Referendum pro avort “la cerere” în Irlanda. De ce este atât de importantă abrogarea Amendamentului al Optulea

189
0

Astăzi vom afla rezultatele Referendumului pentru legalizarea „avortului la cerere” în Irlanda – ceea ce înseamnă că nu e nevoie de nici o justificare medicală pentru a avorta un copil viabil și sănătos. Este un eveniment simbolic, deoarece Irlanda este văzută drept o redută a catolicismului – cu 78% din populație declarat catolică. Irlandezii aveau, oricum, acces la avort la cerere în Marea Britanie și în țările din jur.

Pe de altă parte, exit poll-urile arată că 68% dintre irlandezi vor vota, probabil, pentru liberalizare. Câteva fapte:

Google a interzis orice formă de publicitate legată de acest Referendum, îngropând, practic, dezbaterea democratică; Facebook a cenzurat la rândul său pagini catolice și conservatoare care îndemnau cetățenii să voteze „Nu” – un vot care ar menține în vigoare protecția și apărarea drepturilor copilului nenăscut (link-uri aici și aici).

În Irlanda s-au cheltuit, până în prezent, sute de milioane de dolari pentru liberalizarea avortului la cerere; vorbim despre sume fabuloase pentru o țară așa de mică, sume cu care au fost plătite campanii masive în mass-media și chiar campanii stradale – pentru încurajarea avorturilor, și nu pentru ajutarea copiilor săraci sau pentru încurajarea adopțiilor (linkuri aici și aici; un link aici despre contextul campaniei pro-avort și un link aici către exit poll-uri).

– În forma sa actuală, Amendamentul al Optulea din Constituția Irlandei oferă protecție explicită copiilor în pântec, de aceea el trebuie abrogat pentru legalizarea „avortului la cerere”. Textul Amendamentului este acesta: „Statul recunoaște dreptul la viață al copilului nenăscut și, luând în considerare dreptul egal la viață al mamei, garantează prin legile sale să respecte și, în limite rezonabile, să apere și să sprijine acest drept prin legile sale”.

– Dacă Amendamentul al Optulea este abrogat, guvernul irlandez plănuiește să implementeze o agendă pro-avort extremă, care include avortul la cerere până la 12 săptămâni de sarcină, și avortul pe probleme „de sănătate”, o formulare foarte vagă care permite, practic, orice formă de avort, până la șase luni de sarcină – sau chiar până la naștere. Activiștii pro-avort încearcă să ascundă acest lucru, deoarece majoritatea irlandezilor nu sprijină, în fapt, avortul la cerere (link aici).

– Activiștii pro-avort susțin că abrogarea amendamentului este necesară „pentru a salva viețile unei femei”. În fapt, conform Națiunilor Unite, Irlanda este una dintre cele mai sigure țări în ceea ce privește nașterea. Rata de mortalitate în timpul sarcinii sau după naștere în Irlanda este una dintre cele mai mici din lume. Medicii irlandezi au confirmat, în repetate rânduri, că avortul nu trebuie să fie legal pentru a trata femeile – și că nici o femeie nu a murit, în istoria Irlandei, din cauza Amendamentului al Optulea.

Irlandezii au votat împotriva abrogării Amendamentului al Optulea de cinci ori – în 1983, de trei ori în 1992, și din nou în 2002 (o istorie aici). De fiecare dată au votat împotriva suspendării acestui amendament. Fapt care ne arată, din nou, ce valoare simbolică are abrogarea lui pentru activiștii pro-avort, și de ce sunt cheltuiți atât de mulți bani, într-o campanie atât de amplă pentru abrogarea lui.

Amendamentul al Optulea, care protejează viața și drepturile copilului nenăscut și care ar putea fi abrogat în urma referendumului de azi, a salvat până acum peste 100.000 de vieți în Irlanda, conform campaniei „Save the 8th” pentru apărarea Amendamentului (link aici).

În legislația internațională nu există „dreptul la avort”, cu atât mai puțin „dreptul la avortul la cerere”. Există doar „dreptul la viață”, care este considerat un drept fundamental pentru orice ființă umană; „anularea drepturilor fundamentale nu poate fi obiect de referendum” este o axiomă cunoscută în mediile juridice și în presă. Cu toate acestea, în Irlanda s-a organizat, pentru a șasea oară, o consultare populară pe această temă. Unii spun că efectele acesteia vor fi echivalente, în practică, legiferării pedepsei capitale.

Avortul „la cerere” (când copilul este perfect sănătos, iar viața mamei nu este pusă în pericol) este o formă oribilă de discriminare, o triplă formă de discriminare: e o discriminare bazată pe criterii de vârstă, căreia îi cad victimă cei mai tineri membri ai omenirii, care nu se bucură de nici un drept și de nici o formă de protecție; este o discriminare bazată pe criterii de sex – avortul este, în acest moment, îndreptat preponderent împotriva fetițelor: 100 de milioane de fetițe au fost victime ale avortului selectiv doar în Asia (link aici); și este o discriminare bazată pe criterii de handicap – de exemplu, sunt țări europene în care toți copiii cu sindrom Down sunt în prezent avortați (link-uri aici și aici).

– Un argument folosit și acum, în mod intens, de militanții pro-avort este următorul: Copilul este, în primele săptămâni şi luni, doar un animal care recapitulează evoluţia – ontologia recapitulează filogenia. Conform acestei teorii, embrionul uman ar trece la începutul dezvoltării sale prin stadiile incipiente ale evoluţiei – iar dezvoltarea incipientă a embrionului la om ar fi, în esenţă, aceeaşi cu dezvoltarea embrionului la broască, la câine, etc.

E o teorie care a fost discreditată de mult în mediile ştiinţifice. Ernest Haeckel, iniţiatorul teoriei, a recunoscut, el însuşi, că a falsificat dovezi şi că a manipulat acele reprezentări de pe faimoasele planşe care sunt folosite şi astăzi ca material didactic în unele şcoli. Stephen Jay Gould, de la Universitatea Harvard, a arătat că Haeckel „a exagerat similaritudinile prin idealizare şi omisiune”. Aceste planşe sunt considerate „una dintre cele mai faimoase înşelăciuni din istoria biologieiLink către un articol din revista Science.

– Un studiu realizat de la Richard Tyser, Antonio Miranda, Chiann-mun Chen, Sean M. Davidson, Shankar Srinivas și Paul Riley de la universitățile britanice Oxford și London College and Medical School și de la fundația Wellcome Trust arată că inima copilului începe să bată la 16 zile de la concepție (link aici); alte studii arată că întregul material genetic (ADN) necesar pentru a construi toate trăsăturile fizice ale fiecărui individ există în fiecare embrion, încă de la concepție;  iar materialul genetic (ADN) al fătului este diferit față de materialul genetic al mamei, așadar fătul și mama reprezintă două entități, sau persoane diferite.

Pe ce criteriu definești, așadar, începutul vieții umane – în unele țări la 12 săptămâni, în unele la 14, în unele la 20, iar în unele până în luna a noua de sarcină, după cum votează Parlamentul?

– Să ne amintim și de cuvintele dr. Bernand Nathanson, unii dintre cei mai activi militanți pro-avort din anii 60: „O tactică preferată a susţinătorilor avortului este să insiste că nu se poate defini clar momentul în care fătul devine o fiinţă umană; că întrebarea este una teologică sau morală sau filozofică, şi nu una ştiinţifică. Fetologia arată, fără drept de apel, că viaţa începe în momentul fecundării. Din acea clipă ia naştere fiinţa umană, o persoană cu drepturi depline“ (link aici).

Această perspectivă liberal-progresistă asupra avortului care, în fapt, nu se bazează pe argumente științifice sau raționale, a dus la ceea ce este numit, în ziua de astăzi, Holocaustul mut. Sute de milioane de inocenți i-au căzut victimă, în ultimele șapte-opt decenii, acestei veritabile Culturi a Morții. Doar în România au fost avortați, începând cu anii 50 și până acum, peste 22 de milioane de copii – adică încă o dată populația României.

Ce ar trebui să învățăm după Referendumul din Irlanda? Că atunci când mințile și sufletele oamenilor se împietresc, nici știința, nici rațiunea, nici chiar Constituția unei țări nu mai pot apăra copiii nevinovați și părinții care nu realizează ce este și care sunt efectele avortului „la cerere”. Că doar aducerea dragostei și responsabilității în inimile noastre și în viața noastră de zi cu zi ne va face să realizăm că avortul „la cerere” nu este o soluție și că trebuie căutate și oferite, cu mult efort, soluții ale problemelor sociale și morale care duc, altfel, la Holocaustul mut, la acest masacru oribil.

P.S.: Astăzi este și ziua internațională a copilului dispărut, a acelor copii pe care părinții lor își doresc cu ardoare, dar cu slabe speranțe să-i mai vadă vreodată sau să-i strângă în brațe vreodată.

Donați pentru Cultura Vieții

Dacă apreciați eforturile noastre de a vă oferi conținut de calitate și inedit, vă rugăm să ne sprijiniți cu o donație, pentru găzduire și traducerile ocazionale.
Puteți dona cu cardul, prin PayPal. Mulțumim!

Personal Info

Donation Total: 10€

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here