Știința impulsionează mișcarea pro-viață

145
0
Manifestație pro-life din SUA, anii 1980
Traducere și adaptare după publicația americană The Atlantic, numărul din 18 ianuarie 2018

Militanții urmăresc noile progrese în studiile și tehnologia neonatologică – și transformă una dintre cele mai controversate dezbateri din America.

Atunci când Ashley McGuire a rămas însărcinată cu primul ei copil, ea și soțul ei au trebuit să aștepte 20 de săptămâni pentru a-i afla sexul. La cel de-al treilea copil, au aflat la zece săptămâni printr-un test de sânge. Tehnologia i-a definit sarcinile, mi-a spus ea, de la aplicațiile care monitorizează dezvoltarea săptămânală la ultrasunetele care arată copilul în creștere. „Generația mea a crescut într-o lume a științei și a tehnologiei complet diferită față de generația Roe,” a spus ea. „Facem parte dintr-o cultură care este obsedată de știință.”

Activiști precum McGuire cred că este perfect normal să fii pro-știință și pro-viață. Deși se opune avortului din motive morale, ea crede că studiile asupra dezvoltării fetale, progresul în tehnicile medicale și alte descoperiri ancorează argumentele mișcării în faptele științifice. „Mesajul pro-viață este, de patruzeci și ceva de ani, că fetusul… este o viață, și este o viață umană care merită toate drepturile pe care le are toată lumea,” a spus ea. „Acest lucru a fost mai degrabă un concept abstract până acum vreo zece ani.” Dar „atunci când vezi un copil sugându-și degetul la 18 săptămâni, zâmbind, bătând din palme”, a adăugat ea, devine „mai greu să susții ideea că acel copil de 20 de săptămâni, acel copil nenăscut sau acel fetus, este ceva de care te poți debarasa.”

Progresul științific repornește dezbaterile legate de avort. Atunci când Curtea Supremă a Statelor Unite a luat hotărârea în cazul Roe vs Wade, care a deschis calea spre avortul legal, a marcat un prag de 28 de săptămâni; după acest punct, s-a stabilit că statele pot restricționa accesul femeilor la procedură după cum consideră că este rezonabil. Acum, cu noile tehnici medicale, doctorii dezbat dacă pragul ar trebui să se apropie mai mult de 22 de săptămâni. La fel ca McGuire, viitorii tați și mame pot afla mai multe despre copilul lor într-un stadiu mai timpuriu al sarcinii decât părinții sau bunicii lor. Și la fel ca McGuire, atunci când își văd fătul cu ajutorul ultrasunetelor, pot vedea trăsăturile sale umane, cum ar fi zâmbetele sau bătăile palmelor, chiar dacă majoritatea oamenilor de știință le consideră simple mișcări ale mușchilor.

Citește și: Adevăratul chip al avortului: istoria sentinţei ROE vs WADE ce a legalizat avortul în SUA

Aceste progrese științifice au schimbat percepția morală în ceea ce privește avortul. Noua tehnologie face mai ușor de înțeles umanitatea unui copil nenăscut și face acceptabil faptul că fetusul este o creatură cu statut moral. În ultimele decenii, liderii pro-viață au început să recunoască din ce în ce mai mult acest lucru și au adunat puterea dovezilor științifice pentru a-și promova cauza. Au înființat noi instituții pentru a produce, urmări și distribui informații științifice despre avort. S-au ținut la curent cu noile studii în embriologie. Au sărbătorit progresul în neonatologie ca fiind un mod de a salva vieți tinere. Știința modernă „insuflă un sentiment de respect pe care nu l-am avut niciodată până acum în istoria omenirii,” a spus McGuire. „Nu știam nimic din toate acestea.”

Un revers dramatic al dezbaterii

Din multe puncte de vedere, acest lucru reprezintă un revers dramatic; activiștii pro-alegere au revendicat pentru mult timp știința de partea lor. Institutul Guttmacher, o organizație de cercetare și promovare care susține drepturile la avort și reproducere, exercită un monopol aproape complet asupra informațiilor despre avort, reprezentând o sursă atât pentru susținători, cât și pentru oponenți. Și retorica mișcării pro-alegere se potrivește cu resursele ei: susținătorii ei se descriu foarte des drept unicii apărători ai sănătății femeilor și a consensului științific. Ideea cum că viața începe odată cu conceperea „se opune precedentelor legale, științei și opiniei publice,” spune Ilyse Hogue, președintele grupului de susținere a avortului NARAL, într-un editorial recent pentru CNBC. Membrii mișcării pro-viață „nu sunt de fapt anti-avort”, a scris într-un alt fragment. „Sunt împotriva [unei] lumi în care femeile pot contribui în mod egal și în care ne putem trasa propriul destin într-un mod pe care bunicile noastre nici și-ar fi imaginat că va fi posibil.”

Ambele mișcări au jucat, în felul lor, aceeași carte: activiștii pro-viață și pro-alegere au ajuns să considere dovezile științifice drept arma principală în lupta pentru drepturile la avort. Dar în ultimii ani, activiștii pro-viață au avut mai mult succes în a folosi această unealtă pentru a schimba condițiile acestei dezbateri politice. Susținătorii au introdus cu mare succes în sălile de judecată și în legislative studii asupra problemei durerii fătului și a posibilității ca avortul să dăuneze sănătății femeii, chiar și atunci când au citat studii în mod selectiv și descoperirile lor au fost contestate cu înverșunare de către alți membri ai academiei.

Nu toți cei din mișcarea pro-avort sunt de acord cu aceste schimbări strategice. Unii consideră că noile descoperiri științifice se pot întoarce împotriva lor. Alții avertizează că dependența excesivă pe dovezile științifice poate eroda puternica logică morală care reprezintă centrul cauzei lor. Dar nu daunele asupra unei anumite mișcări reprezintă cel mai mare pericol. Atunci când cercetarea științifică se subordonează scopurilor politice, faptele se transformă în arme. Niciuna dintre părți nu are încredere în informațiile obținute de către inamicii lor ideologici; realitatea devine relativă.

Avortul a ieșit mereu în evidență printre celelalte teme ale dezbaterilor politice în cultura americană. A rămas contestat din punct de vedere moral într-un mod în care nu s-a întâmplat cu celelalte probleme sociale, în parte din cauză că le cere americanilor să răspundă la întrebări inimaginabil de serioase legate de viața umană. Dar poate că această ambiguitate, această învălmășeală a politicii tradiționale de dreapta a fost mereu nesustenabilă. Poate că a fost inevitabil că avortul se va îndrepta în direcția celorlalte politici americane, cu două tabere fără nimic în comun aruncând pretinse date științifice peste un tărâm al nimănui de dezbateri morale.

* * *

Medicii se află într-o stare de disonanță cognitivă

Când Colleen Malloy, o neonatologistă și cadru universitar la Universitatea Northwestern, discută despre avort cu colegii ei, spune că „este ca în Hainele cele noi ale împăratului.” Echipele medicale investesc extrem de mult efort, timp și bani pentru a aduce copiii pe lume în siguranță și a-i întrema pe cei născuți prematur. Cu toate acestea, doctorii susțin de multe ori avortul, chiar și în fazele târzii ale dezvoltării fetale.

Malloy a spus că, întrucât tehnicile medicale au devenit din ce în ce mai sofisticate, a simțit puternic această tensiune. Un număr de centre medicale din orașele principale pot acum să opereze fetușii cu anomalii genetice încă din pântece. Mulți dintre ei au aceeași vârstă ca numărul mic de fetuși avortați în al doilea și al treilea trimestru al sarcinii mamei. „Cu cât am avansat mai mult în domeniul meu, al neonatologiei, cu atât am ajuns la alegerea logică de a recunoaște dezvoltarea unui făt drept ceea ce este: un făt și nu un fel de sub-om,” a spus Malloy. „A devenit pur și simplu așa de clar că aceștia sunt oameni care sunt în proces de dezvoltare.”

Malloy este unul dintre cei mulți doctori și oameni de știință care s-au implicat în dezbaterea politică pe tema avortului. Ea a depus mărturie în fața corpurilor legislative despre durerea fetală – argumentul cum că fetușii ar simți aceeași durere fizică, posibil chiar înainte de punctul de neviabilitate dinafara pântecelui – și a adresat scrisori Comisiei Judiciare a Senatului Statelor Unite.

Cariera ei arată de asemenea legătura strânsă dintre știință și politica avortului. Pe lângă activitatea ei de la Northwestern, Malloy a mai lucrat pentru Institutul Charlotte Lozier, un grup relativ nou din Washington D.C.  care caută să aducă „puterea științei, a medicinii și a cercetării în politicile, în media și în dezbaterile pe teme legate de viață.” Organizația, care are ca angajați în rândul membrilor câțiva doctori și profesori, împart un birou cu Susan B. Anthony List, o organizație importantă care susține cauza pro-viață.

„Nu cred că îmi compromite obiectivitatea, mie sau oricărui alt profesor asociat”, a spus David Prentice, vice-președintele și directorul de cercetare al institutului. Prentice și-a petrecut câțiva ani din cariera sa ca profesor la Universitatea de Stat din Indiana și la Consiliul de Cercetare în Cadrul Familiei, un grup creștin conservator înființat de James Dobson. „De fiecare dată când există o asociație cu un grup de susținere, oamenii fac presupuneri”, a spus el. Ce trebuie noi să facem este să depunem toate eforturile posibile pentru a arăta că încercăm să aducem la lumină știința obiectivă.”

Știința ca autoritate culturală

Această dorință de a valorifica „știința obiectivă” stă la baza turnurii pro-știință din mișcarea pro-viață: Știința este o sursă de autoritate care este tratată de multe ori ca un adevăr de necontestat. „Autoritatea culturală a științei a devenit așa de totalitară, așa de imperială, că toată lumea trebuie să aibă știința de partea sa pentru a câștiga o dezbatere,” a spus Mark Largent, istoric al științei la Universitatea de Stat din Michigan.

Câțiva susținători pro-viață își fac griji despre posibilele consecințe pe care le poate avea accentuarea autorității științei în dezbaterile legate de avort. „Știința nu poate să răspundă… la întrebarea dacă embrionul sau fătul este o persoană,” a spus Daniel Sulmasy, profesor de etică biomedicală la Universitatea Georgetown și fost călugăr franciscan. „Ambele părți tind să folosească informații științifice atunci când acestea le servesc în demonstrarea unei idei care este bazată pe… convingeri filosofice și religioase ferme și sincere.”

În ciuda atâtor moduri prin care se poate considera că mișcarea pro-viață se opune politicilor sexuale en vogue de astăzi, obsesia sa cu știința aparține doar prezentului. „Suntem cufundați într-o cultură în care doar datele contează și care ne face, din anumite puncte de vedere, analfabeți în filozofie,” a spus Sulmasy, care este de asemenea doctor. „Chiar nu mai avem uneltele cu care să gândim și să ne susținem opiniile dacă nu avem de-a face cu ceva ce poate fi dovedit din punct de vedere științific.”

Uneori, descoperirile științifice s-au întors împotriva obiectivelor mișcării pro-viață. Jérôme Lejeune, om de știință francez și catolic devotat, a ajutat la descoperirea cauzei sindromului Down. Însă s-a îngrozit că diagnosticul pre-natal al bolii a determinat de multe ori femeile să își termine sarcinile, și și-a petrecut o mare parte a carierei militând împotriva avortului. Lejeune a devenit, în final, președintele fondator al Academiei Pontificale pentru Viață de la Vatican, înființată în 1994 pentru a cerceta întrebările morale și teologice ridicate de progresele științifice împotriva unei „culturi a morții care amenință să preia controlul.”

Citește și: Prof. Jérôme Lejeune: „Omul este om de la concepție”

Atunci când dovezile științifice par să submineze pozițiile pro-viață în legătură cu probleme precum măsurile anticoncepționale și fertilizarea in vitro, entuziasmul celor pro-viață pentru cercetare scade de multe ori. De exemplu: Unii oameni cred că măsurile contraceptive de urgență, cunoscute de asemenea ca pilula de-a doua zi sau planul B, sunt abortive, adică pot întrerupe o sarcină. Pentru că pilula poate preveni un ou fertilizat din a se implanta pe uterul unei femei, militanții susțin că aceasta ar putea termina o viață omenească.

Sulmasy, care recunoaște în mod public că e pro-viață, a adus argumente împotriva acestei opinii asupra medicamentului – și i s-a părut dificil să primească susținere de colegii săi care aparțin mișcării. „A fost foarte dificil să conving oamenii din comunitatea pro-viață că știința pare să … indice că [Planul B] nu este abortiv,” a spus el. „Resping prea repede aceste idee ca fiind pe bază de propagandă.”

Și la un nivel de bază, argumentul pentru avort este îmbrăcat în termeni științifici: Procedurile sunt „servicii ginecologice, și sunt servicii de asistență medicală,” spune Cecile Richards, președinte al Planificării Familiale. Numai acest lucru este suficient ca să îi îngrijoreze până și pe militanții pro-viață. „Știința de dragul științei nu este în mod necesar un lucru bun,” a spus McGuire, care este membru senior în Asociația Catolică. „Din contră, asta ne-a adus avortul. … Când sunt eliminate din ea etica morală și umană, este considerată o procedură medicală.”

Chiar și cu toate aceste dezbateri și complicații  interne, mulți din mișcarea pro-viață sunt optimiști din cauză că progresele științifice sunt de partea lor. „Știința este procedeul care folosește metode sistematice pentru a studia lumea noastră, inclusiv organismele umane în stadiile lor incipiente,” a spus Farr Curlin, un medic care are întrevederi comune la facultățile de medicină și de teologie de la Universitatea Duke. „Nu văd niciun mod în care nu s-ar alia cauzei pro-viață.”

* * *

„Au încheiat zicând ‘Fii binecuvântat’, lucruri de genul ăsta”

Entuziasmul pentru știință al celor pro-viață nu este întotdeauna împărtășit de către oamenii de știință – uneori, se întâmplă chiar inversul. Vara trecută, Vincent Reid, profesor de psihologie la Universitatea Lancaster din Regatul Unit, a publicat o lucrare care demonstrează că fetușii din stadiile târzii de dezvoltare preferă să se uite la imagini care aduc a fețe atunci când sunt în pântece, la fel ca nou-născuții. După cum i-a spus Reid lui Ed Yong de la The Atlantic, studiul „ne arată că fătul nu procesează în mod pasiv informațiile din mediul înconjurător, ci răspunde în mod activ la acestea.”

După ce i-a fost publicată lucrarea, Reid a primit valuri de laude de la militanții americani pro-viață. „Au fost câțiva oameni care m-au contactat, m-au felicitat pentru ce muncă minunată fac, dar apoi i-au dat o conotație mai religioasă,” mi-a spus el. „Au încheiat zicând „Fii binecuvântat,” lucruri de genul ăsta.” Militanții pro-viață i-au interpretat descoperirile ca fiind dovezi că avortul e greșit, chiar dacă Reid a studiat fetuși în cel de-al treilea trimestru, care reprezintă doar o fracțiune minusculă din numărul avorturilor, a spus el. „E clar că a rezonat cu ei pentru că aveau o idee preconcepută a ce înseamnă acea știință.”

Experiența aceasta l-a uimit foarte mult pe Reid. „Sunt foarte mândru de ce am făcut… pentru că a adus progrese importante în înțelegerea dezvoltării umane,” a spus el. „Este frustrant că oamenii iau ceva ce nu are de fapt nicio relevanță față de pozițiile anti-avort și pro-avort și încearcă să folosească acest lucru … într-un mod preconceput.” Nu are de gând să-și oprească studiile asupra dezvoltării fetale, a spus el. Dar „probabil că voi fi mai atent atunci când voi anticipa felul cum vor fi greșit folosite.”

Este aproape imposibil să eviți o astfel de soartă în orice domeniu care este măcar puțin legat de avort sau de problemele referitoare la originea vieții. „Nu există niciun om care pur și simplu stă într-un laborator, lucrând la proiectele sale,” a spus O. Carter Snead, profesor de drept și științe politice la Notre Dame, fost consilier în Consiliul de bioetică al președintelui George W. Bush. „Toată lumea e politizată.” Acest lucru se aplică chiar și în cazul cercetătorilor ca Reid, care a fost luat prin surprindere de reacțiile la descoperirile sale. „Nu poți face asta fără să fii atras pe orbita cuiva,” a spus Largent, profesorul de la Michigan State. „Toată lumea îți va lua munca și o va folosi pentru propriile scopuri. Dacă vrei să faci asta, poți ori să decizi cine îți va folosi munca, ori cineva va decide în locul tău.”

Asta poate să îi sperie pe oamenii de știință care lucrează în domenii sensibile legate de concepție sau moarte. Avortul este „a treia linie de cercetare,” a spus Debra Mathews, profesor asociat de pediatrie la Johns Hopkins, care este de asemenea responsabilă cu programele științifice ale institutului de bioetică al universității.* „Dacă te legi de această problemă, cercetarea ta va fi asociată cu dezbaterea.” Deși dezbaterea legată de avort este importantă, a spus ea, poate fi intimidantă pentru cercetători: „Tinde să învăluie tot ce atinge.”

De multe ori, oamenii de știință se avântă în dezbatere, acceptând fonduri de la organizații pro-viață sau pro-alegere sau promovând în mod public o poziție ideologică. Acest lucru are de asemenea consecințe: Pune sub semnul îndoielii validitatea și integritatea oricărui cercetător din domeniile legate de bioetică. „Oricine are bani poate face un om de știință să spună ce vrea el să zică,” a spus Largent. „Asta nu e pentru că oamenii de știință sunt niște prostituate. E pentru că lumea este un loc foarte complex, și există moduri în care poți îndrepta o investigație științifică pentru a da credibilitate unei părți sau alteia.”

Asta poate avea un efect de oglindă de bâlci asupra dezbaterii științifice, cu oameni de știință de ambele părți care critică în mod constant defectele metodologice ale oponenților lor și ajung la concluzii contrare. De exemplu: Priscilla Coleman este profesor la Universitatea de Stat Bowling Green și studiază efectele avortului asupra sănătății mentale. Coleman a depus mărturie în fața congresului, și militanții pro-viață o consideră un profesor important care lucrează la această problemă. Totuși, măcar o parte din munca ei a fost contestată în mod repetat de către alții din domeniul ei: De exemplu, atunci când a publicat în 2009 o lucrare despre legătura dintre avort și anxietate, mânie și boli legate de abuzul de substanțe, câțiva profesori au insinuat că modul în care și-a conceput studiul a făcut-o să ajungă la concluzii false. Ea și co-autorul ei au susținut că au făcut doar o eroare  de estimare a datelor și au publicat o rectificare, sau o actualizare revizuită. Dar în cele din urmă, autorul setului de date folosit de Coleman a concluzionat că „analiza ei nu susține … afirmații cum că avorturile au dus la psihopatologie.”

„Dacă rezultatele sunt cu semnul întrebării sau nu se pot reproduce, atunci studiul este retras. Așa e în știință,” a spus Coleman într-un interviu. „Concluzia a fost că tiparul descoperirilor nu s-a schimbat.” Și-a exprimat frustrarea în legătură cu rapoartele media care i-au pus la îndoială munca. „Nu mai am deloc chef să mă apăr în articole de genul ăsta,” a spus ea. „Pentru mine, nu e nimic mai rău decât să distorsionezi știința de dragul unei agende, când impactul final cade pe aceste femei care suferă ani și ani în șir.”

Are dreptate cel puțin într-o privință: Adversarii ei sunt de multe ori afiliați cu mișcarea pro-viață. În cazul acesta, unul dintre cercetătorii care i-a pus munca la îndoială era asociat cu Institutul Guttmacher, o organizație pro-avort. Într-un email, Lawrence Finer, co-autorul care servea drept vice-președinte al cercetării la Guttmacher, a spus că rezultatele lui Coleman pur și simplu nu puteau fi reproduse. Deși Guttmacher militează pentru drepturile la avort, Finer susține că diferența constă în faptul că pune pe primul plan transparența și integritatea – ceea ce, a insinuat el, cealaltă tabără nu face. „De fapt nu este greu să deosebești analizele neutre de pledoarie,” a scris el într-un email. „Pentru acest lucru, faci transparente metodele de analiză și supui analiza – neutră sau nu – unei evaluări inter pares. Niciun cercetător – de fapt, nicio persoană – nu este `neutră`; toată lumea are o opinie. Ce contează este dacă metodele cercetătorului sunt adecvate și pot fi reproduse.”

„Este o echivalență falsă între știință și ce face [Coleman],” a adăugat într-un email Julia Steinberg, profesor asistent la Facultatea de Sănătate Publică de la Universitatea din Maryland și coautoarea lui Finer. „Nu este o dezbatere, așa cum încălzirea globală nu este o dezbatere. Sunt oameni care pretind că nu există încălzire globală, dar oamenii de știință au dovezi convingătoare cum că aceasta se întâmplă. În mod similar, sunt oameni asemenea lui Coleman, care susțin că avortul dăunează sănătății mentale a femeilor, dar oamenii de știință  au dovezi convingătoare cum că acest lucru nu se întâmplă.”

Cu toate acestea, până și academia care întocmește și promovează metodologii transparente pentru cercetări științifice are propriile înclinații instituționale. Întrucât susținerea drepturilor la avort legal este considerată, în general, o poziție neutră în cadrul academic, a spus Sulmasy, profesorilor pro-viață le poate fi mai greu să îi facă pe colegii lor să le ia munca în serios. „Dacă un articol este scris de cineva care … este afiliat unui grup pro-viață sau are o poziție pro-viață cunoscută, evaluarea sa este de obicei catalogată drept propagandă,” a spus el. „Prejudecățile care prevalează în lumea academică și media” determină „ce va fi considerat propagandă și ce va fi considerat valid din punct de vedere științific.”

Tehnologia a ajutat la definirea felului cum oamenii concep fetusul ca pe o ființă umană completă

Optimiștii pro-viață cred că aceste favorizări se vor schimba– sau, cel puțin, speră că au cucerit teritoriul autorității științifice. După cum Kate Michelman, fostul președinte NARAL, a declarat în 2010 pentru Newsweek, „Este clar că tehnologia a ajutat la definirea felului cum oamenii concep fetusul ca fiind o ființă umană completă și normală … Cealaltă tabără a reușit să folosească tehnologia pentru propriile scopuri.” În ultimii ani, aceasta a fost cea mai mare schimbare în dezbaterea legată de avort, a spus Jeanne Mancini, președinte al Marșului pentru Viață: Militanții pro-alegere au renunțat, în mare, la argumentul cum că fetușii sunt „bucăți de țesut fără viață.”

„Acum mult timp, prietenii noștri din cealaltă tabără tot repetau aceeași mantră cum că micuții nu sunt copii atunci când încă se dezvoltă în pântecele mamelor lor,” a spus ea. „E foarte greu să aduci acest argument atunci când vezi și auzi bătăile inimii și te uiți la cum se mișcă mânuțele acelea.”

În cele din urmă, acesta este motivul pentru care mișcarea pro-viață își formulează cauza în termeni științifici: Cel mai bun argument pentru a proteja viața în pântece este simțul comun al bătăii inimii fătului și a burților umflate. „Mișcarea pro-viață a fost mereu o mișcare îndreptată spre a cultiva imaginația morală, pentru ca oamenii să poată înțelege de ce ar trebui să ne pese de ființele umane din pântece,”, a spus Snead, profesorul de la Notre Dame. „Pentru mult timp, știința a fost folosită drept punte către acea imaginație morală.”

Acum, mișcarea pro-viață a adus cu succes strigătul lor științific pe Capitoliu [sediul Parlamentului federal din Washington DC, n. tr.]. Într-un video promoțional recent pentru Institutul Charlotte Lozier, legiuitorii republicani au vorbit cu căldură despre ajutorul pe care îl oferă datele în limitarea avorturilor. „Când avem subiecte extrem de dificile despre care trebuie să vorbim, Institutul Charlotte Lozier oferă credibilitate declarației și informațiilor pe care le oferim altora,” a spus Diane Black, care reprezintă statul Tennessee. Claudia Tenney, care reprezintă New York, a adăugat: „Câștigăm datorită dovezilor, și câștigăm inimi și minți datorită științei.”

Acest lucru reprezintă, în primul rând, schimbarea în ceea ce privește dezbaterea legată de avort din America: O problemă pe seama căreia s-a discutat pentru mult timp cu argumente normative despre natura vieții umane și autonomia femeilor se transformă într-o dezbatere empirică șovăitoare. După cum a sugerat Tenney, aceasta este o mișcare care a fost făcută cu gândul de a câștiga – asupra politicii, a opiniei publice și, în final, în sălile de judecată. Cu toate acestea, efectul secundar al acestei strategii este și mai marea politizare și înverșunare. O democrație deliberativă, unde nici măcar lucrurile de bază nu sunt făcute publice, nu se poate numi democrație. E mai mult o luptă decisivă unde partea cu mai mulți bani și cu cele mai bune referințe e declarată câștigătoare.

* Acest articol a fost actualizat pentru a clarifica faptul că Mathews ajută la administrarea programelor științifice la Institutul de Bioetică Johns Hopkins Berman, și nu a institutului în sine.

Donați pentru Cultura Vieții

Dacă apreciați eforturile noastre de a vă oferi conținut de calitate și inedit, vă rugăm să ne sprijiniți cu o donație, pentru găzduire și traducerile ocazionale.
Puteți dona cu cardul, prin PayPal. Mulțumim!

Personal Info

Donation Total: 10€

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here