O analiză post-referendum

323
0

Bogdan Mateciuc, 08.10.2018

A venit și s-a dus referendumul. Ceea ce au dorit Coaliția pentru Familie (CpF) și câteva milioane de români nu s-a împlinit.

Ideea de referendum a fost de la început combătută și denigrată de toți, de la președintele Iohannis până la comentatorii de la radio. Manipulatorii din tabăra homosexualistă au lansat prompt ideea că ar fi referendumul lui Dragnea, că ar fi o șmecherie cu întrebarea de pe buletin și că participarea la vot ar însemna un gir dat PSD-ului. A existat un baraj informațional total în presă și la tv. Minciuni incredibile pentru unii au fost înghițite cu totul de alții.

De partea ei, CpF a avut Biserica (toate cultele religioase), internetul și posturile tv și radio Trinitas. O disproporția uriașă între resursele mobilizate de cele două tabere.

Biserica Ortodoxă și cultele, inclusiv cel mozaic și cel musulman, și-au îndemnat credincioșii să meargă și să voteze DA. Însă dincolo de acest îndemn, nu au putut face mai mult. Trebuie să menționăm însă boicotarea referendumului de către Biserica Protestantă de Confesiune Augustană – deloc întâmplător, biserica domnului Iohannis! Episcopul acesteia a îndemnat explicit la boicot, aventurându-se în niște explicații preluate parcă din retorica USR.

Referitor la pragul necesar pentru validarea referendumului, acesta e de 30% din totalul celor cu drept de vot. Acest procent a fost determinat cu niște ani în urmă, iar de atunci populația României a continuat să scadă de la un an la altul. Cifra reală e mai mică și implicit pragul necesar pentru referendum trebuia să fie mai mic.

Cei 20,41% care au votat sunt, în majoritate, credincioși care ascultă de organizația religioasă de care aparțin. În minoritate, câțiva atei care susțin căsătoria bărbat-femeie din considerente naturale.

Ceilalți aproximativ 80%, a fost atitudinea lor un vot pentru progres sau au fost pur și simplu mințiți de o presă înregimentată ideologic în tabăra homosexualistă? O mică parte dintre ei au fost indiferenți, dar majoritatea au fost mințiți. Asta ne arată puterea presei, care se pune în mișcare de fiecare dată când trebuie afirmată formal democrația, în slujba unuia sau altuia.

Votul masiv al diasporei – mai mulți decât la alegeri – a fost o palmă dată USR-ului și tuturor celor ce încearcă să manipuleze diaspora în scopuri politice interne.

În dreptul său, PSD are de tras câteva învățăminte. Participarea scăzută a fost indirect un vot de blam la adresa lor. Îngrijorarea unor lideri PSD asupra direcției în care mână Dragnea partidul e justificată. Diaspora și cei ce au votat la referendum nu vor uita prea repede trădarea politicienilor față de interesul lor legitim. De la Iohannis care visează la un alt mandat, la USR-ul cel fățiș pro-homosexualitate și la atitudinea curveasca a PNL și PSD.

Viitorul CpF? Nu, nu va deveni partid politic. Oamenii aceia nu sunt interesați de așa ceva. Dar cu siguranță CpF va fi un monitor al scenei politice dpdv al valorilor morale, așa cum a făcut de altfel și până acum, cel puțin prin intermediul Alianței Familiilor din România. Ceea ce e un lucru bun, implicând o comunicare continuă, deși nu foarte susținută, cu baza creștină identificată cu ocazia referendumului. Campania începută acum câțiva ani cu strângerea semnăturilor a arătat că adevărata societate civilă, cea de la firul ierbii, se poate mișca pentru a influența modul cum arată societatea și lumea în care trăim și vrem să trăim. Un alt câștig al referendumului este acela că un număr foarte mare de oameni, care nu se cunoșteau până atunci, s-au întâlnit și conectat unii cu alții subscriind la un țel moral-social comun care transcede credința religioasă a fiecăruia.

Bucuria homosexualiștilor (?) Desigur că ei se bucură. Mulți se bucură chiar și atunci când câștigă prin minciună. Cu siguranță însă nu vor face greșeala să creadă că cei 80% îi susțin în pretențiile lor – deși vor trâmbița acest lucru din motive propagandistice. Lăsându-i la o parte pe indiferenți și pe cei pro, majoritatea celor 80% rămân anti-homosexualitate.

Una peste alta, lupta pentru familia naturală și pentru o societate sănătoasă moral continuă. Cei mai îngrijorați de acum încolo trebuie să fie politicienii, pe care referendumul i-a forțat să iasă din postura curvească, ambiguă, față de una dintre temele majore ale societății românești.

Donați pentru Cultura Vieții

Dacă apreciați eforturile noastre de a vă oferi conținut de calitate și inedit, vă rugăm să ne sprijiniți cu o donație, pentru găzduire și traducerile ocazionale.
Puteți dona cu cardul, prin PayPal. Mulțumim!

Personal Info

Donation Total: 10€

Articolul anteriorPrețul mare al controlului populației: ecologismul și economia dezvoltării durabile
Articolul următorArt. 48 din Constituție nu se schimbă. Nici intenția legiuitorului originar…
Guest Post
Articole și analize ale unor invitați speciali. Autori: William Gairdner, Obianuju Ekeocha, Grégor Puppinck, Claire de La Hougue, Russel Kirk, Papa Benedict XVI, James C. Dobson, Pat Buchanan, Leo van Doesburg, Johannes L. Jacobse, Thomas Ward, Theresa Okafor, Jason Scott Jones, Erika Bachiochi, Joe Bissonnette, Allan C. Carlson, Richard Stith, Luca Volonte, Jonathon van Maren, Abby Johnson, Louise Kirk, Friedrich Hansen, Christopher Smith, Marie Smith, Natalia Iakunina, Jakob Cornides, Herman Tristram Engelhardt Jr., Olgierd Pankiewicz, Mats Tunehag, Marta Cartabia, Adrian Pessina, Roger Kiska, Andrea Williams, Bronislaw Wildstein; Horațiu Pepine, Maria Aluaș, Marius-Teodor Zamfir, Anton Moisin, Ninel Ganea, Ștefan Iloaie, Alin Vara, Boiana Berchi, Mihai Silviu Chirilă, Monica Basarab, Bogdan Glăvan, Monahia Onufria Matei, Dan Păscuț, Roxana Puiu, Robert Lazu, Mircea Gelu Buta, Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă, Ionuț Mavrichi, Bogdan Mateciuc, Lavinia Tec, Roxana Puiu, Natalia Vlas, Daniel Mazilu.

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here