VIDEO „Fântâna” (r. Darren Aronofsky) – Evadarea din închisorile minții

380
0

„Moartea este o boală, ca oricare alta. Există un leac. Un leac – și am să-l găsesc.”

Acest eseu video propune o analiză inedită a filmului „Fântâna” (r. Darren Aronofsky), unul de altfel extrem de recenzat în variate interpretări.

Una dintre temele recurente ale filmelor lui Aronofsky este aceea că personajele principale sunt motivate și adesea distruse de obsesii. Filmul său de debut, Pi, prezintă viața unui matematician obsedat de tipare logice. „Recviem pentru un vis” (Requiem for a Dream) este despre euforia găsită în abuzul de droguri și despre adicția obsesivă la care acesta conduce. În „Lebăda neagră” (Black Swan) o balerină este obsedată de atingerea performanței iar dintre toate poveștile biblice, regizorul o alege pe cea a lui Noe, obsedat de profeția unui potop apocaliptic.

Protagonistul din „Fântâna” (The Fountain, 2006, cu Hugh Jackman și Rachel Weisz) se luptă și el cu o obsesie, poate cea mai larg răspândită dintre toate: învingerea morții.

Într-un viitor îndepărtat, un bărbat nemuritor călătorește către o stea muribundă, unde speră că soția lui va renaște. Pe drum are momente în care își amintește ceea ce ar putea fi crâmpeie dintr-un trecut al său. În acestea vedem cum alter ego-ul Tommy se luptă să o salveze pe Izzy, soția lui lovită de o boală nemiloasă, prin găsirea unui leac. În al treilea fir narativ, aflăm despre cartea neterminată a lui Izzy, intitulată „Fântâna”, în care în secolul al XVI-lea un conchistador spaniol pe nume Tomas pleacă în expediție, la solicitarea reginei sale, Isabela, pentru a găsi copacul vieții, urmând ca la întoarcere cei doi să trăiască împreună pentru totdeauna. Cele trei fire se împletesc până la a se influența reciproc, putând fi considerate manifestări ale subconștientului bărbatului care se luptă să treacă peste pierderea tragică a femeii iubite.

Tommy pare să fie exemplificarea omului care neagă moartea din eseul „Negarea morții” (The Denial of Death) pentru care Ernest Becker a primit în 1974 Premiul Pulitzer: o negare care izvorăște din disonanța între spiritul uman curios, conștient și capabil de conexiuni profunde și faptul că acest spirit este născut într-un corp supus degradării și bolii, un corp care inevitabil va muri.

Regizorul Darren Aronofsky lasă, în mod explicit conform declarațiilor sale, deschisă spectatorului plasarea de limite între realitatea obiectivă și metaforă în interpretarea filmului său.

Adăugând la eseul eseul video propus, vă invităm la explorarea conexiunilor dintre „Fântâna” și marile mituri ale umanității, de la Mahabharata și Kabbala la mitul Creației din Biblie.

Iubitorilor de muzică de film le recomandăm coloana sonoră (Clint Mansell / Kronos Quartet)

Donați pentru Cultura Vieții

Dacă apreciați eforturile noastre de a vă oferi conținut de calitate și inedit, vă rugăm să ne sprijiniți cu o donație, pentru găzduire și traducerile ocazionale.
Puteți dona cu cardul, prin PayPal. Mulțumim!

Personal Info

Donation Total: 10€

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here