Curtea Supremă ar trebui să protejeze copilul nenăscut cu Sindrom Down (de Mary O’Callaghan)

224
1

Carter Snead este director al Centrului pentru Etică și Cultură, Profesor de drept și Profesor de Științe Politice la Universitatea Notre Dame din Indiana (SUA). Dr. Mary O’Callaghan este psiholog și cercetător la Centrul pentru Etică și Cultură al Universității Notre Dame din Indiana.

Vineri, Curtea Supremă [a Statelor Unite, n. tr.] va decide dacă va audia un dosar având ca obiect o lege din [statul] Indiana care interzice efectuarea unui avort pe unicul motiv al diagnosticării copilului cu Sindrom Down sau altă dizabilitate. Dincolo de vederile împărțite ale națiunii noastre asupra politicilor și politicii avortului, este clar că Constituția noastră nu include un drept la avortarea copiilor bazat pe caracteristici defavorizante.

Este momentul pentru Curtea Supremă a Statelor Unite să aducă mult-dorita claritate în jurisprudența vexantă a avortului, care a înrăit opinia publică americană de aproape 46 de ani. Chiar și fără a revizui precedente foarte controversate precum cauzele Roe c. Wade [1] și Planned Parenthood c. Casey [2], Curtea poate face un bine confirmând că Al Paisprezecelea Amendament al Constituției SUA [3] – destinat inițial avansului cauzei egalității între indivizi – nu oprește statele din a acționa pentru prevenirea unor forme letale de discriminare contra celor dizabili.

Luna trecută, Curtea Supremă a avut parte de atenție atunci când a refuzat să decidă dacă Legea Medicaid [4] furnizează beneficiarilor individuali vreun drept de a acționa în justiție deciziile privind finanțarea Cauza a fost deschisă atunci când [statele] Kansas și Louisiana [5] au retras finanțarea pentru Planned Parenthood după o serie de dezvăluiri privind modul în care reprezentanți ai Planned Parenthood discută despre comercializarea țesutului fetal într-un mod grosolan și șocant. În opinia separată la decizia Curții de refuz al revizuirii cauzei [6], Justice [7] Thomas, împreună cu Justice Alito și Justice Gorsuch, au reținut că respectiva cauză nu avea nimic de a face cu avortul ci era mai degrabă o întrebare precisă legată de dacă și cum pot statele condiționa participarea la programele Medicaid. Thomas a sugerat că instanța supremă ar fi ales să nu rejudece cauza și deci să nu decidă asupra acestei probleme juridice nerezolvate, în principal din cauza faptului că dosarul avea „o conexiune vagă cu problema foarte politizată” a avortului, o abordare care nu servește nici curțile inferioare, nici statele și nici pacienții Medicaid.

Curtea va avea vineri o șansă să demonstreze că această viziune a fost una greșită, pentru că va decide dacă revizuiește [8] o cauză care privește avortul într-un mod direct, dar modest. Este vorba despre o lege din statul Indiana (Act 1337) [9], care interzice efectuarea unui avort exclusiv pe motivul că fătul are Sindrom Down sau altă dizabilitate. Legea interzice în mod similar avorturile pe criteriu rasial sau sexual și cere clinicilor să informeze femeile care solicită un avort despre aceste restricții.

Citește și: Zece motive pentru care avortul este rău

Legea din Indiana oglindește pe cele din Ohio, Louisiana, North Dakotaalte câteva state au introdus legislație similară. Parlamentul din Indiana a urmărit să stopeze utilizarea tehnologiei prenatale pentru depistarea și țintirea sistematică a copiilor cu dizabilități, care urmează să fie exterminați, într-o formă modernă a eugenismului.

Preocuparea este departe de a fi speculativă sau exagerată. În ultimii ani, Islanda și Danemarca au avortat practic toți copiii diagnosticați prenatal cu Sindrom Down. Nici Statele Unite nu sunt prea mult în urmă, cu o rată de circa 67 la sută. Părinții din întreaga lume au început să vorbească deschis despre răspândirea presiunii medicale și sociale de a avorta după ce primesc diagnosticul. Literatura de specialitate a început să recunoască mesajul negativ pe care aceste avorturi selective le transmit lumii despre valoarea unor principii precum egalitatea indivizilor cu dizabilități care deja trăiesc și muncesc oriunde în lume.

Mai mult, aceste legi anti-discriminare sunt puternic aliniate cu legi federale foare apreciate precum Legea Americani cu Dizabilități (Americans with Disabilities Act) din 1990, care dă un „mandat național clar și complet pentru eliminarea discriminării contra indivizilor cu dizabilități”.

Fără a ține cont de aceste îngrijorări consistente, completul de judecată de la Curtea de Apel a desființat legea pe motiv că „prevederile privind non-discriminarea violează în mod clar precedente ale Curții Supreme care stabilesc că o femeie își poate pune capăt sarcinii înainte de viabilitate [a fătului]”, mai precis, decizia seminală a Curții Supreme în cauza Planned Parenthood c. Casey, „și că statul nu poate interzice unei femei exercitarea acestui drept pe niciun motiv.”

Autoritățile din Indiana au petiționat instanța pentru revizuirea cauzei în fața unui complet superior, cerere refuzată. În opinia separată, grijuliu alcătuită, judecătorul Easterbrook recunoaște fățiș că legea din Indiana țintea către eliminarea „avorturilor eugenice”. El a notat că în cauza Casey a fost discutat doar dreptul unei femei de a purta sau naște un copil, nu dreptul de a purta sau naște acest copil anume, mai ales atunci când copilul posedă caracteristici pe care această națiune le-a găsit demne de protecție specială în repetate rânduri, pentru a preveni discriminarea care adesea calamitează națiunea noastră.

Easterbrook conchide: „Folosirea avortului pentru a promova țelurile eugenice este discutabilă, moral și prudențial, pe motive diferite de acelea considerate în cauza Casey considered.”

Easterbrook are dreptate în ce privește problema juridică referitoare la semnificația deciziei cauzei Casey. Mai important, ramificațiile pe care le implică lăsarea acestei întrebări fără de răspuns depășesc cu mult pe cele asociate cu interpretarea legii Medicaid. Dincolo de viziunile polarizate ale națiunii noastre referitor la politica și politicile avortului, este clar, Constituția noastră nu include un drept la avortarea copiilor bazat pe caracteristici defavorizante.

Decizia eronată a Curții de Apel pune în mod greșit această problemă juridică și lasă pe cei mai vulnerabili dintre noi, născuți sau nenăscuți, susceptibili opiniei că avem o „datorie morală” de a-i eradica, sau că „e mai bine” fără ei, și că valoarea lor poate fi calculată în dolari și cenți.

Am mai trecut prin aceste moment înainte și istoria ne-a învățat în modul cel mai sumbru cu putință haosul și decăderea morală care decurg din acest tip de gândire. Miza asociată cu tăcerea Curții este prea ridicată, de aceea instanța are datoria de a corecta eroarea cu toată graba posibilă.

Traducere și adaptare după The Public Discourse (SUA)

_____

NOTE

1. Cauza în urma căreia Curtea Supremă a legalizat avortul pe tot teritoriul SUA în ianuarie 1973. Deciziile Curții Supreme au putere de lege federală și anulează orice decizii sau legi contrare de oricare nivel, inclusiv pe cele ale statelor componente ale federației americane. Articol în românește.

2. Cauză din 1992, în care a fost restatuată decizia din Roe c. Wade.

3. Amendamentul XIV al Constituției Statelor Unite ale Americii a fost adoptat în 1868 și este unul dintre cele cu consecințele cele mai importante în jurisprudență. Amendamentul privește asigurarea dreptului egal la protecția legii și a fost propus ca răspuns la problemele legate de abolirea sclaviei ca urmare a Războiului Civil.

4. Medicaid este programul de sănătate „de stat”, asigurat din bugetul federal și uneori din cele statale, în SUA. Este destinat persoanelor cu venituri foarte reduse sau fără venituri și este limitat în beneficii.

5. Fiind o republică federală, în SUA există permanent un conflict, de obicei rezolvat pe calea instanțelor, cu privire la limitele competenței / puterii unui stat în raport cu cea a autorității centrale (Guvernul federal).

6. În orig. certiorari. În dreptul anglo-american, certiorari este acordul de principiu pentru rejudecarea unui caz provenit de la o instanță inferioară. Pentru ca Curtea Supremă a SUA să emită un certiorari, trebuie ca 4 din cei 9 judecători să fie de acord.

7. Justice este formula de adresare reverențioasă destinată exclusiv celor 9 magistrați ai Curții Supreme a Statelor Unite. Judecătorii tuturor celorlalte instanțe sunt apelați cu termenul „Judge”.

8. Curtea Supremă a Statelor Unite nu este obligată să accepte rejudecarea dosarelor instanțelor inferioare. Marea majoritate a acestor cereri sunt respinse, caz în care deciziile curților federale de apel (imediat inferioare) rămân definitive.

9. Atacarea unei legi la Curtea Supremă a SUA se poate face pe motiv de nerespectare a prevederilor constituționale, întrucât CS joacă și rolul pe care îl are în România Curtea Constituțională.

Donați pentru Cultura Vieții

Dacă apreciați eforturile noastre de a vă oferi conținut de calitate și inedit, vă rugăm să ne sprijiniți cu o donație, pentru găzduire și traducerile ocazionale.
Puteți dona cu cardul, prin PayPal. Mulțumim!

Personal Info

Donation Total: 10€

1 COMENTARIU

  1. Și în România, copilul cu Sindrom Down este vânat și exterminat până în ultima zi de viață intrauterină pe motiv că este „o povară”. După care, dacă totuși se naște, de a doua zi trebuie să ne prefacem că este egalul nostru și că îl protejăm contra discriminării!
    O atitudine greu de înțeles chiar și pentru cele mai disonante conștiințe; o aberație juridică dar mai presus de toate o nedreptate flagrantă, fără a cărei îndreptare „drepturile omului” și „egalitatea” rămân simple vorbe goale.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here