Eugenia: o pseudo-știință foarte „cutting edge” (II)

133

În al doilea deceniu al secolului XX, o idee a devenit foarte la modă printre cei care simțeau că au dreptul sau chiar obligația să pună în aplicare noile inginerii sociale; și în special printre elitele liberale ale lumii occidentale.

Din Statele Unite și Canada, în Marea Britanie, Franța și Suedia, până în Germania nazistă, elitele societății susțineau pseudo-știința eugenică. Familiile bogate și fundațiile acestora, precum Fundația Carnegie și Fundația Rockefeller, ofereau finanțări generoase pentru cercetările eugeniștilor – desfășurate atât în SUA, cât și în Germania. Până în 1934, 17 state americane, incluzând California, aveau legi de „sterilizare forțată”. Statele Unite erau, în acei ani, o democrație liberală, iar programele de sterilizare erau privite în Statele Unite drept un progres firesc, pe care orice liberal ar fi trebuit să îl susțină. „Eugeniștii americani erau mândri că inspiraseră statul eugenic pur pe care naziștii îl construiau. În primii ani ai Celui de-al Treilea Reich, Hitler și igieniștii de rasă au construit cu grijă o legislație eugenistă modelată după legile deja introduse în America și susținute de Curtea Supremă a US”, arată un articol din The Guardian. Legi eugeniste au fost votate și în Marea Britanie, Canada, Suedia, Australia sau Brazilia. În fapt, definiția adevărată a eugeniei este una oribilă. Aceasta înseamnă, în realitate, procrearea selectivă și controlată a oamenilor, pentru a le permite să se nască doar indivizilor care au anumite calități „dezirabile”. O istorie pe larg a mișcării eugenice, în primele decenii ale secolului XX, puteți citi în prima parte a acestui articol.

G.K. Chesterton – singurul intelectual care a scris o carte împotriva eugeniei în perioada interbelică

Au existat intelectuali care s-au opus ideilor eugenice și care au scris constant împotriva eugeniei, în perioada interbelică? Din păcate, filosofia eugenică a avut foarte puțini critici și oponenți serioși printre jurnaliști și scriitori. Singurul intelectual din spațiul occidental care i s-a opus sistematic, scriind o carte împotriva acestei filosofii a fost G.K. Chesterton. Spre marele său merit, nu s-a lăsat intimidat de prestigiul (și numărul) oponenților săi de idei. El a numit deschis eugenia ca fiind unul din marile flageluri ale societății moderne. Și, într-o „profeție” care avea să se îndeplinească cu exactitate, el a atras atenția că ideile nocive pe care eugenia le dezlănțuise asupra lumii aveau să dea roade amare într-o altă țară. Acea țară s-a dovedit a fi Germania, „patria culturii științifice din care ne-a venit ideea unui Supra-om”. Și în mod deloc imprevizibil, cele două grupuri pe care Hitler a încercat să le extermine, cel al evreilor est-europeni și cel al slavilor, erau în fapt cele două populații a căror „inferioritate” biologică eugeniștii occidentali au încercat cu mult elan să o demonstreze.

Cartea lui G.K. Chesterton, „Eugenics and Other Evils”, a fost publicată inițial în 1922, într-o vreme în care, așa cum am arătat, ideile eugenice erau foarte „cutting edge”. La apariția ei, „Birth Control News” a lui Margaret Sanger (fondatoarea corporației Planned Parenthood) o descria astfel: „Este o carte reacționară, și, chiar dacă autorul reușește să-i facă pe cei mai mulți oameni să râdă, influența lui în direcția greșită este considerabilă”. Iar revista „Eugenic Reviews” scria: „Singurul motiv pentru care cineva ar fi interesat să citească o astfel de carte este unul patologic. Este o revelație a gradului de stupizenie la care ignoranța și prejudecățile oarbe pot reduce un om inteligent.”

„Negarea umanității pentru o întreagă categorie de populație”

Din păcate, ideile eugeniste nu au dispărut o dată cu Adolf Hitler. La modul general, toate argumentele originale în sprijinul eugenieiei se regăsesc astăzi în ceea ce Papa Ioan Paul al II-lea numea „Cultura morții”. Și în special printre idei foarte „cutting edge” ale prezentului, precum avortul „la cerere”, eutanasia, și chiar clonarea umană. G.K. Chesterton a înțeles și a anticipat toate aceste idei și tendințe, încă din 1910, când a început să lucreze la cartea menționată mai sus. Eugenia, la fel ca avortul, își bazează presupusele beneficii pe negarea umanității pentru o întreagă categorie de populație. În cazul eugeniei, era vorba despre cei „neadaptați”, ceea ce însemna, de obicei, cei săraci, persoanele cu handicap, cei slabi, sau, pur și simplu, grupurile etnice nepopulare sau care aveau prea mulți copii. În cazul avortului, presupusul beneficiu este bazat pe dez-umanizarea și eliminarea celor mai slabi și lipsiți de apărare dintre oameni: copiii nenăscuți. Așa cum arăta G.K. Chesterton, „ei caută să detecteze semnele de viață [ale acestor copii] din simplul motiv că vor să le ia viața”.

Toate aceste curente și filosofii, și atunci, și acum, foarte „cutting edge” se bazează pe tirania unor elite care decid cine are dreptul să trăiască și cine trebuie să moară. Cercetările eugeniste au fost, în perioada interbelică, finanțate de industriași și magnați extrem de bogați; aceiași magnați au finanțat, mai târziu, Planned Parenthood. G.K. Chesterton arată că elitele financiară, și (pseudo)științele pe care le susțin aceste elite desfășoară experimente cu totul inumane, și atunci când acestea eșuează se apucă să desfășoare experimente chiar mai inumane. Și sunt inumani pentru că sunt „fără nici un dumnezeu”. Dar sunt „fără nici un dumnezeu deoarece nu vor să recunoască cât de inumani au devenit”. Magnatul și industriașul s-au transformat în agnostici „nu pentru că nu știau ce fac, ci pentru că voiau să uite. Mulți dintre cei bogați s-au apucat să se îmbete cu scepticismul așa cum cei săraci s-au apucat să se îmbete cu alcoolul: pentru că era o aparentă portiță de evadare.”

Deși Chesterton a fost, practic, singur împotriva curentului în perioada interbelică, istoria i-a dat dreptate. În prezent există un consens larg asupra faptului că eugenia s-a născut din paranoia alimentată de anumite idei darwiniste și de „ignoranța și prejudecățile oarbe” ale elitelor culturale și politice. Să nu uităm însă că G.K. Chesterton a fost singurul, în epoca sa, care a arătat aceste lucruri – condamnând ceea ce mulți dintre scriitorii, intelectualii și jurnaliștii vremii îmbrățișau și aplaudau fără rezerve.

Ecouri și întrebări ale prezentului

Închei această retrospectivă cu o altă referire la ceea ce se întâmplă în prezent. Într-o intervenție intitulată „De ce Hitler făcea baie chiar mai des decât ați crede”, profesorul Jordan Peterson arată că Hitler era mânat de o obsesie igienistă, făcând baie de câte 4 ori pe zi; această obsesie era reflectată și în plan ideologic prin viziunea sa asupra rasei ariene, văzută ca un „corp” care trebuia să rămână curat și să fie ferit de „paraziți” și de „predatori”. Așadar, această atitudine poate fi descrisă prin metafora unui „dezgust imunologic”. Jordan Peterson face apoi referire la la un studiu din Plus One intitulat „Patogeni și politică: Noi dovezi asupra faptului că prevalența patogenilor anticipează regimuri autoritare”, care arată că există șanse mai mari ca regimurile autoritare să apară în regiuni sau țări cu o rată mare prevalență a bolilor infecțioase.

Vă recomandăm
[adrotate group="2"]

Jordan Peterson mai arată că, înainte ca Hitler să pornească să curețe Germania de elementele „non-ariene”, a desfășurat o campanie de igienizare (deratizare) a fabricilor unde a folosit gazul Zyklon B; același gaz avea să fie folosit mai târziu în lagărele de exterminare a evreilor. După campania de deratizare a urmat o campanie de eutanasiere forțată a oamenilor considerați „o povară pentru societate”, desfășurată în numele „compasiunii”: e un act de „milă” să îi ucizi pe cetățenii „de mâna a doua” care sunt o povară pentru ei înșiși, pentru familiile lor și pentru stat, susținea Hitler. Următoarele campanii au devenit din ce în ce mai rasiste, și au fost toate desfășurate urmărind idealul „purității”; și alimentate de teama și dezgustul pentru elementele impure sau contaminante. Raportându-ne la anul 2020, ne putem întreba dacă nu cumva reacția descrisă de filosofi sau specialiști de marcă drept una exagerată și amplificată față de pericolul unei pandemii nu ascunde și nu cheamă din adânc monștri eugeniști care nu au dispărut, ci doar dormitează în așteptarea momentului oportun pentru a face din nou ravagii prin lume. Spaima de infectare este ușor de transferat în spaima față de agentul infectării: omul, fie că este agentul „negaționist” care contestă regulile sau interpretările oficiale, fie că este simplul trecător de care trebuie să te ferești; sau, de ce nu, copilul sau nepotul care poate să aducă virusul de la școală și te poate ucide.

Preocuparea pentru înțelegerea pseudo-științei eugenice este una foarte validă, și cred că este foarte important să cunoaștem istoria și efectele monstruoase din secolul XX ale acestei filosofii (o bibliografie detaliată a acestei istorii găsiți aici). Dar este în același timp posibil ca formele sale să fie mai surprinzătoare decât credem. Și, similar liberalilor și „progresiștilor” din anii interbelici, multe idei, politici și stări de fapt care ni se par astăzi „naturale” și „nechestionabile” ar putea în fapt să se reveleze a fi doar alte modalități de autoritarism biopolitic.


Ajută la promovarea fundamentelor morale ale societății.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here