Declarația de Independență și inspirația sa în mișcarea anti-sclavie (de John Carney)

93
0

Primul manifest anti-sclavie din Statele Unite ale Americii a avut peste ani ecouri în Declarația de Independență. Un episod mai puțin cunoscut al istoriei. Traducere după Breitbart.com.

Patru Iulie este cunoscut ca Ziua Independenței mai ales pentru că este o dată înscrisă în Declarația de Independență.

Congresul Continental [1] de fapt votase pentru independență cu 2 zile mai devreme, marți 2 iulie 1776 și i-a dat lui Thomas Jefferson [2] sarcina de a scrie un proiect de declarație. Delegații au petrecut următoarele 2 zile dezbătând limbajul propus de Jefferson pentru a agrea, în cele din urmă, pe 4 iulie.

Prima publicare a Declarației de Independență a avut loc în următoarea zi, în atelierul lui John Dunlap. Munca sa a fost supravegheată de „Comitetul celor Cinci” – Thomas Jefferson, John Adams, Benjamin Franklin, Roger Sherman și Robert R. Livingston – care s-a asigurat că este întru totul fidelă textului aprobat de cele 13 colonii.

John Adams a crezut inițial că ziua votului va fi cea care va avea ecou prin veacuri, ca ziua în care coloniile americane au declarat zorii unei noi epoci. Dar un an mai târziu, în Philadelphia a fost organizată o petrecere pentru a aniversa ziua de 4 Iulie – și de atunci nu am mai privit înapoi.

Una din sursele mai puțin cunoscute ale inspirației lui Jefferson a fost un manifest astăzi uitat, scris de judecătorul Samuel Sewall în 1700 și intitulat „Vinderea lui Iosif” (The selling of Joseph: A Memorial). Un document remarcabil, una din primele declarații anti-sclavie publicate în coloniile Americane.

Este, în cea mai mare parte, un eseu religios. Probabil că Sewall, a membru proeminent al mișcării Puritanilor [3] din Boston, l-a citit în biserica sa, Casa de Adunare Vechiul Sud (Old South Meeting House) duminică, 23 iunie, cu o zi înainte să fie tipărit. Opt ani mai devreme, el făcue ceva similar, pocăindu-se public pentru rolul său în procesele de vrăjitorie din Salem.

În faimosul său jurnal, cel mai bun document istoric al vieții puritanilor din Noua Anglie care ne-a rămas, Sewell scrie că de mult era „foarte nesatisfăcut” de ceea ce denumește „tranzacțiile financiare” cu sclavi aduși din Africa. În cele din urmă, evenimentele din Boston – un proces pentru eliberarea a doi sclavi „ținuți injust în lanțuri” și o moțiune pentru impunerea unui tarif majorat pe sclavii importați – l-au îndemnat să își facă obiecțiile la sclavie cunoscute publicului.

Titlul manifestului lui Sewall este o aluzie la cartea Genezei, unde Iosif este vândut de către frații săi în Egipt, în sclavie [4]:

„Căci libertatea este, ca valoare, imediat după viață: nimeni nu trebuie să se despartă de ea sau să priveze pe alții de ea, decât după cea mai matură considerare.”

Poate partea care va suna cel mai familiar americanilor contemporani vine acum:

„Este cât se poate de sigur că toți oamenii, la fel cum sunt fiii lui Adam, sunt rude; și că au drepturi egale la libertate și la toate celelalte mângâieri ale vieții”.

Lăsând puțin la o parte sentimentul religios și adăugând muzicalitate frazei, începe să sune precum exprimarea lui Jefferson [din Declarația de Independență, n.tr.]:

„Noi considerăm aceste adevăruri evidente, că toți oamenii sunt egali, că ei sunt înzestrați de Creator cu anumite Drepturi inalienabile, că printre acestea sunt Viața, Libertatea și căutarea Fericirii.”

[orig. “We hold these truths to be self-evident, that all men are created equal, that they are endowed by their Creator with certain unalienable rights, that among these are Life, Liberty, and the pursuit of Happiness.”]

Argumentul lui Sewall contra sclaviei este foarte asemănător cu argumentul central din Declarația de Independență: că toți oamenii sunt creați în mod egal liberi și independenți prin natura lor. Astfel precum argumentul lui Jefferson dă naștere ideii că niciun om nu poate avea un drept la a „guverna” [5] pe altul, tot astfel Sewall folosește ideea ca pe o bază de atac la adresa sclaviei:

„Originar și natural, nu există un astfel de lucru precum Sclavia.”

Deși poziția lui Sewall a fost susținută de lideri intelectuali ai puritanilor, precum Cotton Mather, ea nu avea să devină răspândită pe tărâmul american decât peste decenii. Dar semințele timpurii ale aboliționismului au fost plantate prin acest manifest și, după câte se pare, din acesta au ajuns în cuprinsul Declarației de Independență.

Biserica în care Sewell a citit, se pare, textul avea să fie aceeași în care mai târziu avea să fie botezat Ben Franklin [6] și unde Samuel Adams [7] avea să fie diacon.

Duminica citirii manifestului era 23 iunie, în calendarul iulian în uz la Boston în anii 1700. Dacă la acel moment ar fi fost utilizat calendarul Gregorian, care avea să intre în vigoare în 1752, rezultă că ziua citirii primului manifest antisclavie a fost, de fapt, 4 iulie 1770.

Uneori, în decursul istoriei omenirii, putem distinge ceea ce pare a fi Mâna Providenței.

__

NOTE ale traducătorului

[1] Predecesorul Congresului SUA.

[2] Al doilea vicepreședinte (în mandatul John Adams) și al treilea președinte (1801-1809) al Statelor Unite ale Americii, autor al Declarației de Independență și unul dintre cei mai influenți dintre „părinții fondatori” ai Statelor Unite.

[3] Ramură a protestanților reformați.

[4] Facerea (Geneza), 37.

[5] În engleză mai mult decât în română, „to govern” are și sensul de a stăpâni sau a-și exercita influența ori autoritatea asupra altora.

[6]  Diplomat, om de știință, inventator, filozof, profesor și om politic, unul dintre Părinții Fondatori ai națiunii americane (1706-1790).

[7] Om de stat american, filozof politic și unul dintre Părinții Fondatori ai națiunii americane (1722-1803).

Donați pentru Cultura Vieții

Dacă apreciați eforturile noastre de a vă oferi conținut de calitate și inedit, vă rugăm să ne sprijiniți cu o donație, pentru găzduire și traducerile ocazionale.
Puteți dona cu cardul, prin PayPal. Mulțumim!

Personal Info

Donation Total: 10€

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here