mai jos alte două povești so close to never happening: pe cea a lui Cristiano Ronaldo și pe cea a lui Andreea Bocelli.

  1. Aurelian Temișan:

„Sunt cu sufletul aici, veneam și dacă era viscol afară – numai să nu fi anulat organizatorii, doar atunci nu veneam, mai ales că e vorba despre viață, despre copii – copiii care ne vor reprezenta mai târziu și cărora le dăm tot ce avem mai bun.

Văd că se filmează și tocmai de aceea vreau să spun legat în mod special de acest eveniment. Nu știe nimeni, nu știe decât familia mea foarte apropiată.

În 1972, în perioada cu „decrețeii” – cine trăiește din perioada aceea știe despre ce vorbim –, nu că se purta avortul, dar, la ce condiții erau pe vremea aceea… un copil în plus, mai ales când erau câțiva deja într-o familie, era o problemă.

Și aveți în fața voastră un produs-miracol, [la] o rugăminte a unui doctor care, când mama s-a dus spre locul în care voia să nu mai facă un copil – avea deja doi –, doctorul mi-a spus: „Fă-l, că ai să-mi mulțumești mai târziu”.

Îi mulțumesc și eu doctorului, că așa am apărut pe lume, în 1972, în iunie.

Iată-mă aici, susținând această cauză pentru care la vremea respectivă nu știam să militez.”

Link aici spre articolul de unde am preluat citatul.

  1. Cristiano Ronaldo:

Mama lui Cristiano Ronaldo a încercat să-l avorteze – la sfatul unui vecin, femeia a băut bere neagră fiartă, după care a fugit până când a leșinat. Nu a funcționat – și acum lumea întreagă e bucuroasă că mama lui Cristiano Ronaldo nu a reușit să-și pună planul în aplicare.

„Este un copil pe care am vrut să-l abortez”, a declarat Maria Dolores dos Santos Aveiro. „Dumnezeu nu a vrut ca acest lucru să se întâmple și am fost binecuvântată din această cauză, iar Dumnezeu nu m-a pedepsit. Uneori Ronaldo mă tachinează și-mi spune: «Nu ai vrut ca eu să mă nasc. Dar acum vezi că sunt aici ca să vă ajut pe toți.» Și, ei bine, uneori râdem împreună în legătură cu asta”.

Link aici spre articolul de pe Eurosport.com de unde am preluat citatul.

 

  1. Andrea Bocelli:

„O tânără femeie a fost internată în spital pentru o simplă apendicită. Doctorii trebuiau să-i aplice gheață pe stomac – iar la sfârșitul acestor tratamente doctorii i-au sugerat să avorteze copilul. I-au spus că aceasta era soluția cea mai bună, deoarece copilul s-ar fi născut în mod sigur cu o infirmitate.

Dar tânăra și curajoasa femeie a decis să nu întrerupă sarcina, iar copilul s-a născut. Acea femeie era mama mea, iar copilul aceea eram eu. S-ar putea să fiu părtinitor, dar cred că pot spune că acea alegere a fost alegerea corectă. Și cred și sper că acest lucru le va încuraja pe acele mame, foarte numeroase, care se găsesc câteodată în situații dificile, în momente complicate ale vieții, dar care vor să salveze viața copilului lor.”

Andrea Bocelli își încheie povestea cu aceste versuri: „Vreau să trăiesc așa / cu soarele în frunte / și cu un cântec fericit. Vreau să trăiesc să mă bucur / de aerul de munte / deoarece această vrajă / nu costă nimic.”

 

Aurelian Temișan, Cristiano Ronaldo, Andrea Bocelli – so close to never happening. Fiecare copil merită o poveste

Altfel, câteva dintre problemele morale și sociale foarte serioase pe care Marșul pentru viață le ridică pe radarul societății:

  • multe femei din România aflate în criză de sarcină sunt supuse la presiuni foarte mari din partea familiei, a soțului sau partenerului, și chiar a medicilor să avorteze copilul – deoarece avortul este văzut drept soluția comodă pe termen scurt; nimeni nu vorbește însă despre costurile morale, psihologice și chiar medicale ale avortului, pe termen mediu și lung pentru mama și tatăl copilului;
  • nimeni nu vorbește despre consecințele acestei „culturi a morții”, cum o numea Papa Ioan Paul al II-lea, asupra societății; această presiune poate merge uneori până la hărțuire și violență împotriva acestor femei;
  • există foarte puține centre în România care oferă consiliere socială și asistență psihologică femeilor aflate în criză de sarcină (un exemplu aici);
  • există foarte puține centre în România care oferă sprijin financiar, până la 2-3 ani ai copilului, femeilor sărace care decid să păstreze copilul (un exemplu aici);
  • există foarte puține campanii pentru încurajarea adopțiilor și pentru schimbarea mentalității cu privire la adopții – însă se cheltuiesc mulți bani pentru campanii publice pentru promovarea avortului;
  • statul nu se implică deloc pentru sprijinirea femeilor sărace care decid să păstreze o sarcină și să crească singure copilul;
  • nu doar că femeile în criză de sarcină sunt deseori victime ale presiunii psihologice și violenței, dar avortul este orientat preponderent împotriva fetițelor – în țări precum India, China și Pakistan, în nordul Africii, dar și în Europa de Est;
  • eliminarea preferențială a fetițelor, a copiilor cu malformații ușoare sau operabile și a copiilor cu sindrom Down nu e altceva decât revenirea la scară largă a eugeniei – aceeași eugenie care a stat în centrul filozofiei lui Adolf Hitler;
  • în România sunt avortați în fiecare zi 200-300 de copii și în jur de 80.000 – 100.000 de copii în fiecare an;
  • marea majoritate nu sunt avorturi medicale – ceea ce înseamnă că acești copii sunt copii viabili; România se află pe locul întâi în Europa și pe locul doi în lume în privința numărului de avorturi, cu 480 de avorturi la o mie de nașteri (cifrele sunt luate de aici);
  • în special în anii 90, până la 70-80% din copiii unor generații nu au văzut în România lumina zilei;
  • acest flagel care s-a abătut asupra noastră a costat România, din 1958 până astăzi, încă o dată populația sa actuală (datele sunt luate de aici) – cu un total de peste 22 de milioane de copii avortați în ultimii 60 de ani. Câți dintre acești 22 de milioane de copii nu or fi fost un Aurelian Temișan, un Gică Hagi, o Nadia Comăneci, un Mircea Eliade, un Iuliu Maniu, un Henri Coandă, o Ana Aslan, un Emil Racoviță sau un Nicolae Păulescu?

Donați pentru Cultura Vieții

Dacă apreciați eforturile noastre de a vă oferi conținut de calitate și inedit, vă rugăm să ne sprijiniți cu o donație, pentru găzduire și traducerile ocazionale.
Puteți dona cu cardul prin PayPal.
Dacă doriți să donați direct în contul bancar, vă rugăm să ne contactați. Mulțumim!

Personal Info

Donation Total: 10€

Recomandăm cărțile editurii „Anacronic”

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here