„Puțin adulter nu strică”

221
0

Printre tintele favorite ale revolutiei sexuale se afla monogamia si fidelitatea in casatorie. Un exemplu peste care am dat recent e notiunea ca putin adulter nu strica ci, dimpotriva, ajuta.

Asta e tema centrala a cartii publicate anul trecut de Esther Perel, The State of Affairs („Starea aventurilor amoroase”). Cartea ne-a atras atentia anul trecut ca urmare a unei recenzii facute pe 24 octombrie de New York Times cu titlul „The State of Affairs Examines our Cheating Hearts”.

La scurt timp dupa aceea am dat peste alte articole si carti similare recent publicate care ne indreptatesc sa credem ca aberatia adulterului a devenit un subiect de discutie frecvent si la moda. Pe 18 decembrie, New Yorker a publicat comentariul „In Defense of Adulterers” („In apararea adulterilor”), iar pe 22 martie London Review of Books a publicat recenzia cartii The Adulterants, un roman care cauta sa justifice adulterul in viata unui tinar a carui sotie e insarcinata iar el se simte nedreptatit pentru ca nu poate intretine relatii sexuale pe timpul sarcinii.

Atitudini anti-fidelitate si anti-monogamie

Aceste carti cauta sa ne dea de inteles ca noi, cei care credem si promovam monogamia si afirmam ca adulterul este o incalcare flagranta a eticii crestine a sexualitatii, suntem in eroare si ca „intelepciunea conventionala” privind adulterul e gresita. Om fi noi si cei care gendesc ca noi oare atit de habotnici? Conform sondajelor de opinie majoritatea covarsitoare a americanilor considera adulterul o practica imorala, la un procent mult mai ridicat decit al celor care considera imorale avortul, divortul, eutanasia, relatiile sexuale intre persoane de acelasi sex, ori casatoriile homosexuale. In peste 20 de state americane adulterul inca e o infractiune, chiar daca nu pedepsita de autoritati.

Autorii acestor carti cauta sa ne convinga ca monogamia si fidelitatea in casatorie nu sunt rigurozitati ale naturii ,spre deosebire de adulter. Cercetatorii si oameni de stiinta care si-au oferit expertiza in folosul revolutiei sexuale s-au pus la lucru in ultimele decenii si au descoperit, zic ei, ca monogamia si fidelitatea nu sunt practicate nici macar de animalele pe care pina acum le consideram ca fiind modele de fidelitate sexuala in natura.

Pina recent, de exemplu, condorii erau vazuti ca cele mai fidele dintre pasari, incit daca unul dintre cei doi murea celalat se sinucidea. Dar nici condorii, ne spun revolutionarii sexuali, nu sunt fideli ori monogami.

Acelasi verdict a fost dat si privind penguinii. The Atlantic a publicat un articol care pretindea ca pinguinii nu doar ca nu sunt monogami ori fideli, cum se credea pina acuma, dar si practica sodomia. Corect, sodomia. Bizar, fara indoiala, dar asta dovedeste ca revolutia sexuala a infectat mintea generatiei contemporane intr-un grad aproape iremediabil.

Gindirea si cercetarea intelectuala si stiintifica a zilelor noastre sunt permeate de sexualitate. Poate cel mai bizar studiu peste care am dat este al unor cercetatori britanici care pretind sa fi descoperit comportament homosexual la rime. Aceasta e una din informatiile socante peste care am dat in cartea lui Raymond Tallis, Aping Mankind, publicata in 2011. Autorul e la fel de socat ca si noi. Examinind sexualizarea gandirii intelectuale occidentale din ultimele decenii, el mentioneaza un studiu publicat in 1977 in publicatia Science de Abele L & S. Gilchrist si intitulat „Homosexual Rape and Sexual Selection in Acanthocephalian Worms” („Violul homosexual si selectia sexuala la viermii acantocefalieni”). Pentru a nu fi interpretat gresit, Tallis adauga „I promise you I did not invent this paper” („va promit, eu nu am inventat studiul asta”).

„Democratizarea” relatiilor sexuale

Revenind la Perel, autoarea e belgianca, numita in comentariile de specialitate „sex and relationship guru” („guru in domeniul sexului si al relatiilor”). A practicat meseria asta vreme de 33 de ani. Acum 20 de ani si-a mutat cabinetul la New York, o piata mult mai mare pentru serviciile ei. Perel e influenta si mult citita si ascultata. Materialele ei au fost citite ori vizionate de 20 de milioane de ori. Pe americani ii priveste de sus pentru ca, zice ea, spre deosebire de „continentali”, adica europeni, ei ramin puritani si modesti in gindirea si practicile lor sexuale. Dupa ea, motivele pentru care sotii se insala in casatorie sunt plictiseala, rutina in viata sexuala, dorinta dupa ceva nou ori pentru a instiga gelozie in sot ori sotie. Ea crede ca fiintele umane sunt inclinate spre promiscuitate iar monogamia si fidelitatea in casatorie sunt bariere artificiale puse de societate inclinatiei lor naturale spre promiscuitate.

Procentul americanilor care se insala in casatorie e greu de estimat, in principal datorita faptului ca cei care fac sondajele de opinie se indoiesc de corectitudinea afirmatiilor celor care isi insala sotii. In general, insa, sondajele de opinie indica ca intre 20% si 70% dintre americani isi insala sotii. Incidenta adulterului a crescut in ultimele decenii fiind facilitata de tehnologie. Anonimitatea pe care ne-o da internetul faciliteaza escapadele anonime online. Internetul ne invita si ne ispiteste sa devenim infideli. Una din agentiile de infedelitate de prestigiu este Ashley Madison din Toronto al carei motto este „Life is short. Have an affair.” („Viata e scurta. Cauta o aventura amoroasa”). Agentia are si o aplicatie mobila online cu 30 de milioane de membri pe care cauta sa-i conecteze cu persoane care isi doresc escapade romantice.

Pe linga tehnologie, insa, Perel atribuie ascensiunea adulterului si „democratizarii oportunitatilor pentru relatii sexuale ilicite,” si o lauda. Feminista, Perel e in special exuberata de faptul ca „democratizarea” imoralitatii sexuale a dus la o crestere a infidelitatii de partea sotiilor de 40%. „E un lucru bun,” zice ea. In loc de a judeca persoanele care fac adulter, afirma ea, ar trebui sa dovedim „compasiune” si „toleranta” fata de comportamentele ilicite sexuale ale sotilor. Psihologia trebuie si ea modernizata sa inteleaga cauzele care ii fac pe soti sa comita adulter in loc de a lua mereu partea sotului victimizat de adulter.

In opinia ei „affairs can be devastatingly painful for the ones betrayed, but they can also be invigorating for marriages” („afacerile amoroase pot fi devastante pentru cei care sunt inselati, dar pot deasemenea revitaliza casatoriile”). Intrebata daca ea favorizeaza monogamia ori adulterul ocazional in casatorie, raspunde fara ezitari ca e pentru adulterul ocazional.

Dupa cu ne-am astepta, Perel e si in favoarea casatoriilor ori uniunilor sexuale netraditionale, cum ar fi poliamoria, poligamia, relatiile sexuale de grup, relatiile sexuale cu persoane de acelasi sex si schimbarea periodica a partenerilor sexuali. Persoanele care practica aceste deviatii sexuale sunt numite de ea „dizidenti sexuali” si ii aplauda. Casatoria traditionala e numita de ea „casatorie burgheza”. Prin natura si regulile ei, „casatoria burgheza” invita adulterul. Perel propune o terminologie noua, aceia de „compersion,” pe care ea o defineste ca „a delight in one partner’s sexual delight with someone else,” adica „delectarea unui partener in satisfactia sexuala a partenerului cu o persoana terta”.

Ce Perel insa trece cu vedera este ca majoritatea „dizidentilor sexuali” devin „normali” dupa doar putina ratacire in lumea aventurilor sexuale. Asta submineaza argumentul ei si al revolutionarilor sexuali ca adulterul, nu fidelitatea, ar constitui norma relatiilor sexuale in casatorie si natura. De exemplu, in 2017 revista de specialitate americana PLOS One a publicat rezultatele unui vast sondaj de opinie care a cuprins 3.500 de respondenti. Doar 10% dintre ei au indicat ca, pe parcursul unei luni, au intretinut relatii sexuale cu o persoana alta decit cea cu care era casatorit ori cu care traia. Foarte putine din aceste relatii au dainuit mai mult de o luna, au fost traite in ascuns si au fost de natura tranzitorie.

 

Radicalismul sexual al lui Christopher Ryan

Perel nu e singura experta in sexualitatea care asalteaza monogamia si fidelitatea in casatorie. Exista o sumedenie de alti sociologi, pretinsi specialisti in sexualitate, si, in ultimii ani, canale mediatice, care in mod expres insista asupra abolirii monogamiei si obligativitatii fidelitatii in casatorie. Un documentar de 18 minute dat mai devreme in an pe Netflix, si facut de Christopher Ryan, isi exprima parerea ca esenta dezbaterii contemporane privind monogamia „is no longer about what relationship we should have in the modern world; it’s about designing the kinds of relationships we want to have” („nu despre ce relatii sa avem in lumea moderna, ci despre desemnarea prototipurilor de relatii pe care am dori sa le avem.”)

Ryan se doreste a fi si el un pionier in agresiunea impotriva monogamiei si fidelitatii in casatorie. Discipol a lui Darwin, recent el a publicat Sex at Dawn („Sex in zorii zilei”) in care construieste un caz impotriva monogamiei si fidelitatii conjugale din perspectiva evolutiei speciilor. Pentru el, ca si pentru altii, normativitatea in natura nu este si nu a fost niciodata monogamia si fidelitatea ci poliamoria, pluralismul sexual, adulterul si promiscuitatea. Este un argument logic pentru un evolutionist. In marea lor majoritate, animalele nu sunt monogame nici fidele in relatiile sexuale ci practicante ale promiscuitatii. Fiintele umane descind din animale si, deci, nu e in natura lor sa fie monogame ori fidele.

Ryan si-a publicat cartea pe baza observatiilor facute de el si alti cercetatori privind viata sexuala a maimutelor, o viata sexuala care e violenta, include incest, pedofilie si relatii sexuale cu maimute de grad apropiat. Maimutele practica si canibalismul. Se asociaza in haite, ucid alte maimute si le maninca. Cum ar putea, deci, un astfel de comportament sa ne ghideze pe noi, fiintele umane ale Mileniului Trei in „desemnarea prototipurilor de relatii sexuale pe care ni le dorim”?

 

Erorile revolutionarilor sexuali

Perel e, fara indoiala, in eroare. Pentru crestini, barbatul si femeia alcatuiesc „un singur trup” in conformitate cu invataturile Sfintelor Scripturi. Adulterul separa acest singur trup si submineaza casatoria. Perspectiva lui Perel e bazata pe prezumtia ca pentru barbat femeia e o bucata de carne pusa la dispozitia lui pentru satisfactia intima. Si la fel barbatul pentru femeie. Aspectele emotionale ori psihice ale celor doi sunt ignorate. Dimpotriva, invataturile intelepte ale Sfintelor Scripturi ne spun ca femeia e „un ajutor potrivit” pentru sotul ei.

Intelepciunea e, deci, demolata. Luata cu asalt. Asa numitii specialisti in sexualitate ai zilelor noastre folosesc un vocabular seductiv. Dar trec cu vederea faptul ca relatiile pe care ei le propun nu sunt noi. Nu au fos inventate de ei si nici nu sunt un produs al revolutiei sexuale ai ultimilor 50 de ani. Aceste practici au facut parte din experienta societatii umane din totdeauna. Dar au fost dezaprobate, penalizate, stigmatizate, si respinse tocmai pentru ca ele s-au dovedit a fi daunatoare societatii, relatiilor, familiei si casatoriei, si mai ales copiilor. Au cauzat hoas social.

E neintelept, deci, ca in zilele noastre sa propui reintoarcerea la haosul trecutului prin normalizarea promiscuitatii mai ales cind asa de multi copii se nasc fara tata in camin.

Luna trecuta a fost publicat un studiu care parvine din Africa de Sud conform caruia doar 38% din copii traiesc cu tatii lor. Ceilalti traiesc doar cu mamele lor ori cu amantii mamelor lor. Si nu e de mirare. Secularismul european a luat Africa de Sud cu asalt imediat dupa abolirea sistemului de segregare rasiala si a impus un sablon secular unei societati profund conservatoare si traditionale. Printre altele, a impus in Constitutia tarii nediscriminarea pe baza de orientare sexuala. Doar deceniu mai tarziu Curtea Constitutionala a Africii de Sud a instituit casatoriile intre persoane de acelasi sex pe motiv ca cele traditonale incalca pirncipiul nediscriminarii si egalitatii din Constitutie. Dar abisului sexual al Africii de Sud inca nu i s-a dat de fund. Conform unei conferinte tinute in Amsterdam luna trecuta privind SIDA, infectiile cu boli venerice acolo cresc si au atins proportii epidemice.

E vorba, la urma urmelor de consecintele, nu doar in Africa de Sud ci in toata lumea, a unei ideologii in ascensiune a promiscuitatii si relatiilor sexuale plurale in detrimentul monogamiei si fidelitatii conjugale. Dar si mai mult, e vorba de demolarea intelepciunii. E vorba de incercarea normalizarii unei practici careia nu i se ingaduie sa fie normalizata: adulterul.

Donați pentru Cultura Vieții

Dacă apreciați eforturile noastre de a vă oferi conținut de calitate și inedit, vă rugăm să ne sprijiniți cu o donație, pentru găzduire și traducerile ocazionale.
Puteți dona cu cardul, prin PayPal. Mulțumim!

Personal Info

Donation Total: 10€

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here